O noua etapa!

M-am indepartat atat de mult de visele si dorintele mele, incat nu ma mai recunosc cand ma privesc in oglinda. Am raspuns afirmativ la o noua/veche provocare, aproape fara sa stau pe ganduri, desi eram constienta ca doare al naibii. Insa citind vechile posturi de pe blog, mi-am dat seama ca asta mi-am dorit de Craciun si ca am fost indragostita de un job, care a venit acum sa ma intoarca din drum... si eu l-am primit, fara sa ma lupt! 

M-am schimbat foarte mult in ultimele noua luni, m-am incorsetat in deziluzii, m-am inecat in sperante. Am crezut ca voi fi neinduratoare si voi elimina totul din drumul meu. Iata insa cat de usor n-am facut-o! Am ales cu zambetul trist pe buze siguranta si banii, mi-am anihilat durerile cu altele mai mari... 

Acum nici nu stiu ce mai sper, pentru ca nu vreau nimic! Am uitat cum sufla vantul peste intinderile de nisip si cum se aduna norii peste varfurile muntilor la apus. Sau macar incerc sa uit! Si in fiecare clipa in care incerc sa uit, mor cate putin. 

Ma rog mereu, pana la lacrimi, inainte de a adormi sa imi aflu drumul. Si raspunsul a fost acest job. Trist, infiorator de trist, dar sunt corporatista din nou. Voi merge la birou, imi voi face card de salariu si stiu ca voi munci cu pasiune. Intrebarea este: "DE CE?" 

Oare cat voi mai astepta? 

5 comentarii:

  1. Felicitări! Las' că-i bine, pân' la urmă! E frumos să visezi şi să lupţi pentru îndeplinirea viselor, cu price preţ! Ştii bine că am mai spus-o şi te-am încurajat în demersul ăsta! Pe de altă parte, trebuie să supravieţuieşti şi dacă ai avut şansa să revii în branşă, e minunat! Pentru moment! Nu poţi şti ce planuri are viaţa cu tine, aşa că fii răbdătoare şi poate poate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Offf, Svea, stiu ca ai dreptate! Insa m-am saturat sa am rabdare, din asta am avut toata viata! Si acum, nu mai am atat de multa viata...

    Toti mi-au spus ca am avut curaj sa plec, eu zic ca de fapt am avut un curaj nebun sa ma intorc! Daca stiam ce ma asteapta, dormeam sub o stanca si mancam frunze de palmieri si nu faceam drumul asta inapoi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vaaai, Ioana, nu vorbi asa ca ma sperii! Suntem de-o varsta doar si nu faci decat sa ma descurajezi si pe mine in indeplinirea visului meu de calator nordic sau mai bine zis, stationar pe taram nordic!

    Cat despre curaj, eu zic (din proprie experienta si nu numai) ca ai avut curaj si sa pleci dar si sa te intorci! Acum ca nu e sa fie deocamdata sa pleci inapoi, dar totusi ti-ai capatat o slujba pe taram mioritic, traieste clipa asa cum e, pana la noi sanse... Stiu ca e greu, ca am trecut prin asta si mai stiu ca e usor sa dai 25 de bani la fundul altuia... dar...
    Eu iti tin pumnii si cine stie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate da, curajul de a te intoarce a fost mai mare decat acela de a pleca.. Pacat..
    Dar, de ce nu, te impulsionam noi, si-ti improspatam pofta de Tenerife, cand iti vom scrie de acolo! Ne dorim mai mult decat orice..
    Devenim vecine si degustam, la un pahar, reteta celeilalte!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea,

    iti multumesc ca existi:) si cine stie, viata e subtila de multe ori, poate ajungem sa bem o cafea pe o terasa din lumea asta...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...