Becker Brau - o altfel de crasma! Sau... nu??

Am fost aseara in mai sus amintita locanta. Am facut o rezervare in prealabil pentru ca stiam cat e de aglomerat de obicei.

La ora 19 localul era GOL. Doar doua mese ocupate de niste machitori pusi pe treaba... Si sincer, arata ca o bomba. Preturi URIASE. Sau poate mi se pare mie ca este cam mult totusi 15 lei o bere nefiltrata.

Au mancare buna, dar e Craciunul si am si eu acasa cate ceva:))))) Am baut in schimb faimoasa lor bere...

Servirea ok, nota de plata pe masura, dar fara...plusuri imprevizibile.

Dupa 20.30 s-a adunat lumea ca la targ si pe muzica de fanfara au inceput sa consume kilometri de bere... Ba unii mai si dansau! Atmosfera era chiar ok, nu ma plang! Insa nu e de mers foarte des pe acolo, ca ti se golesc buzunarele fara sa clipesti! Insa berea e buna:P

Seara de Craciun la Marriott


26 decembrie - Marriott - Vienna Cafe. Muuuulta lume, muzica buna, prajituri, copii alergand prin cafenea, brad impodobit. Atmosfera calda, familiara. Cred insa ca aveau o problema cu personalul care uitase pe moment sa fie amabil - si asta e o chestie care nu se intampla la Marriott...


Cocteil Kiss si Cafe Frape... MINUNATE! Relaxare, placere pura. Intr-adevar un loc unde sa-ti petreci seara de Craciun. Chiar daca preturile sunt high, atmosfera isi merita fiecare banut. Voi reveni mereu cu placere sa beau o cafea si sa mananc un platou cu fructe. Imi place la nebunie si pianul! Si, in primul rand, felul in care ma simt cand ma aflu acolo. Ma simt acasa!

Afara ninge linistit...

In serile lungi de toamna tarzie am visat cu nesat la primii fulgi de nea. La zapada, la copilarie, la niste scari din amintirile mele, acoperite de ninsoare si de vis. Dupa ani si ani, iernile au devenit promiscue in viata mea. Nu mai ninge, visele se destrama la prima geana de lumina, drumurile ratacesc, oamenii se schimba, iubirile mor sau sunt strivite sub greutatea asteptarii...

Astept sa ninga. Incordarea a ramas la fel. Simt ca daca voi vedea acum fulgi de nea zambindu-mi la geam, voi fi usurata de o povara pe care am purtat-o toata viata. De ce? Nu as putea explica...

Astept Anul Nou, doar pentru lumina care mi-o da in suflet de fiecare data. Nu conteaza daca sunt singura sau nu, bradul impodobit de mine in asteptarea omului iubit ma face mai fericita decat orice. E o caldura senina si inteleapta. Bradul, cu luminile sale, e acolo dintotdeauna. Doar oamenii din jurul lui se mai schimba.

Acum este un timp pentru bilanturi, pentru regrete si pentru planuri de viitor. Pentru adevar impartasit cu tine insuti. Ar trebui sa recunoastem clipele in care am dat gres, sa le izolam, sa le incineram si sa nu le aruncam intr-un cotlon de memorie. Sa ne ferim de usile interzise ale mintii noastre. Sa fim liberi. Sa ne gandim si la momentele cand am reusit, cand am daruit, cand am fost fericiti cu noi insine sau cand am facut pe cineva fericit.

Anii trec, ninge pe tamplele noastre. Durerile cumulate si fericirile excesive sapa santuri adanci. Te trezesti dimineata fara memorie, iubind parca mai mult omul care ti-a gresit si caruia i-ai jurat in gand ca nu-l vei ierta, indragostita fara scapare, doar cu speranta ca poate n-ai luptat suficient, n-ai incercat totul, n-ai oferit totul... Ca poate, totusi, e si vina ta!

Sentimentele mici si chircite nu-si au locul in aceasta perioada. Vreau sa-mi iau libertatea de a spune lucrurilor pe nume. Sa imi fac curaj sa simt ceva real. Sa ma bucur de brad si colinde cu sufletul impacat ca am incercat totul. Iar ninsoarea sa se pogoare linistita peste zilele si noptile mele de vis...

Absorbtie repetata de dragoste

Traim intr-o lume marcata de nevoi, de pasiuni, de dependente... Unii pot fi dependenti de tigari, altii de alcool sau droguri, altii de sex sau de iubiri neimpartasite. Cu totii ne fixam niste puncte, niste limite invizibile de unde incepe propria noastra dependenta!

Ador sa ma plimb in parcuri pustii toamna tarziu, sa stau in biblioteca pana la ora inchiderii, sunt dependenta de carti, sunt dependenta de iesirile cu prietenii in baruri pline de fum, nimic nu mi se pare mai reconfortant ca o ora de somn in mijlocul zilei, fumez cand sunt nervoasa si sunt indragostita aproape tot timpul. Iubesc strazi si cladiri cu o pasiune mistuitoare... Iubesc case si povesti de viata ale unor batrani, celebri necunoscuti! Iubesc...

Si am momente cand datorita unei plictiseli languroase, devin dependenta. Dependenta de timp, de oameni, de anumite sentimente. Si in aceste clipe incerc din greu sa-mi refac starea primordiala de libertate. Si nu reusesc. Nu intotdeauna... Si atunci accept dependenta ca pe ceva normal. Dar intotdeauna, intotdeauna, ma urasc pentru acesta acceptare, fara grai, fara noima...

Ma intreb: oare toti ne lasam purtati de val, fara sa incercam sa-l oprim? Fara sa incercam sa ne intelegem si sa ne dominam trairile? Oare dragostea poate da dependenta? Sau, de fapt, sentimentul acut este cel de singuratate atroce? Sau si mai rau, de obisnuinta. Devii rutinat si dependent de o constanta in viata.

Traim intr-o lume marcata de nevoi, de pasiuni, de dependente... Si in fiecare clipa, in fiecare om, in fiecare situatie, incerc sa gasesc energia pozitiva care sa ma indeparteze de rutina, de deja-vu.

Gin&jazz!

Fantezii, iluzii, dorinte ascunse, minciuni, secrete, renuntari, drumuri, cautari nesfarsite, pasiune versus siguranta, gin, jazz...

Intotdeauna am stiut ca sunt prea mult pentru mine insami! Caut mereu ceva ce nu-mi doresc cu adevarat! Ma leg de oameni care nu merita, nu pentru ca nu ar fi grozav de destepti, inalti, frumosi, ci pentru ca nu-mi spun nimic. Sau rostesc fraze idioate pe care urechile mele le percep neostoit si implacabil de dulce. Pentru ca mint frumos!

Inchidem ochii mereu la tot ce se afla in jurul nostru: la moarte, la renuntari, la bucuria altora, la sexualitatea altora, a celor care nu sunt ca noi. De parca fiecare ar purta o mareata vina pentru ca nu s-au nascut cu pielea alba, blonzi, cu ochi albastri si hetero!

Acuzam si barfim, ne spalam pe maini de rautate, ne mintim in continuare ca suntem alesi si avem drepturi... Iar cand cineva ne respinge pentru ca suntem intolerabili, il privim cu manie pe Dumnezeu! De ce? Vesnica intrebare a celor care nu inteleg nimic!

Am renuntat sa ne bucuram de lucruri marunte, de lucruri simple, de prietenii curate, de sex fara inhibitii, fara tradari si fara... paturi. Sufletul nu mai exista. Pentru ca avem bani si o constiinta aleatorie. Pentru ca un sms poate inlocui o prezenta. Pentru ca cei de langa noi nu conteaza mai mult decat propria persoana.

O seara perfecta, la un pahar de gin, cu o muzica intensa, dar nu sufocanta, intr-un bar uitat de lume, ar putea salva cateva zeci dintre noi... Dar cati intelegem ceva?

Siguranta vs. pasiune

Traiesc intr-o lume in care siguranta primeaza. In care fiecare isi creaza un nou chip doar pentru a obtine mai mult. O lume in care luminita de la capatul tunelului nu exista.

Vad zilnic femei nefericite si barbati plictisiti de o rutina implacabila. Care nu vor sa schimbe ceva, nu pentru ca ar fi greu, ci pentru ca se mint pe ei insisi. Totul incepe fara exceptie, cu un neadevar propriu.

Intotdeauna vrem mult, mai mult si mai mult, alergam dupa acel ceva care sa ne faca fericiti, nestiind de fapt, ce vrem. Orgoliile nemasurate ne contureaza chipurile si sufletele. Ne dau masura inteligentei... Ne uitam trecutul, nu vrem sa vedem viitorul. Si de ce? Pentru un miraj...

As vrea sa traiesc intr-o casa pustie, pe malul unei ape. Sa nu am decat un caiet si o carte. Sa citesc, sa scriu. Sa meditez la sensul vietii. Insa aceste lucruri nu depind de noi, niciodata. Si de aici, o frustrare imensa...

Am momente cand imi doresc sa fiu iubita, dar cel mai mult imi doresc sa iubesc. Pentru o singura privire, pentru o singura noapte, sa renunt la tot. Chiar daca in zori s-ar destrama acest vis subtire si as ramane doar cu povestea, cu amintirea unei atingeri.

Ce inseamna sa ai curaj in aceasta lume? Sa faci lucruri marete in numele iubirii? Probabil ca nu. Poate inseamna sa reusesti sa nu inchizi niciodata ochii...

Scriu, deci exist…

Viata ta, dar si a altora, trebuie luata ca un spectacol! Daca te intalnesti intr-o zi pe strada cu tine, te opresti? Ce iti vei spune? Cum te vei privi? Vei dori sa te reintalnesti? Poate ca da, poate ca nu… Dar la un moment dat, acest spectacol continuu, in care ai fost mai mult spectator fidel decat actor mediocru, merita pus in pagina!

Nu exista case de schimb pentru viata! Nu exista piete pentru talentul unor fugari! Nu am rabdare! Sunt ingrozita de pariul facut cu mine insami, ca nu voi castiga, si atunci fug, ma pierd, incalc toate regulile morale ale jocului.

Dragostea se cladeste cu rabdare, insa, pe fuga poti face sex devastator de bun! Uneori mi se face un dor naprasnic sa ma indragostesc din nou, chiar pentru doua ceasuri si chiar daca toate legile sunt impotriva iubirii mele.

Oscilez intre tentatia de a salva si a conduce lumea sau de a ma resemna, purtata de valurile unei nepasari languroase.

Si totusi, sunt AICI, sunt pregatita in fiecare clipa sa-mi incep viata din nou, sa scriu si sa astept o mare iubire…

A-ti mima sau nu viata...

Toata viata m-am intrebat de unde am atata putere. Toata viata mea a fost un pariu cu mine insami, in care as fi preferat sa pierd, doar pentru a simti gustul terbil al dezamagirii si pentru a-mi afla limitele. Sunt o jucatoare... Si fiecare joc ma face mai puternica si ma distruge in acelasi timp.

Traiesc din neliniste. Vitalitatea, forta mea vin din frica. Frica aceea care ti se prelinge de la buzele care tremura, incet spre gat, ca o picatura invizibila, inghetata de apa, care ajunge la maini si ti le inclesteaza. Frica reala.

Exista un peisaj launtric la care ne raportam. Si nu e un colt de munte sau un val sau o poiana inflorita. Este suferinta cuiva drag, o iubire apusa, pierderea unui prieten, parfumul unei relatii, o mangaiere tandra, zambetul mamei, o icoana... Conturul trupului meu este dat de toate aceste sentimente. Este un contur clar, bine definit, dar pe care il stiu doar eu. Pentru ca oamenii din viata mea nu se chinuie sa-l vada.

Nu este bine sa te aperi prin indoieli. As vrea sa-i pot sopti iubitului meu la ureche ca daca nu s-ar fi indoit de mine ieri, eu nu m-as indoi de mine acum. Ca iubirea, chiar simpla si frumoasa, uneori nu este de ajuns... Pentru ca aceasta sa faca parte din tine, trebuie sa fie amintire, sa lase urme, sa sape santuri pe chip...

De ce mimeaza femeile orgasmul, in loc sa se lase prada pasiunii dezlantuite? De ce o fac si unii barbati? Din frica... Frica de a te descoperi cu adevarat pe tine insuti in acel moment de unica recunoastere. Din singuratate. Pentru ca in acea clipa, a unui orgasm cutremurator, esti infinit de singur. Si te vezi clar, incordat, infrigurat de a nu te pierde...

Ultima mea femeie...

Intr-o lume in care sensul vietii se pierde printre mizeriile zilnice, intr-o lume in care fiecare ia, dar nu ofera nimic in schimb si atunci cand problemele pe care le avem ne dizolva, totul este permis.

Iti permiti sa furi, sa minti, sa inseli... Si mai grav, iti permiti sa te furi, sa te minti si sa te inseli pe tine insuti! Ideea de a fi bun si moral nu isi are loc in aceasta ecuatie zilnica, oamenii rad de noi cand facem ceva din altruism, eroii zilelor noastre sunt niste mari idioti!

Si atunci, stau si ma intreb... de ce nu ma priveste lumea cu "ochi buni" daca ies cu o femeie de mana in parc si daca simt nebuneste nevoia sa o sarut? De ce iubirea noastra este blamata, dar orice barbat se uita cu priviri lascive dorindu-si sa vada mai mult... Iar orice femeie intoarce capul cu jena, dorindu-si sa simta macar o data in viata asa ceva...

Cand goana dupa barbati de orice fel (tineri, batrani, bogati sau mai putin, dotati sau nu conteaza... numai sa nu fii singura) a devenit ridicola si mai apoi, sinistra, eu aleg sa iubesc o femeie! Fara constrangeri, fara retineri, fara patima, doar cu tandrete!

Iar cand oamenii din jur vor inceta sa ne priveasca, cand vor renunta la suprafata in favoarea continutului, cand vor gasi cuvintele cele mai potrivite doar uitandu-se in ochii mei, atunci voi arunca sapca de caldaram si voi exclama: "sunt libera!"

Everything is allowed...
My senses and I...
Everything is changing in the world
Everything is shatteringWe must love on the fly!

Totul este permis...
Eu si simturile mele...
Orice lucru e schimbator pe lume
Totul se clatina
Trebuie sa iubim din zbor.

Jean Rousset