Cel mai frumos muzeu din Bucuresti

Ziua 4. O caldura placuta de sfarsit de vara, un soare bland, dar stralucitor ne-au insotit in cea de-a patra zi prin parcul Herastrau. Am savurat  o inghetata Tiramisu la umbra si apoi ne-am plimbat cu vaporasul, intr-o zi in care turistii nu se inghesuiau sa cucereasca nordul Bucurestiului. 

Herastraul, din vaporas

Apoi am intrat la Muzeul Satului, unde am platit 6 lei/persoana, insa nici in visele mele cele mai frumoase nu-mi imaginam ce am sa gasesc aici (spre rusinea mea, nu mai fusesem la muzeu). 

O intindere enorma de case superbe, aliniate de-a lungul unor alei pietruite, ce coborau vertiginos spre lac. Curti de poveste cu biserici, hambare, barci si sanziene inflorite la poarta - cam asta intalnesti prin cel mai frumos muzeu din Bucuresti, si chiar din Romania. 

Alee in cadrul Muzeului Satului

Casele de la 1800, din diferite zone ale tarii, sunt pastrate impecabil, mobilate si cu gradinile inflorite, asteptandu-si parca stapanii. Patru ore am visat dezlantuit la o casuta superba, la o curte inmiresmata cu ierburi aromatice si la animalute domestice jucandu-se in jurul meu. 

Am stat pe prispa si mi-am imaginat ca sunt de acolo, pentru cateva ore am uitat anul in care traim si mai ales, locul. Si mi-am dorit cu ardoare o casa la tara, sa fac parte din acea viata pastorala, perfecta, fara tristeti inutile, fara cautari. 

Case din Oltenia

Desi ma dureau ingrozitor picioarele, am vrut sa vad tot, tot, sa respir aerul acela pur, sa ma imbat cu razele de soare ce impodobeau acoperisurile maramuresene din sat cu o aura de maretie, sa inchid in mine parfumul fanului proaspat cosit, al florilor de camp si al lemnului trainic, de vesnicie.

Si pentru ca uneori, cuvintele sunt de prisos, veti gasi la sfarsitul textului o galerie foto:)

De la muzeu ne-am indreptat spre lacul cu lebede negre si ratuste exotice, am mancat porumb copt pe gratar si ne-am oprit la o terasa pentru un cocktail Cosmopolitan, doar asa, ca sa revenim treptat cu picioarele pe pamant si sa reintram in atmosfera orasului. 


Am ajuns acasa si am luat o cina tarzie cu peste, mamaliguta si mujdei de usturoi, apoi ne-am facut siesta uitandu-ne la poze si gandindu-ne cat de repede au trecut aceste zile minunate. 

Ziua 5. Au anuntat 38 de grade la umbra si noi am ales sa stam in casa, la aer conditionat, iar la 4 ne-am indreptat spre gara. Singurul lucru bun pe care l-au facut in Gara de Nord este ca au deschis mai multe ghisee de unde poti cumpara bilete si au inclusiv un automat pentru acestea (pe care bineinteles ca nu prea il foloseste lumea). 

Am urcat-o pe mama in intercity-ul de Iasi, care mirosea ca un camion care tocmai si-a aruncat incarcatura de carbune incins. Fara aer conditionat si plin de straini veniti direct de la aeroport, care au dat nas in nas cu minunatiile Romaniei sau mai bine zis, cu acele conditii perfecte create de romani, pentru a ramane cu amintiri de neuitat. Am inteles ca asa au calatorit pana dincolo de Ploiesti, cand un nene bun la suflet a reusit sa repare instalatia de aer rece si le-a redat suflul calatorilor. Greu, greu... mai ales intr-un tren al carui geamuri nu se deschid... Iar dupa Barlad, cand afara se innoptase si se racorise bine, instalatia de aer conditionat a inceput sa functioneze la maxim, inghetand calatorii si vindecandu-i de orice fel de protest. 

Dupa Gara de Nord, m-am indreptat spre Sala Palatului pentru ca aveam o acreditare la mareata conferinta a tuturor tatuatilor din Romania, unde urmau sa cante si cei de la Parazitii. Insa, nu a fost sa fie... 

La intrare era un mare "cefist" care ne-a cerut legitimatiile de presa. Degeaba i-am explicat ca nu avem asa ceva si ca ni s-a confirmat pe e-mail ca putem intra fara probleme. In plus, cel care ne daduse bilet de "libera trecere" era de fata si a confirmat. Insa pritenul meu, cefistul, o tinea pe-a lui: sa ii aratm buletinele (in care probabil isi imagina ca scrie la ocupatie: blogger) sau mai mult, a inceput sa ma traga de geanta sa ii arat aparatul foto... Nervii mei intinsi la maxim s-au revoltat si m-am intors spre iesire in urmatoarea secunda, lasandu-i cu minunatul lor eveniment, aflat si, culmea, la prima editie. Din cate am observat nici altii din presa nu s-au inghesuit sa scrie, probabil or fi avut aceeasi problema cu domnul portar, care se credea "stapanul lumii" sau cel putin, al cefistilor din Romania. 

Coborand agale de la Universitate spre Unirii, ne intrebam unde putem manca o pizza buna prin zona. Din pacate eu stiu locuri unde se mananca bine destul de departe de centrul Capitalei - cea mai buna pizza in Titan sau Drumul Taberei, cei mai buni mici in Carol, cea mai buna mancare in Pirania, etc... Si tot gandindu-ne noi asa, am dat peste o domnisoara ce impartea fluturasi pe Bratianu. Doar dintr-o pura intamplare am luat reclama si am vazut ca era o pizzerie nou deschisa, in locul fostului Sheriff's - Dominium Pizza. 

Am intrat (atrasi si de reducerea de 40% :D). Localul este nou, foarte curat, cu separeuri reale intre fumatori si ne, cu servire impecabila. Am multe variante de pizza, pe care ti le aduc la masa in cateva minute. Eu am comndat o Capriciosa si un sos Diablo, marime medie, aluat traditional. A fost excelenta si ne-am saturat doi oameni din ea! Pret: 25, redus: 15. Am baut o bere Becks Lemon si iubitul meu un Frape care arata excelent si costa doar 8,5 lei. O atmosfera foarte placuta si cu siguranta vom reveni! 

Seara, ne-am relaxat la o bere in... blaconul propriu (Tuborg Tropical, evident) si apoi ne-am culcat, obositi, dar fericiti, dupa o mini vacanta in Bucuresti.

Mai jos, galeria foto...




Un comentariu:

  1. Fotografiile sunt dementiale. Ca si muzeul de altfel. Incearca sa introduci optiunea cu butonul de next picture.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...