Reality bites

Ce poate fi mai placut decat sa sezi linistit pe Selari, la o terasa pustie, sa bei o bere rece in mijlocul zilei si sa admiri opulenta kitchoasa si decadenta, de pe strada prost pietruita?

Taxiurile Mercedes cu pret exorbitant pe kilometru tulbura linistea unui Bucuresti aparent calm la aceasta ora. Constructiile arhaice imbibate cu miros de crasme proaspat deschise, cate o cladire...
fluturandu-si termopanele noi, nedesprinse din folie, magazinele ce prezinta o moda indecisa, apartamentele care stau sa se prabuseasca in praful caldaramului, graffiti-ul fals, burtosii cu ochlari Ray-Ban fake, precupetele cu voce de soprana dependenta de tutun, batranele care au prins un Bucuresti mai stralucitor si nu se pot adapta acestuia, mai zgomotos si mai steril - iata imaginea surprinsa in centrul vechi. 

"The Old City" are acum palmieri, firme luminoase, terase de fite unde protipendada bea o bere mica la pret mare, fete in ferestre dansand lasciv ca intr-un Amsterdam mizer, tigani coabitand cu romani intr-un haos lingvistic si etno-cultural imprevizibil.


Trei tineri insolenti, semi-beti, cu tenisi rupti si tricouri cu un Jack Daniels care a vazut si zile mai bune, isi continua starea inceputa cu ceva timp in urma si discuta despre femei, salarizare, spirit, bautura si incearca din rasputeri sa isi tina ochii deschisi. Aflu ca de abia asteapta concertul Guns N' Roses ca sa bea o bere cu amicii... In fata mea la o masa, un cuplu se saruta insistent, ca si cand ar fi fost despartiti ani si ani de zile, iar undeva in apropiere s-au trezit locatarii si au dat drumul la un val de manele ucigase. La maxim. O tanara cu sani incredibili isi plimba pitbull-ul si admira terasele, avand reale sanse sa faca entorsa la gat, uitandu-se dupa tineri sau batrani cu bani si farmec.

La o masa se vorbeste o engleza dulce, taraganata, transmutata direct din manualele de clasa a X-a intensiv si li se explica strainilor de neam si tara ca totul este despre imagine. Imagine pe care din pacate noi nu o avem. Si pe care nu o vom construi indiferent de miliardele de dolari investite in infrastructura, turism, cultura, viata, intelegere. Pentru ca totul ar trebui sa vina din interior, din suflet, iar majoritatea au acolo doar inca o halba de bere, dorinta de a-si burdusi portofelul sau pur si simplu, grija zilei de maine. 

Puradei in fundul gol dau tarcoale terasei. Este inca foarte cald, desi e septembrie, iar picioarele lor goale strabat pietrele unei strazi in curs de amenajare, care probabil va fi asfaltata la anul, cand va veni din nou vara sau cand vor fi bani la buget.

Nu stiu daca este trista toata aceasta realitate pentru ca eu ma simt excelent. Dar ma simt astfel pentru ca stiu ca in mai putin de 120 de ore voi pleca, poate pentru o perioada scurta, poate pentru totdeauna. 

Daca imi va fi dor? Probabil ca da. Nu neg apartenenta la acest mediu insalubru si defect, dar care imi ofera siguranta si calm. Neg insa ca m-as intoarce pentru a revedea intr-o lumina cruda realitatea. Prefer aceasta imagine surprinsa intr-un moment candid, "pe picior de plecare", in nuante de gri si roz prafos, de inceput de septembrie. 

Freedom

Vinerea viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi intr-o lumina mai vie, voi fi pierduta intr-o limba pe care nu o cunosc si vag o inteleg, voi fi printre oameni care isi traiesc viata neincorsetati in ranchiuna de a fi romani.

Ce le voi spune despre Romania? Usor de ghicit! Avem o tara incredibil de frumoasa, neinteleasa sau inteleasa gresit, condusa de oameni fara vise doar cu voci, cu aspiratii meschine, datornica la bancile mondiale, ieftina dar care nu se poate cumpara, indrazneata dar fara viitor, dulce ca mesaj dar aspra ca trai, innamolita in birocratie dar libera in gandirea unor oameni ca noi, care vrem mai mult...

Libertatea - pusa in rama!

Nu am ceas, mi-am uitat telefonul acasa. Nu depind de nimic decat de avionul in care ma voi urca joi. Ceea ce simt este cel mai bun lucru din ultimele 8 luni: I'm so free. Imi educ gandurile fara preget sa creada ca totul este posibil. Inclusiv ideile mele absolut nebunesti, care prind conturul unei realitati imediate.

4 comentarii:

  1. Ce putin a mai ramas pana la plecare! Ai surprins asa sensibil si parca deja melancolic o frantura de ceea ce este Romania...Din pacate asa cum ai spus si tu, "indrazneata dar fara viitor".

    RăspundețiȘtergere
  2. de o zi m-am intors dintr-o incursiune de cateva zile in Bucuresti.
    Ai surprins perfect starile mele in timp ce ma plimbam pe stradute sau stateam la bere in centru.
    M-au incantat stradutele retrase cu casele vechi si peretii cu graffiti, m-au dezgustat gunoaiele si pereteii in cadere libera, oamenii imbracati aiurea si cu un limbaj si mai vulgar...
    Pt cateva zile a fost totusi interesant si placut..a fost un pic altfel...

    stii ce am mai surprins prin cele mai multe discutii? Cuvantul plecare - ba ca cineva pleaca, ba ca vrea, ba ca si-a rezolvat..dar multi pleaca.

    Cu totii vrem asta, asa ca bafta multa si ma bucur ca ti-a reusit:)

    P.S.: la un moment dat iti va fi dor si de cele mai rele lucururi de la noi, pt ca ...va fi mereu acasa.
    Eu sper totusi sa nu te apuce prea repede :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc draga Gloria!Si eu sper sa nu ma intorc, cu dorul rezolv eu... Il iau la o discutie si il lamuresc:))

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte bine scris. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...