Prostie de primavara sau prostie... totala

Am implinit 30 de ani! URA. A fost divin de frumos. Nu va spun mai multe:) Romantic, sexi, dragut, cald, feeric, intim, aproape perfect... Si zic aproape pentru ca nimic nu ma multumeste!

Ma izbesc iar de niste minti inchise sau indopate cu prostie la kil, care nici macar nu cred ca au adunat-o de undeva prin munca cinstita, ci cred ca le-a dat-o un smecher pe gratis ca expirase.

Ati observat ca prostia e nelimitata pe lume? Trebuie sa fiu misogina si sa sustin ca procentul de prostie pe cap de locuitor al planetei inclina net in favoarea femeilor... Din pacate! Si mai vine la pachet si cu aroganta, indiferenta, orgoliu, sindromul premenopauza de "a-toate-stiutoare"...

Unde sunt, Dumnezeule, femeile dragute, fine, destepte, cu ironia usor trista a inteligentei pe chip? Unde e bunatatea si buna-vointa? S-au dus dracu', va zic eu!

Ma rog, nu ma pierd in polemici irationale despre femei! Stiti cum e - toti suntem niste curve de oameni, dar cei mai prosti dintre noi se vad sfinti!

Ma aflu intr-un punct imposibil, intr-un loc urat, ciufulit si ciufut. As vrea sa plec si poate pentru prima data dupa muuulti ani, nu pot s-o fac! Dar asta e un alt subiect!

Si alta chestie care ma scoate din minti! Se apropie Sfantul Valentin! Mi-am imbacsit mintea cu toate revistele, revistutele si foitele de pe lume care scriu despre marele eveniment cu atat sarg incat zahariseala este obligatorie. Magazinele te trag de maneca si de ochi si de portofel. Cum? Tu nu cumperi nimic de sfantul valentin ("Vali's day", cum am auzit la... unele:)))))))))) - no comment - probabil sunt intime cu valentin asta, si-o trag cu el sau altceva in genul asta, de-si permit sa-i zica cu alint).

E de abia ianuarie si-s ametita de inimioare si floricele si patratele... Si daca nu ma intereseaza?! Cine da un shit pe chestia asta?

Eram pornita sa scriu de rau! N-am facut-o, tocmai pentru ca am avut o zi mai buna:)))

Voi ce faceti de vali's day asta?

Cat ne costa iubirea?

Mai exista dragoste pe lume? Mai exista relatii lungi si stabile si frumoase? Mai sunt oameni fericiti, cupluri fericite doar pentru simplul motiv ca sunt impreuna?

Nu credeam sa imi pun vreodata astfel de intrebari! N-am crezut nicicand in privirile goale aruncate pe geamurile aburite... N-am crezut in sfarsit, n-am crezut in tristete ironica si cruda. Nu am vrut sa cred!

Am fost convinsa intotdeuna ca viata e buna si cinstita si frumoasa. Ca nimic rau nu se poate intampla, atat de rau incat sa-mi privesc viata ca pe un tablou foarte prost pus intr-o rama urata si veche.

Ce ar trebui sa facem? Ce ar trebui inventat si implementat pentru a putea avea o relatie perfecta, cu iubire, respect, prietenie, conversatie delicioasa, sex de calitate, certuri sfarsite in pat si uitate defintiv pana dimineata? Ce ne lipseste?

Unde este bunatatea din noi? Unde se sfarseste iubirea si incepe rutina? Cat dureaza o iubire? Exista un termen de valabilitate? 3 ani? Si dupa...?

Cat ne costa investitiile mai putin inspirate in relatii defecte? Avem cu ce plati astfel de investitii? Si singuratatea cine ne-o plateste? Exista un pret pentru singuratate pe cap de muritor? Pentru ca stiu sigur ca exista un pret pus pe frumusete, pe sex, pe trup, pe minte...

Spre ce ne indreptam? Voi stiti?

Burebista vanatoresc

In prag de seara rece si umeda, am ajuns la Burebista de pe Batistei pentru o cina romantica. Cu o rezervare in prealabil, am venit pregatita pentru un local gol si rece, ca intr-o zi de luni. As fi vrut sa-i rog sa-mi pregateasca o lumanare, o floare, o atentie... Insa nu am facut-o!

Ajunsi la locul faptei, ni s-a infatisat un local placut, aromat si inca in sarbatoare. Extrem de romantic si cald. Flori pe mese, sfesnice, lume buna.

Servirea a fost excelenta, asa cum te astepti de la un local de genul acesta. Mancare buna, servita rapid, bun-simt, amabilitate...

Ce sa zic? Mi-a placut foarte tare! M-am simtit bine, rasfatata chiar... pe banii mei, ce-i drept, pentru ca nota de plata n-a fost tocmai "placuta"!

Insa merita sa petreci acolo o seara pe luna! Va recomand cu caldura acest restaurant pentru atmosfera si mancare si chiar... muzica, daca preferati lautarii!

Dragii mei,

eu nu apartin nimanui! Stiu ca suna usor a amenintare:)), dar chiar asa este! Nici macar a mea nu sunt uneori...

Nu cer mult: vreau sa fiu iubita, inteleasa, ascultata, sa ma tina cineva in brate o data pe saptamana, sa ma bazez pe cineva atunci cand vreau sa plang, sa rad si sa beau o votca mica.

Vreau o casa, mai mult decat o relatie! Vreau liniste, mai mult decat pasiune! Vreau pace, mai mult decat orice... Vreau sa fiu eu insami mai mult decat sa am o familie! Vreau prieteni, mai mult decat iubiti! Vreau un catel, mai mult decat sa locuiesc cu cineva! Vreau sa stau acasa, mai mult decat sa merg zilnic la munca. Vreau sa scriu, mai mult decat sa gatesc! Vreau sa dorm, mai mult decat sa traiesc asa...

Uneori imi depasesc pana si puterea mea de intelegere!

Stiu ca e greu sa vedeti ceva in mine, la mine... stiu ca sunt prea mult... stiu ca provoc durere si tristete si regrete! Mai bine nu stiam:D Eu imi iau doza zilnica de fericire din voi! Insa nu e un schimb echitabil. Nu pot oferi ceva pe masura! Nu am sa pot niciodata!

De asta ma tot intreb ce-ati vazut la mine cand m-ati oprit pe strada vietii voastre. Ce sperati?

In acest moment nu am nimic. Nimic de oferit. Vreau lucruri imposibile. Lucruri care nu intereseaza pe nimeni! Iau fiecare zi asa cum este ea - o mare oboseala!

Carmencita

Aseara am fost la opera: Carmen de George Bizet, cu invitatie de la o doamna foarte draguta de la departamentul de imagine si comunicare a ONB.

Nu mai vazusem de multi ani Carmen si m-am bucurat ca un copil sa revad spectacolul, desi nu ma omor dupa limba franceza. Oana Andra mi-a placut la nebunie in rolul lui Carmen - o voce cu adevarat minunata. Iar Felicia Filip nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare.

Don Jose m-a cam dezamagit:), insa ariile celebrei opere te fac sa te simti in alta lume. Frumos, dar putina lume!

Intrebarea care se impune: cata putere are o femeie frumoasa asupra barbatilor? Si ar trebui sa se foloseasca de aceasta putere pentru a obtine cat mai mult de la viata? Raspunsul este la voi... astept!

Entree des artistes

Vorbeam anul trecut de niste evaluari... adunari, scaderi... Ce am facut bine si ce am facut rau! Intotdeauna fac mai mult rau:))

Usa pe care am intrat in noul an e vag diferita de toate celelalte usi din viata mea. Am un sentiment ciudat ca e putin cam prea deschisa, cam data de perete, ca sa zic asa...

O nostalgie dureroasa ma cuprinde gandindu-ma la ce am avut pana mai ieri, gandindu-ma la "marele" eveniment din acest an, si anume aniversarea celor 30 de ani, dar am momente cand sunt vesela ca un copil lipsit de griji. Exista o varsta a fericirii, a implinirii?

Ce ne face sa iesim pe o usa fara sa privim inapoi? Ce dureri, ce dorinte, ce vise, ce sperante? Nu-i asa ca si tu lasi usa deschisa in urma ta? Sincer, acum! Putem tranti de perete usa (si viata) pentru a fi siguri ca se inchide peste un trecut mai mult sau mai putin alambicat? Sau cu o urma de vina in privire, o lasam usor intredeschisa...?

Ne interzice cineva iubirea? Ne imbatam cu soapte de dragoste? Imi lipseste adevarul, imi lipseste constiinta aceia imediata, superficiala, simt ca nu voi mai fi nicicand odihnita si libera...

Te asteptai la vreo urare de bine? Hmmm... iubeste! iubeste mult, profund, complicat, parinteste, erotic, linistit, pasional, corect, pe ascuns, in vis, la servici, acasa, acasa la altii, in parc, in gand... Si mai ales, zambeste. La toti necunoscutii pe care ii intalnesti pe strada!

La Multi Ani!

Iertata sa-mi fie intarzierea in a va ura toate alea de sarbatori... ma dezic de vorbe goale si fara sens, de sms-uri plicticoase si de e-mail-uri delicioase si cu inimioare colorate.

Prietenii mei stiu ca ma gandesc la ei, ca daca telefonul nu imi este aproape nu inseamna ca nu le doresc numai bine si tot ce se mai spune... Ei stiu ca le sunt aproape vesnic.

Am trecut peste onomastica mea putin obosita, dar cu o stare de fericire profunda, pe care nu mi-am putut-o explica in cuvinte. O seara calma, placuta, o noapte in care am ras si am am adormit cu zambetul pe buze.

Chiar am sperat in naivitatea mea:D ca totul va fi perfect in continuare. M-am inselat. Grav. Inceput de... sezon brutal, complicat, obosit, plictisit, idiot, prost, cumplit de prost, umed si murdar ca o tarfa ieftina...

Ma dezic de urari de bucurie si fericire deplina. Poate pentru ca eu insami nu mai cred in asa ceva. Astept o schimbare!