Dependenta de afectiune

Am principii de viata total diferite de cei din jur. Uneori sunt intelepte, uneori stupide... Dar categoric diferite!

Ma pot detasa complet de un mediu care nu imi convine, la fel si de unul prielnic. Ascult o melodie (sunt in perioada Amy, deci bag You Know I'm no good la greu) si citesc cateva randuri dintr-o carte. Astazi am luat pranzul singura la un restaurant elegant din centru. Nu am chef sa schimb nici o barfa cu nimeni, nu ma intereseaza de ce rad cei din jurul meu. La fel de bine as putea sa imi termin treaba si sa ma ridic fara nici un cuvant, fara nici o fraza de convenienta si sa plec. Sa merg cu un tramvai plin de straini, care imi satisfac pofta de anonimat. As ajunge acasa, as citi, as vedea un film si as stinge lumina, singura care imi incalzeste perna.

Insa nici chiar eu nu pot trai intr-o detasare totala. Sunt dependenta de afectiune, sunt dependenta de bratele iubitului meu, de sarutarile lui fara-de-care-nu-as-mai-fi-eu, aici, acum, sunt dependenta de munca, desi sunt obosita in fiecare zi, sunt dependenta de un oras poluat, traficat, plin de turmeti (turmet = substantiv comun, care merge cu turma, care se ia dupa altii), inglodat in tristete si nepasare. Si totusi incredibil de frumos, daca ai ochi sa-l privesti.

As vrea sa ma relaxez uneori si nu pot. Si atunci ridic ochii spre cer, caut o raza de soare, o floare, o pizza, un pahar de vin:))

Zilele mele trec pe negandite, pe fuga, prin oboseala si stari ciudate.

Stiu ca viata mea s-a schimbat dramatic in ultimul an, uneori ma simt ca si cum m-as fi pierdut pe drum, insa stiu ca acum sunt un altfel de om, mai matur, mai bland, mai calm, mai iubitor si mult mai fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...