Cele mai fericite zile din viata mea

Afara ploua si stau linistita si singura in pat. Gandurile mi se amesteca in fuioare de bucurii si tristeti trecute, prezente... Si daca stau sa ma gandesc la cele mai bune momente din viata mea, gasesc trei, o cifra fara semnificatii, nu prea mica, nu prea mare.

Am avut parte de trei clipe translucide, perfecte, grele de zambete. Imi aduc aminte si acum ultima zi dupa o boala grea, in copilarie, sa tot fi avut vreo 6 ani. Inchid ochii si vad aievea camera mare, bradul inmiresmat din padurile Sucevei, friptura cu salata de sfecla rosie, papusile, mana racoaroasa a mamei pe frunte, surasul fin al bunicii, parfumul de copilarie desavarsita, aerul de molcoma candoare.


Apoi ma vad intr-o zi inghetata de ianuarie in Amsterdam, umbland pe strazi de una singura, fara scop, doar cu o mareata bucurie in suflet, uimita la fiecare pas de faptul ca lumea aia mare care mi-o imaginam eu este altfel, mai buna, mai civilizata, mai datatoare de speranta. Am strans in pumn ghemul din fire incurcate de patriotism si l-am aruncat fara umbra de regret. Din acel moment am jurat ca nu voi avea liniste pana nu voi trai si eu in acea lume, pe care o meritam toti, sau aproape toti. Cateva ore, in Amsterdam, am trait un moment de o intesitate si o lumina fara seaman.


Hmmm, aud si acum ploaia cazand pe gresia terasei mele din Tenerife, prima ploaie din an, o perdea de bucurie desprinsa din cerul de septembrie al unei insule mai mult africane, decat europene. Atat de mult mi-am dorit sa simt ploaia pe brate, pe buze, incat in acea zi, fericirea mi-a inundat fiecare fibra din trup si am sarbatorit cu Paella, cu Frank Sinatra si cu sarutari ce au aburit geamurile. Afara, ploaia calda se contopea cu oceanul, iar verdele muntilor primea binecuvantare si proaspata mana cereasca.


Au fost si alte momente de fericire imbatatoare, au fost bucurii mari sau mici si indesate in patratelele inimii mele, au fost satisfactii si impliniri, au fost clipe de liniste calda, coplesitoare, insa aceste trei zile raman singurele in care m-am simtit deopotriva ca un rege de bogata si ca un cersetor de saraca. Umila, imbatata de bucuria de a fi...

2 comentarii:

  1. Frumoasa descriere! Se pare ca impartasim acelasi dor de duca! Care usuca dar si innobileaza si pentru care merita sa lupti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca tu ai reusit si ca esti acolo:) Sper sa reusesc si eu vreodata...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...