Tinerete, cautari fara noima, regasiri amanate...


Am purtat mereu o lupta fara glorie, am abdicat de atatea ori, incat am uitat pentru cine sau ce m-am zbatut, iar acum cand privesc inapoi, imaginile sunt sterse, in alb si negru, uneori in sepia. 

Tineretea mi-a fost marcata de pierderea timpului prin crasme, drinking heavily, party hard, first in - last out, incat uneori nu mai stiam cum se numesc oamenii de la masa mea. Nu spun ca nu am trait si momente misto, insa nu am constientizat niciodata ce repede trec orele din zi sau din noapte, ce rapid calatoresc prin viata mea. 

De cele mai multe ori am fost actorul principal pe scena viselor mele, insa niciodata, dar niciodata, nu am primit aplauze sau incurajari. Asta nu inseamna ca nu mi-am jucat rolul pana la capat, am venit, am interpretat, am plans, am ras si am inchis usa in urma mea... 

Aceste scenarii s-au tot repetat, aproape obsesiv, pana cineva mi-a intins mana din public si m-a salvat. Am descoperit ce inseamna caldura din privirea unui om care te admira, am invatat sa fiu fericita si sa am incredere ca ideile mele sunt bune, instinctiv. Am evoluat.

Insa pana unde poti urca? Cand vine acel moment in care depui armele si te declari... linistit? Uneori am visat la cariera, la carti scrise cu patima, la case si copii. Acum am ramas intepenita intr-o dorinta unica, care ma arde, ma consuma si careia nu-i pot pune stavila. 

Vreau sa plec. Nu ma intrebati unde. Doar cand...  Raspunsul este: ACUM!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...