Castele de carton, de Almudena Grandes

Castele de carton este o poveste care te urmareste, iti lasa un gust amar de ani trecuti fara mila, dar si de libertate si dor de duca. 

Am citit cartea in cateva ore, stilul este complex, erotic, insa Almudena Grandes nu a scris despre sex. Ea a scris o poveste de dragoste, ce-i drept, atipica, iesita din standardele unei lumi care priveste si acuza. 


Trei tineri impart viata cu tot ce inseamna ea: pictura, bucurie, tristete si plictiseala, bautura, hasis, sex, probleme, dragoste, dor, gelozie, panica sau nepasare. Nu relatia lor sexuala iese in evidenta, desi traiesc la limita societatii impartind un pat asudat de orgasme, ci problemele care ii unesc si mai ales, dragostea profunda, sincera, glorioasa, pana la moarte de care au parte doar in acest format putin prea aglomerat pentru gusturile unora. 

Lumea/societatea te condamna sa-i platesti un pret, o arvuna ca vei trai decent si fara sa deranjezi, o recompensa pe cap de iubit(a), iar tot ce iti ofera la final sunt banii de arama pentru vaslas. 

O carte impresionanta pentru cei care stiu ce inseamna iubirea dincolo de aparente si care traiesc in castele de carton.

Un comentariu:

  1. Am citit cartea ..cand am inceput sa o citesc nu imi venea sa o mai las jos. Ai drepate, nu este vba de sex aici (ca in "Varstele lui lulu" care a fost mult mai erotica) e vba de dragoste. F frumos spus.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...