O lume bolnava

Dimineata ploioasa in Bucuresti. Tramvaiele circula greu, blocate in trafic alaturi de masini grabite, injuraturi si claxoane. In tramvai e o caldura apasatoare si se simt emanatii de trupuri obosite, stranii, fara expresie. 

Cobor la Unirii si iau metroul. Prin tunelul ce leaga Unirii 1 de 2, se aude asurzitor zgomotul pasilor turmei care alearga spre ceva important. Daca asculti cu atentie, toti, dar absolut toti, merg intr-un pas, intr-un singur ritm. Mi-am imaginat pentru o clipa o armata de eroi trimisa sa poarte razboaiele altora. Sunt atat de prinsi unul de celalalt, incat un glont i-ar trimite pe toti intr-o vacanta permanenta. Ma intreb daca asta asteapta...

Coridoare si scari in spirala la iesirea de la Universitate si o mare de oameni impingand spre iesire, ca si cum s-ar naste a doua oara si ar veni pe lume urland. 

Ploaie marunta, rece. O lume bolnava de neintelegere, de lene si de supunere...

Si toate astea reflectate in mine imi dau curajul unui nebun, al unui prost sau al unui om care nu mai are nimic de pierdut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...