Cele mai frumoase amintiri din Tenerife (1)

Au trecut aproape 5 luni de cand m-am intors acasa. De fapt, nu stiu de ce ii spun asa... ACASA. Este doar o modalitate de a ma exprima.Mi-am dat seama ca apartamentul inghesuit, cu lucruri multe si baie mica, camera fara vedere in care imi sufoc visele, orasul prafuit si atat de mic incat ma face sa rad de fiecare data, atat de bicisnic, atat de brutal in mizeria lui, incat pare usor exotic, job-ul care presupune incursiunea in viata privata a unor oameni care nu-mi spun nimic, cluburile de noapte, petrecerile, concertele, cartile in care ma pierd de cele mai multe ori, toate acestea formeaza comedia mea.

                                             La apus, plaja Troya capata o alta semnificatie

Insa, in plus fata de altii, am amintirile unei perioade traite departe. Departe de lume, de cotidian, de realitate. Libera. Fara doruri. Fara frica de a deschide geamul si a nu avea aer. Fara bariere. Fara incrancenare.

Cele 6 luni in Tenerife au insemnat enorm. Nu stiu exact ce, nu pot explica in cuvinte, pentru ca mai am inca amintiri care se sedimenteaza. Insa primul strat de praf cu sclipiri de aur vechi a ajuns la picioarele mele. Ma aplec, imi trec degetele prin el si il las sa pluteasca in aer o vreme...

                                                               Lumina orbitoare pe ocean    

10. Privesc in lumina. Este atat de puternica incat ochiul stang mi se zbate spasmodic si clipesc repetat pana ce lumina devine parte din mine. Imi coboara incet prin vene, imi intra in sange si imi strapunge stomacul cu raze de bucurie. Lumina este diferita aici la fiecare ora. Dimineata e cruda, de un verde coagulat si plin de mireasma, la pranz soarele te ameninta cu sageti de aur, ce se revarsa asupra ta in valuri de lava, iar seara totul este de culoarea otelului topit, atat de straniu si de inaltator, incat te intrebi unde si de ce ai trait pana acum. Niciunde lumina nu a avut o semnificatie mai aparte ca aici si, in acelasi timp, atat de... comuna, atat de vindecatoare.

                                                       Oceanul, cu valente de chihlimbar 

9. Am probleme de respiratie. Seara ma intind in patul meu de fier si incerc sa trag aer in plamani. Operatie imposibila! Ma sperii, incerc din nou si cum aerul refuza sa-mi binecuvanteze trupul, ma ridic in capul oaselor, ma foiesc si ies pe terasa. Sunt obosita, foarte obosita, insa aerul este atat de pur, atat de rece si de plin de mireasma palmierilor, a florilor si a oceanului, incat orice urma de osteneala este indepartata instantaneu. Respir. Usor, sacadat, dureros. Apoi aerul urmeaza un circuit ciudat: imi inunda plamanii, se strecoara spre inima, mi-o indoaie de neliniste si imi patrunde in amintiri. Ramane acolo, pentru totdeauna.

                                                              Magia de pe plaja Troya

8. Eram in Los Gigantes si vedeam stancile prabusindu-se in ocean, inaltandu-se din el. Am gasit o stanca batuta de valuri, m-am asezat si am mancat acolo unde nemarginirea isi facuse culcus. Am mangaiat piatra si mana mea a devenit pentru o clipa eternitate. Am pasit pe o plaja cu nisip negru, atat de fierbinte, incat mi-am imaginat la repezeala ochiuri prajite si cafea turceasca. Imi feream talipile fugind de-a lungul malului, lasand valurile sa spele aburii caniculei. Atunci ziceam: :"Doamne, ce calduri", acum zic: "Doamne, ce proasta".

                                                           Stancile din Los Gigantes

7. In spatele complexului in care locuiam era o ferma micuta, in mijlocul unei plantatii de bananieri. Acolo am hranit de cateva ori cai superbi si blanzi, care veneau dupa tine, cersind atentie si mangaieri. Caprite, purcelusi de cateva zile, magarusi si copii calarind ponei albi. Bananele verzi, pamantul negru ars de soare, mirosul sfant al gospodariei, al casei... Raiul pe pamant!


"If being sane is thinking there's something wrong with being different... I'd rather be completely fucking mental."



CITESTE SI:
 

Cele mai frumoase amintiri din Tenerife (3)

6 comentarii:

  1. Cred ca daca iti doresti ceva foarte mult si faci tot ce poti o sa ajungi pana la urma sa obtii acel ceva. Nu acum, nu maine, dar sigur se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

    Iti tin pumnii sa ajungi sa-ti gasesti acel "Acasa" dorit cat mai repede, fie ca e in Tenerife sau altundeva.

    Si, intre timp, astept cu nerabdare a doua parte cu amintiri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper sa se intample, niciodata n-am avut relatii prea bune cu "rabdarea":)

    Revin cu poze dupa-amiaza.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aaa, si un articol dragut despre "romantism prafuit" la Balcic, pentru tine:P cu poze...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ioana, scrii foarte bine, pe când o carte semnată de tine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti multumesc Jean:P Am deja o carte scoasa:) Ma chinui sa o incep pe a doua, am un chef nebun si inspiratie, insa nu am timp:(


    De abia astept sa va vad:)

    Puuup

    RăspundețiȘtergere
  6. Ar fi bine sa faci un ghid mai amplu cu Tenerife. Singurul ghid cu Tenerife pe care l-am luat nu prea mi-a fost foarte de folos in 2007.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...