Ce-am mai facut in ultima luna!

Nimic! Din pacate nu stiu ce vreau, nu stiu cum sa ma port, pentru prima data in viata mea nu stiu ce decizii sa iau si unde imi este locul. 



Concret -  m-am plimbat, am mai fost la o bere, am facut poze, am fost la plaja, citesc presa online ca de obicei, caut locuri de munca (folosesc pluralul pentru ca nu stiu in definitiv ce caut sau ce vreau sa gasesc), ma uit la filme (muuulte filme), iau cina pe terasa, admir avioanele care tot vin, apusul, si valurile, si palmierii, si fluturii mari, portocalii, care dau tarcoale plantelor inflorite intr-o bogatie de culori.  Ziua e foarte cald si imi doresc sa stau aici cat mai mult; seara e rece, tremur de frig si imi doresc incalzire centrala si covoare moi prin casa. 

In fiecare zi visez la altceva (acum pana si visele imi sunt in engleza;) nu ma pot hotari ce vreau, pana la ultimul moment cand orice dorinta mi se scurge din trup si moare. Niciodata nu mi-a fost atat de frica! Si credeti-ma, mi-a luat o luna sa pot recunoaste asa ceva... 

Scriam mai de mult, inainte de a ajunge in Paradis, ca "stiu ca drumul meu este ales si mai stiu ca nu imi este frica de nimic si ca voi reusi sa traiesc asa cum vreau, sa cunosc, sa explorez, sa invat. Iar greselile si problemele le voi depasi, le voi arata respectul cuvenit la momentul oportun." Nimic mai gresit! Nu stiu ce vreau, nu am cunoscut nimic, nu am explorat, nu am invatat si mai ales, nu pot trece peste greseli... Am ajuns aici si mi-am dat seama ca Paradisul nu exista! 

"Crede-ma, a fi o chelnerita cu studii superioare este o arta! Arta ta de a fi om si a demonstra ca poti mai mult si ca nimic din ce este omenesc nu-ti va ramane strain..." Gresit! Gresit! Gresit! Pur si simplu, nu pot... m-am blocat in incercari stupide de a face ceva extrem de simplu si onorabil! Nu pot! 

Imi cer scuze celor care m-au laudat prin comentarii incurajatoare! A fost numai gura de mine...

Traiesc intr-o lume in care as vrea sa raman pentru totdeauna si din care as vrea sa plec cu prima ocazie! E absurd, dar asta e sentimentul. Mai am atat de multe de facut aici, de vazut, de admirat, de simtit si totusi ma gandesc la imbratisarile mamei si la o bere rece in centrul vechi...  

Lupta e atat de continua, fara intreruperi, fara onoare si fara rezultate, incat abdic si recunosc ca nu mai pot dupa primele batalii. Niciodata n-am fost asa, iar daca a trebuit sa emigrez ca sa realizez ca sunt o lasa, probabil ca e grav! Insa eu nu recunosc nici macar gravitatea situatiei in care ma aflu.

De ce masura lucrurilor iti este data de absenta lor? De ce multumirea este echivalenta intotdeauna cu resemnarea? Cand am mai fost eu resemnata?! Niciodata... Pana si acum, in ultimul ceas pe care il mai am de petrecut aici, nu ma resemnez! Asta nu inseamna ca mai pot lupta, ca ma mai pot arunca in valuri... Inca mai sper la o minune, fie ea cum o fi. Recunosc (si imi este foarte greu sa o fac) ca trebuia sa apreciez totul in alte unitati de masura, ca trebuia sa deschid ochii si sa vad mai clar ce am si ce este foarte posibil sa nu gasesc!

Mi-e foarte dor de colegii mei si de rutina perfecta a unui job BUN, pe care l-am lasat in urma ca un copil razgaiat care se satura de o jucarie, ca apoi sa o caute cu infrigurare prin casa si sa nu gasesca nici macar ramasitele, amintirile a ceea ce a fost. 



Imi va fi ingrozitor de dor de linistea de aici, e balsamica, miroase a vant si a apa sarata. Incerc in fiecare clipa pe care o mai am sa memorez valurile. Si mi-e frica de mine, ca nu voi putea retine toate detaliile, ca nu m-am scufundat suficient, ca nu am vazut cum trebuie totul. Cand ma gandesc la o intoarcere, de orice natura ar fi ea, ametesc invariabil... acum e si mai rau. 

As vrea sa am mai multa incredere ca Dumnezeu nu m-a parasit, ca nu am facut niste greseli mult prea mari, ca nu m-am mintit cu incapatanare, ca nu mi-e frica. De unde pot cumpara niste incredere, niste speranta?! Aici e o marfa rara si scumpa, pentru ca peste tot miroase a disperare... 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...