La sud de granita, la vest de soare, de Haruki Murakami

Este prima mea intalnire cu Haruki Murakami si cartea lui mi-a ramas intiparita in minte datorita gustului straniu, amarui pe care l-am simtit pe buze in timp ce o citeam.

Povestea de dragoste este atat de trista, sfasietoare si inefabila, incat forta iubirii asupra vietii nu razbate pana la mine. Eu am interpretat povestea ca pe un mare gol pe care ti-l lasa un vis neimplinit, o iluzie din tinerete, o iubire peste care nu s-a asezat cenusa aripilor sale, o durere constanta de a fi altcineva, de a trai o viata falsa, pe care n-o recunosti cand te privesti in oglinda. 


Mi-e greu sa afirm ca m-a impresionat stilul scriitorului. Nu stiu daca ceea ce am simtit dupa ce am citit aceasta carte se bazeaza pe o ciudata asemenare, ca dintr-o alta viata, cu personajul, sau doar pe condeiul lui Murakami.

Ploaia privita prin usa barului, asteptarea care poate dura zile, luni sau o viata intreaga, dulceata unui drum impreuna, tainele care ii confera persoanei iubite o mantie ingereasca, chipul inexpresiv care te misca mai mult decat propria existenta calma... toate se leaga intr-o scriitura sigura pe sine, greu de inteles, dar cumplit de reala. Cartea aceasta este ca o piesa de jazz, tanguitoare, in noapte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...