Candlelight

Mereu consideram ca toti cei din jurul nostru sunt vinovati pentru ca nu ne-au iesit noua treburile, afacerile, idilele, amorurile... Uitam sa dezvelim oglinda din debara, sa stergem praful amintirilor si sa rememoram obiectiv, clar si limpede ce-am facut, pe cine am ranit, ce cuvinte fara noima am aruncat, la ce porti inchise am batut iarasi si iarasi la ceas tarziu de noapte.

Cand cineva iti inseala asteptarile, te superi, te incrancenezi in idei preconcepute, te inchizi in asteptari fara continut, te complaci in postura de martir, de erou parasit pe campul de lupta de niste confrati mai putin eroi si poate, mai putin idioti...

Viata nu ne da niciodata ceea ce asteptam de la ea, pentru ca nu ne este datoare cu nimic! Daca vrem ceva cu toata puterea trebuie sa smulgem de la ea, s-o induplecam, sa scrasnim din dinti, sa plangem pe umarul disperarii si sa coboram pe ferestre intredeschise atunci cand toate usile ne sunt trantite in nas.

Ma doare sa vad oameni pe care i-am iubit pan'n prasele, care m-au cunoscut ca pe fundul buzunarului de la trenciul preferat, care credeau ca a imparti patul si salariul inseamna a imparti o viata si care considera ca vina unei mototoliri a actului de stare civila e purtata unilateral, nedezvoltat.

Se zice ca o femeie care iubeste sincer, iubeste pana la moarte. Cred ca asa e! Poate cu mici exceptii, care nu fac decat sa dea greutate acestei reguli. Iubirea nu dispare, nu se evapora si sincer, din momentul in care nu mai imparti patul cu cineva, poate fi vesnica.

Respectul insa se erodeaza lent, cuvintele dor mai tare decat tradarile, nepasarile cauzeaza moarte, lipsa de incredere duce la atrofierea organelor vitale, ironiile nasc monstri, iar iubirea dispare smerita intr-un colt de memorie pe care il inchizi, arunci cheia si pleci in lumea ta.

Este foarte trist sa arunci cu pietre in oamenii care te iubesc mai mult decat viata insasi. Este foarte trist sa nu-ti dai seama de asta! Uneori importanta exagerata a propriei fapturi si mai ales, a propriei nereusite si tristeti, a propriului abandon te fac sa iti iei lumea in cap si sa uiti. Sa uiti o lume, o viata, o iubire... sa nu mai tii cont de nimic, sa acuzi, sa arati cu degetul, sa gasesti tapi ispasitori.


Uneori iti revii, iti amintesti, plangi, razi si ierti! Uneori, nu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii pe care i-am iubit, ii mai iubesc inca, dar nu ma mai vor in viata lor, pentru oamenii care m-au primit cu bratele deschise in viata si-n casa si-n iubirea lor, pentru oamenii care imi zic mereu ca ma citesc si le fac zilele frumoase, pentru ca nu uit, dar iert si ma simt mai fericita, umana, neincorsetata de ranchiuna si de durere. Si pentru ca am taria sa merg mai departe! Desi uneori e al naibii de greu...

Events












Sezonul a inceput excelent cu spectacolul lui Kylie! A fost foarte frumos, desi aglomerat si parca neincapator stadionul Cotroceni pentru astfel de eveniment! Ne gandim ce va fi la Metallica...

Kylie arata exceptional - tanara (nu-i dai mai mult de 28, desi face 40), sexi, simpatica si cu o voce foarte senzuala. Si da, canta foooarte bine! M-au impresionat I Believe in You, In my Arms, I'm in Love, Lucky. Daca unii s-au plictisit in timpul concertului, altii au dansat si s-au distrat! Carcotasi exista intotdeuna! Si mie mi s-a parut ca nu a fost tocmai intrarea ca la Paris sau ca scena era cam saracuta, dar nu asta conteaza! Ma bucur ca am fost acolo, si desi am dat 200 de lei pe bilete, la negru of course, nu imi pare rau!

Si cum ziceam, sezonul de abia a inceput!

Am petrecut ziua de 21 mai la o bere, de fapt la meci: Manchester United - Chelsea Londra! Am tinut cu Manchester:)) Atmosfera incinsa in Offside, ca de obicei...

Astazi se deschide Gradina de Vara in Herastrau. Sper sa fie vreme frumoasa si sa ajung si eu!

Duminica seara am bilete la teatru, mai exact la TNO, la spectacolul Cabaret. De abia astept sa merg si sa vad si eu de ce se plange lumea:)) Sper sa am parte de o surpriza si sa fie un spectacol si mai sexi decat ma astept!

Luni 26 MAI, este Seara Campionilor. Fundatia Gica Popescu, Fundatia Gica Hagi si Fundatia Luis Figo ne pregatesc o seara magica! Cine participa? Hagi, Popescu, Mircea Lucescu, Lita Dumitru, Luis Figo, Raul, Rivaldo, Pauleta... etc. Cred ca este suficient ca sa te afli pe Ghencea, luni, 26 mai, ora 20.00.

Pe 6 iunie Vama lanseaza Vama. Am luat deja bilete cat mai aproape de scena (concertul are loc la Arenele Romane) si astept sa vad ce ne-a pregatit Chirila! Albumul nu suna rau deloc!

Apoi cine stie ce va mai fi... sesiuni, mare, Metallica, Lenny, Maiden, Sighisoara maybe, Paris...

The light of freedom

Traim intr-o lume dominata de ipocrizie! O lume pe care o cunosc, ma lupt cu ea, uneori o inteleg pentru ca (gand cumplit) imi seamana, alteori ma deprima teribil!

Acum sunt atat de frustrata si amortita de durere incat probabil voi exagera! Ar trebui sa astept si eu ca si condamnatii, ani de zile, sa ma gandesc, sa meditez si abia apoi sa ma prezint in fata unei comisii de eliberare conditionata, calma, supusa si binevoitoare si sa le zic ca intr-adevar, nu eu am dreptate!

Mi-am dorit un job extrem de mult! Nu are sens sa va zic unde pentru e o firma mega-cunoscuta! 6 saptamani m-au tinut incurcata, ba cu interviuri, ba cu telefoane, ba cu e-mail-uri, ba cu faza: e plecata SEFA din tara... Intr-adevar, nu au promis nimic concret, niciodata! Intr-adevar, eram extrem de obosita la interviul hotarator, pentru ca de abia venisem de la Balchik. Dar... dar...

Daca asa se procedeaza, inseamna ca eu nu stiu nimic! Am trimis texte, am fost foooarte laudata, dar nu sunt potrivita! Probabil ca asa e! Dar, sincer ma indoiesc! Pentru ca desi nu-i cunosc pe EI, ma cunosc pe mine. Stiu ce pot face, ce pot sa scriu, cat pot sa muncesc! Si mai ales, pasiunea cu care o fac!

Cum imi zicea cineva, ei au de pierdut!

Si daca asta este profesionalism, sa am pardon... Inseamna ca geme lumea de scriitori talentati, e greu de ales dintre acestia, procesul de recrutare dureaza doua luni si este o loterie! Si atunci sincer ma bucur! Cu cat mai multi oameni talentati, cu atat mai bine! Astept sa vad articole grozave in revista, sa ma minunez, nu alta... Ca la asa concurenta...

Nu, nu sunt cinica! Sunt frustrata si deprimata! :)))

Mi-am pierdut cateva saptamani din viata sperand sa obtin ceva si nu am obtinut! Asta este! Se mai intampla! Dar anii nu mi-i da nimeni inapoi! Eh, noi sa fim fericiti, liberi, sa vedem luminita aia indepartata si sa credem in cauze mai bune! Sau in profesionalismul unora!

La drum de seara

Bine v-am regasit! Va sunt datoare cu cateva aventuri si lupte pe care le-am purtat in astea doua saptamani, de cand am aterizat de la Balchik.

Drumul inapoi spre Romania nu a fost tocmai usor! Ploua infernal, nu oprea nici o masina, te mai si stropeau din cap pana in picioare. Noi mergeam pe soseaua spre Vama Veche cu ploaia siroind pe fata... In Vama - groaza de pe lume! Corturi plutind pe apa din curtile oamenilor, diversi... beti sau carand sticle de bautura, tineri, foarte tineri, umbland cu rucsacul in spate in cautare de masina sa-i duca la gara, intr-un cuvant o atmosfera sordida, inumana, josnica...

Dar nu s-a oprit aici spectacolul! Sa nu credeti ca am ceva cu acei tineri care merg in Vama de 1 mai la un spirt si o marihuana sau alte nazdravanii. NU, nu am nimic cu ei! Sunt liberi sa-si traiasca tineretea asa cum vor! E o libertate castigata de parintii lor, in definitiv!

Dar, uneori, imaginile pe care le-am vazut au intrecut orice limita. Ma voi opri aici cu descrierile, pentru ca nu vreau sa ma bag. Inca nu am copii care sa plece la Vama de 1 mai. Slava Domnului!

Nu am fost o tocilara cu nasul in carti, nu sunt de acord cu dogmele si alte chestii, prefer si eu viata traita liber, mai mult sau mai putin asumat! Mai ales la 18 ani... Am fost acum cativa ani buni la Sighisoara, in timpul festivalului de arta medievala si credeam ca am vazut atunci TOT, ca nimic nu-mi mai poate soca privirea, ca am spirit liber si vesel si al naibii de intelegator! Dar acum...

Ma rog... am mers cu un tren Constanta - Bucuresti, la clasa 1, 60 de lei biletul, 8 pe 6 locuri, iar pe hol nu se putea circula: toata lumea fusese la mare, ca sa zic asa!

Nu m-am odihnit prea mult dupa concediu si am mers pana la Iasi, cu un dor nestavilit de parinti, oras, lume, prieteni...

In afara de parintii mei minunati, nu am regasit nimic. NIMIC. De fapt, 3 zile m-am simtit mai mult rau decat bine, ciudat de straina intr-un oras care m-a nascut si crescut 27 de ani. Nu am vazut pe nimeni, nici macar "prietenii" nu si-au facut putin timp, strazile straine, atmosfera cunoscuta, dar rece si indepartata.

De abia am asteptat sa ma intorc in orasul care m-a adoptat si in care ma simt cu adevarat acasa, alaturi de oamenii pe care ii iubesc din tot sufletul meu!

Am zis ca as plange in fiecare zi din cate zile as mai avea de trait, daca ar trebui sa locuiesc iarasi acolo! Suna dramatic? Poate! Dar asta am simtit!

Nu cred ca orasul e de vina sau oamenii, ci numai si numai eu. Viata pe care am dus-o sau mai bine zis absenta unor oameni pe care i-am iubit.

M-am intors fericita, dupa 9 ore de mers cu trenul (dupa acel accident cumplit) intr-un oras care credeam ca ma asteapta cu bratele deschise... Dar asta e alta poveste!

The Last Day

Cumparaturi, cadouri, restaurant, ploaie torentiala cu tunete si fulgere, mare involburata.

Plecam. Nu stiu cum voi privi Bucurestiul dupa aceasta experienta, pentru ca, DA, a fost o experienta.

Ne auzim...

Albena

Am dat 4 leva pe un autobuz (nu prea semana a autobuz) pana la Albena! Si rau am facut!

Fata de Balchik, este incredibil de urat! O statiune la mare exact ca la noi, acum 10 ani! Hoteluri urate, plaja mare si neingrijita, locante cu niste preturi nu exagerate, ci extra-ultra-nejustificat de exagerate!

Ca sa dai 7 lei pe o bere la niste bancute de lemn ponosite, (unde toaleta inseamna pisoare langa niste custi de tabla la care trebuie sa platesti ca sa intri, chiar daca consumi pe terasa...), mi se pare tiganeala pe fata :))))

Oamenii mi se par smecheri, profitori si amabili uneori - doar cand vrei sa mananci in localul lor! Fac pe calculator scaderi de genul 10-4,5 :))) Dar, nu peste tot este asa. Nu generalizez, pentru ca nu as avea dreptate!

Albena m-a intristat si m-a scarbit. Am fost facuti si mamaligari de catre un stimabil taximetrist, pentru ca nu i-am acceptat "oferta" de a ne cara pana in Balchik, cu "masina proprietate personala".

Bine ca am plecat de acolo si am redescoperit Balchik-ul meu drag!

Sunny day

Am fost la plaja! Mi-am intins patura pe un ponton. La picioarele mele se sparg valurile, zgomotul e asurzitor. Uiti cine esti si care este scopul tau pe pamant, cateva ore am fost doar... apa si cer. Un fir de nisip!

M-a ars soarele, pielea imi miroase a vant. Apa e foarte rece, meduzele plutesc pana la mal... Nu sunt prea multi amatori de baie.

Mi-am gasit un restaurant unde mananc destul de bine: gratar cu cartofi "in country style" si salata. 10 leva. Servirea este excelenta!

Mi-e un pic frig, apoi foarte cald. Nu sunt obisnuita cu un astfel de aer!

The Lost Paradise

In sfarsit, soare! Am amanat Varna, pentru a merge la Castel si in Gradina Botanica.

Nu s-au inventat cuvinte care sa descrie maretia peisajului, frumusetea lui desavarsita. Daca Dumnezeu ar fi coborat o secunda pe pamant sa-mi vorbeasca, atunci ar fi facut-o aici!

Intrarea la castel este 10 leva de persoana (20 lei), dar daca vi se pare mult, credeti-ma ca merita sa dai in fiecare zi acesti bani pentru a te plimba pe aleile de vis ale gradinii.

O terasa mica, cu umbrelute albe si scaune de fier forjat te intampina. Poti savura o bere langa o roata pe care se zbat ape limpezi. Bulgarii de la Casa Vinurilor isi aseaza cu nonsalanta carnatii la uscat, langa firma sculptata in lemn a cramei.

Apoi incepe urcusul. Zeci de terase sapate in piatra, scaricele ascunse in cremene care deschid vederii platouri inflorite, cu lalele negre, nu-ma-uita, flori de stanca, palmieri si multe specii mediteraneene adaptate. Prima impresie este de uimire toatala. Apoi zambesti, razi din toata inima ca apoi sa ramai fara grai.

Nicioadata, niciodata nu am vazut ceva mai frumos. Cu atata prestanta, incremenit in timp, deasupra marii. Nici macar nu am visat la ceva atat de frumos. Iti taie respiratia!

Castelul este mic, un cuib de veghe deasupra marii. Insa era foarte aglomerat, cu romani care tipau si isi certau copiii. Nu am vazut mare lucru, desi am zarit niste fotografii de pe vremea reginei foarte frumoase.

Cand ajungi sus, te pierzi. In dreapta susura cascada, invitandu-te la meditatie. In stanga gradinile din piatra, cu ochiuri de apa si flori cat vezi cu ochii, te duc cu gandul la oazele padisahului din poveste. Te dor ochii si inima de atata frumusete!

Cascada nu este foarte mare, dar impresionanta, te priveste cu maretia si tristetea imortalitatii. Te simti batran la Balchik, impovarat de secole de lupta continua, de disperari, de plansete, de cautari si de drumuri fara rost. Si toate cu scopul suprem de a te odihni pe cea mai inalta piatra din gradina si pentru a privi marea cu intelpciune. Odata ajuns aici, un calm nedeslusit pune stapanire pe tine! Iti dai seama ca ai trait cu un scop. Pentru eternitate.

Deja am cautat case la vanzare aici:)))))))

Cactusii, labirintul verde, smochinii sunt din poveste. O poveste cu zane si balauri. Si eu care credeam ca basmele sunt doar facaturi sa adoarma copiii. La Balchik, redevii copil...

Si daca puii de romani strigau in gura mare: "Mama, mama, vino sa vezi ce-i aici, ba nu... aici, ba aici...!", mai aveam extrem de putin pana sa fac la fel...:) Insa tipetele de admiratie se pierd, cuvintele raman nerostite. Nu poti face altceva decat sa te inchini, ca in fata unei icoane facatoare de minuni.

Aici, mai mult decat in oricare alta parte, Dumnezeu a creat o opera de arta perfecta, un cuib sapat in stanca unde sa te simti aproape de EL. Si cum nu poti privi un act maret de creatie cu zambetul pe buze, si la Balchik te intristezi usor. Aici iti poti schimba viata, poti face copii, poti sa te indragostesti per sempre, poti sa scrii, sa meditezi. Un singur lucru nu poti face: nu poti sa te gandesti la moarte.

Pentru ca aici, nemarginirea iti apartine!