Another prayer for the wild at heart kept in cages

Acum doi ani scriam prima rugaciune pentru libertate, pentru eliberare, aici. Acum am depasit starile acelea de ingradire, pentru ca am invatat sa accept, am facut unele compromisuri care mi-au adus o umbra de pace. 

Insa, mai mult ca oricand, sunt inchisa intr-o cusca invizibila. Sufar atat de tare, incat am momente cand inchid ochii ca sa ma relaxez si lacrimile imi izbucnesc fara sa le pot opri. Nu pot sa ma uit la soare fara regrete, nu pot sa vorbesc decat despre un singur drum, despre singurii oameni care exista cu adevarat pentru mine, cei de ACOLO. 

Sunt pusa in situatia de a ma comporta matur si intelept, ceea ce nu prea seamana cu mine, si imi pierd cumpatul de fiecare data cand imi imaginez ce voi avea de facut SI maine. 

Sunt atat de trista, atat de rau doare, incat raman de fiecare data fara aer. NU mai pot! Ma simt cumplit de neputincioasa pentru ca nu am cuvinte suficiente sa exprime cat de rau ma simt. Ca nu pot explica celor care ar fi dispusi sa asculte. Traiesc, ma misc, rad, dorm, mananc, insa pe dinauntru sunt impietrita, fara suflu. Caut si eu, ca Diogene, drumul, cu lampa in mana, in miezul zilei...


Ma gandeam dimineata ce as face daca as muri peste cateva luni. Raspunsul este unul singur. As pleca fara sa mai intorc o ultima privire, impreuna cu iubitul meu si mama, acolo unde am fost atat de fericita. As gati, as sta la soare, mi-as lua un pui de catel si as creste busuioc si rozmarin. Alaturi de straini care imi sunt mai prieteni decat prietenii de la masa mea. 

Daca as mai avea o saptamana probabil as face dragoste nonstop si as sta doar cu iubitul meu. Iar daca as mai avea o zi, as vrea sa stau intinsa pe iarba, in bratele lui, in bataia soarelui si as incerca sa mai aud pentru ultima data valurile. 

Deprimant post, hmmm ?! Cusca mea a devenit atat de stramta incat uneori, noaptea, cand ma intorc de pe o parte pe cealalta, ma lovesc de pereti si ma trezec urland. Iar ziua, plang pe strada, ca un om nebun. Nici nu mai am mult pana acolo. Si macar de as mai avea inconstienta de acum ceva ani in urma cand ma ridicam si plecam... Dar nu mai am NIMIC. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...