O seara linistita...

Stau pe terasa apartamentului meu din San Eugenio alto si savurez cu nesat felii de ananas zemos si o piersica neaosa. Pe munte sunt nori de un gri-albastrui laptos, insa pe ocean e inca soare puternic, desi e ora 8 seara.

Este o liniste perfecta, se aud doar acordurile unei muzici suave transmise la postul nostru de radio preferat, Europa FM, care are inspiratia sa ma trezeasca pe muzica de opera, sa ma legene in cesurile fierbinti ale zilei pe muzica populara spaniola si sa ma adoarma pe ritmuri tanguitoare de jazz.

Nicio urma de televizor, desi zace monstruos in mijlocul camerei. Recunosc, as vedea un film bun cuibarita in bratele iubitului meu. Asteptarea e mai dulce insa...

Sunt disperata sa citesc ceva, in afara presei romanesti si internationale, deprindere de serviciu, ca sa zic asa. Imi tot propun o incursiune intr-o librarie, sper sa ajung. (Aici singura librarie e la peste 20 km, iar catile de la buticurile de pe plaja sunt toate in genul siropos si neconvingator, Sandra Brown).

Fiind singura si in lipsa unui joc comic-aprig de carti sau a unei imbratisari dragastoase in amurg, ma amagesc cu dulceata ananasului si cu blogul senzational al Ralucai Rebedea Zenga.

Citesc Superficiala.com de cateva zile si sunt in extaz. Stiu revista de mult, o admir enorm pe Raluca, insa de abia cum mi-am facut ceva timp sa iau blogul de la inceputurile sale. E fabulos! Vi-l recomand cu drag si va spun sincer, mi-a tinut de dor si este ca o carte buna, sincera, fara prejudecati, fara false pudori. Miss Zenga are un condei sclipitor si zau ca e singura podoaba de care are nevoie!

Cerul s-a preschimbat intr-un ocean de flacari, tipic african, vantul de abia adie printre palmieri, iar apa are o nuanta de gri metalizat, cu valuri linistite ce aduc barcile ratacite la mal, dupa o plimbare in alte zari.

Mi-e atat de drag acest peisaj, s-a imprimat atat de bine in constiinta mea, face parte deja din esenta mea, din conturul meu, incat il absorb cu toti porii, il adulmec si-l inregistrez pe retina pentru alte zile, mai putin fericite.

Puerto de la Cruz


Mi-am facut putin timp pentru mine si am vizitat un orasel din NV insulei, numit Puerto de la Cruz, in Orotava Valley.

Este cea mai frumoasa asezare pe care am vazut-o vreodata, aici oceanul e mai albastru, mirosurile sunt pline si grele, de seva si flori, oamenii sunt majoritatea in varsta, cu chipurile decorate cu riduri de intelepciune si soare profund, vesnic...

Am descoperit cu bucurie o plaja pe care o aveam redata intr-o imagine pe desktop, la serviciu, inainte de a sti ceva despre insula.

Am intrat in San Francisco Church, care isi chema cu batai de clopote enoriasii si avea intrarea printr-o gradina de trandafiri.

Europa Plaza, Church Plaza si Pool Plaza sunt de nedescris in cuvinte. Cladirile vechi, terasele pitite dupa ziduri, oceanul atat de parfumat, atat de imbatator, te cheama sa locuiesti pe vecie aici.

Am facut si ceva shopping, constand in 4 kg de banane aduse direct de pe plantatie, cu 1 euro toate. Delicioase...hmmm...

Mai multe detalii veti observa in fotografii!

Moonlight si Dan Balan

Imaginati-va ca beti un Jack & rocks intr-un bar pierdut din Tenerife. Aleasa la intamplare, locanta e draguta, din lemn si aluminiu, lunga si ingusta, cat sa incapa ceva petrecareti, dornici de muzica live.

In capatul barului, la ultima masa, ne gasim locul, intre niste geamuri care dau spre Ocean. Apus superb, bautura buna, atmosfera lanceda de sambata seara, prea devreme...

Chelnerita plictisita discuta cu o colega intr-o spaniola domoala.

La un moment dat, (in asteptarea artistilor ascultam radioul) iata ca se aud niste acorduri extrem de cunoscute. Normal, Dan Balan a cucerit pana si Canarele. Atmosfera se electrizeaza subit, chelnerita da volumul la maxim, ceilalti clienti aplauda, iar noi cantam (de fapt, urlam) versurile de la Dragostea din tei a lui Dan.

Aplauze, bisuri, se schimba aerul... Insa noi am ramas cu sentimentul plin si cald de mandrie. Mi-a facut bine sa cant in romaneste, sa vad cat de iubit e Dan si pe aici.

Cei care ma cunosc, imi stiu preferinta si admiratia pt frumosul si talentatul moldovean, si cu atat mai mult isi pot imagina scena din barul Moonlight:)

Iti multumesc, Dan! Sa-mi scrii....=))

Si ca sa va conving, voi face un top al pieselor mele cele mai dragi! (topul este in ordine inversa)

Sweet Home Tenerife 2

Sweet Home Tenerife


Trebuie sa recunosc ca este o insula fascinanta, ca m-am adaptat, ca mai am enorm de vazut si ca in fiecare zi este o incantare sa te trezesti si sa privesti muntele, iar seara sa iei cina cand soarele se scalda in ocean.

"The Black People" sunt printre cei mai frumosi oameni pe care i-am vazut, de o senzualitate bruta, ma atrag psihic si fizic, cu buzele lor si cu pielea de abanos, fara pori, perfecta. Nu am vazut nicio femeie alba sarutandu-si barbatul atat de sexy si cu atat abandon, ca femeile lor. Au o demnitate si o mandrie pura in comportament, se imbraca impecabil, nu fac gesturi fara rost, au o privire pe care as vrea sa o vad la cat mai multi oameni... calma, inteleapta, mandra...

Vilele si casele, in general, sunt de o frumusete fara seaman, te fac sa visezi la alte vieti si timpuri pe care poate le-ai trait.

Insula Gomera, pe care o vad din balconul apartamentului meu, este pierduta printre nori si ofera o priveliste romantica, de neegalat.

Los Gigantes a fost oraselul cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata, cu peisaje ireale.

Si multe, multe altele...

Las cateva fotografii sa vorbeasca!

El peniso del Teide


Am fost in weekend la munte. Vulcanul adormit Teide este cel mai inalt punct al insulei, 3718 m.

Autobuzul Guagua te duce de pe plaja pana la cota 2250. De acolo este un teleferic (25 euro/ dus-intors/ persoana) care urca pana la 3500 m. Mai departe, daca vrei sa urci pe creasta muntelui, Pico Viejo, iti trebuie autorizatie ca stai bine cu inima.

Autobuzul are un traseu fascinant printre orasele ascunse intre cratere si paduri de pini, de o liniste nefireasca, dar plina de vraja. Serpentinele sunt ametitoare printre vii scaldate de soare si vile pierdute pe varfuri de munte. Drumul este scrut, intr-o ora si jumatate suntem sus, la 2250.

Insa pe cat de frumos a fost traseul, pe atat de anost e peisajul sus. E impresionant, insa deloc entuziasmant.

Stancile virile se inalta spre cer si au forme... anatomice. Vegetatia este redusa la arbusti uscati, iar fauna la soparle. Muuulte soparle...

Este plin de turisti cu aparate foto, care se pozeaza tinand in brate Teide.

La "popasul turistic" se mananca si se bea, la preturi foarte mari. Au bere Heineken la halba, 3 euro, iar o salata de ton e doar 5,1 euro.

Am gustat plimbarea, insa nu pot spune ca as mai vrea sa merg acolo. Nu prea e genul meu, muntele...

Hard-rock pentru albi bogati


Vineri seara, ora 20. Iesim pentru o baie in ocean si o bere la terasa. Apa e calda, afara e rece si plecam repede.

Alegem o terasa aproape de noi, destul de eleganta si foarte aglomerata in fiecare seara. Motivul? Un band de rockeri din Santa Cruz canta live timp de o ora jumate. Ne uitam pe meniu, preturi de lux. 3,5 euro berea la halba mare. Comandam chelnerilor chinezi 2 beri si ne aduc halbe de la gheata cu o bautura excelenta.

Incepe concertul. Rockerii au personalitate, canta cu talent Metallica, Jimi Hendrix si AC/DC. Lumea consuma fara limite alcool, insa nu fumeaza. Pe o terasa de peste 50 de persoane, doar 4 (PATRU) fumeaza, dintre care doi suntem noi..:))

La "Whiskey in the Jar" simt nevoia unei tarii. 6 euro shot-ul. Nu masoara, vin cu sticla si iti toarna in pahar. Prea scump, renunt.

Lumea se distreaza si danseaza pe Metallica. Spre sfarsit, band-ul canta prost Guns'n'Roses si apoi pleaca.

A fost o seara placuta, care m-a usurat de 14 euro pe 4 beri. Insa a meritat! Distractie hard-rock pentru albi bogati...