Ah, si parca mai era ceva...


Cand rasare soarele, muntii se vad intr-un val de nori de iti taie respiratia. Oceanul e maret si tulburator, curat si lasa vederii insule indepartate, pline de romantism.

Apartamentul in care locuiesc e racoros si are o terasa mai frumoasa decat orice am vazut pana acum. Primul apus a fost senzational, un apus african, rosu, patrunzator. Pasarile si vantul creaza o melodie, unica, imbatatoare, printre palmierii exotici.

Oamenii de toate natiile, culorile si limbile sunt saritori si au toata buna-vointa din lume. E o placere sa te intalnesti pe strada cu cei care, inevitabil ti-au devenit amigos.

Viata e linistita, relaxanta, ieftina. Fumez tigari din San Francisco la 0,9 euro pachetul, iar prin fumul ce ma invaluie ghicesc terenuri de golf indepartate si vise fara sfarsit.

Am ascultat in miez de noapte Guns'n'Roses live la un bar, de unde nu as mai fi plecat pana in zori.

Am simtit, trecand pe langa o gradina, intr-o noapte fierbinte, cel mai ciudat si mai erotic parfum de plante verzi, carnoase si pline de seva.

Intr-o parte a insulei am descoperit hoteluri de cinci stele care te fac sa visezi la locuri indepartate, de o bogatie fara margini.

Si locul meu preferat - o limba de pamant pe care troneaza o cladire veche, ca un azil de nebuni sau o inchisoare dezafectata, din caramida roasa de vreme. Valurile se sparg de stanca furioase, creand pesteri de forme neobisnuite. Zgomotul e asurzitor, e placut, racoros, vindecator. Este un loc la care am visat toata viata.

Nimic, dar nimic nu mi-as dori mai mult ACUM decat sa cuceresc aceasta insula, sa traiesc aici, nestingherita de vremuri geroase, intre munte si mare, sa scriu si sa ma bucur de fiecare apus.

Nu m-am contrazis, nu am zis ca e simplu. Uneori ma plictisesc si mi-e dor de cuceriri mai importante, insa o perioada as vrea sa visez aici si insula aceasta sa-mi devina casa. Ma rog mereu sa o simt ca pe o casa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...