Decembrie, o luna complicata...

















De cand ma stiu, inceputul lui decembrie imi aduce numai stari nasoale, intamplari groaznice, regrete, dureri, refuzuri, inclestari...

Nici acest inceput de decembrie nu s-a dezis! Momentam CRED ca m-am mai linistit, ma simt putin mai bine.

Vin Sarbatorile! Si ce? Singurul lucru pe care mi-l doresc este o casa, o casa pe care stiu ca nu am cum sa o detin. Dar o doresc atat de tare, incat ma doare sufletul numai cand ma gandesc, ametesc pe strada cand vad intrari de bloc sau de vila, luminile aprinse dupa perdele imi inspira visele, sentimentul pe care l-as trai calcand pragul apartamanetului meu nu s-ar compara cu nimic... nici macar cu un copil. E fier inrosit pe inima mea, e ardoare si pasiune, e nebunie curata..

Deci, nu ma intrebati ce-mi doresc de Craciun... nici daca toate persoanele pe care le cunosc ar pune mana de la mana, ca un lant imens de maini caritabile, si tot n-ar reusi nimeni sa-mi ofere pacea si linistea din casa mea.

In acest moment, "acasa" e langa omul pe care il iubesc din tot sufletul, bratele lui sunt singurele care imi mai alina inima indurerata, sufletul incrancenat in a dori o singura chestie, iarasi si iarasi, obsesiv, pana la dezumanizare, pana la moarte.

Va doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi si va rog, nu va doriti ceva atat de mult incat sa va acapareze. Te macini si te consumi, te pierzi...

5 comentarii:

  1. m-ai omorat cu postul asta :( acelasi lucru imi doresc si eu si SUNT CONVINSA ca nu voi avea prea curand casa mea :( asa cum spui tu ca te intristai cand vedeai alei si scari de bloc, asa ma simt eu cand aud lumea din jur laudandu-se ca si-a cumparat casa! ma bucur pt ei, dar ma intristez si mai tare pt tine! m-am mai linistit putin pentru ca o tipa fff desteapta mi-a facut astrograma si mi-a spus ca voi fi mega bogata peste 5 ani, deci n-o sa mor in chirie :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, nu stiu ce sa zic...

    Nu vad cum as putea sa-mi cumpar o casa si nu ma vad bogata. Nu pot decat sa tanjesc, sa visez, sa sper. Uneori e al naibii de amar fiecare vis.

    Acum nu am niciun loc AL MEU in lume. Sunt libera si totusi, atat de ingradita...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am luat contact de curand cu acest blog, insa din randurile citite pana acum am realizat ca ma regasesc in multe din lucrurile asternute aici. M-am oprit la acest post, deoarece la cei 23 de ani ai mei acelasi gand ma macina, ma obsedeaza si nu-mi da pace. Mi-e frica sa apelez la o astrograma sau ghicit in cafea...prefer sa ma las surprinsa de viata, sa traiesc totusi cu necunoscutul in preajma. Faptul ca nu stiu acum nimic sigur legat de viitorulmeu(nici nu as avea cum sa stiu)ma inspaimanta, dar in acelasi timp imi da speranta :)Revin cu alte comentarii dupa ce ma pun la punct cu posturile vechi si ma familiarizez cu atmosfera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Te astept cu alte comentarii...

    Cu drag,

    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  5. Am realizat ca nu m-am prezentat adecvat, fara sa vreau am bifat anonim. Hola..eu sunt Alida/Allie

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...