Africani, romani si chinezi - sclavii din Milano

Fara doar si poate, aceasta este realitatea, chiar daca emigrantii de pretutindeni vor incerca sa nege cu tarie adevarul izbitor, crud si fara echivoc.

Slujbele pentru cei care nu sunt nascuti aici sunt putine, prost platite si marea lor majoritate, la negru. Daca inainte milanezii aveau o mare problema cu italienii din sud care urcau in cautarea unei vieti mai bune, acum...
ii accepta pe "fratii" lor si privesc cu manie la emigrantii de culoare (fie ea neagra sau glabena) si la popoarele din estul Europei (romani, bulgari, polonezi, etc). 

Ca roman ai drept de munca in Italia, insa ar trebui sa ai si un mare noroc sa iti gasesti locul aici. Chiar si milanezii se plang de putinele posibilitati pe care le au, de politica dezastruoasa, de saracie, de trenuri scumpe si de lipsa incurajarilor pe care ar trebui sa le ofere o tara dezvoltata. Deci, nimic nou sub soare...

In cele cateva zile in Italia, am auzit exact aceleasi plangeri pe care le au si romanii, aceleasi cereri, aceleasi probleme, aceleasi dorinte fara speranta de materializare intr-un viitor cat de cat apropiat. 

Goana dupa locuri de munca in centrul orasului
Africanii din Milano sunt majoritatea refugiati de razboi, carora Republica Italiana nu le pune la dispozitie nimic. Chinezii, ca peste tot in lume, se vand ieftin si fac cea mai grea munca. Iar romanii se lupta in fiecare zi pentru o bucata de paine si un acoperis deasupra capului, uneori muncind cinstit, alteori nu, la fel ca majoritatea. Nu sunt ei cei mai rai, nici pe departe...

Tristetea vine din faptul ca romanilor le este rusine sa-si recunoasca apartenenta la tara lor. Le este rusine si murmura cu o voce stearsa ca s-au nascut in Romania si ca au fost nevoiti sa plece. Daca ii intrebi de ce au plecat, iti vor raspunde ca au facut-o ca sa duca o viata mai buna. Ce inseamna acest lucru? Greu de definit... pentru ca in Romania aveau o casa, aveau o slujba, aveau familie. Aici au doar cateva sute de euro in plus pe luna, in cel mai bun caz. 

In Piaza Dumo, vanzatoare ambulante din China (cam ca la Obor...)
Ajungi sa numesti fericire o odaie ieftina, inchiriata mobilata, banala si in dezordine, la periferia unui oras pe care nu-l cunosti si nici nu te intereseaza sa il cunosti. Fugi din tara pentru a scapa de mizerie si nesiguranta si ajungi aici, in "buricul" Europei, sa te lovesti de probleme pe care nici macar nu ti le puteai imagina. Esti un sclav, te izolezi de oameni din pricina limbii, dormi un somn fara liniste, golit de vise. Iar daca vei considera plecarea ta "provizorie", vei intelege peste doar cateva luni ca de fapt, ti-ai pierdut locul in lume si nu mai poti nici sa te intorci, nici sa ai pace unde esti.

Aflandu-te pe meleaguri straine, vei da piept cu dezastrul inutilitatii, care iti patrunde ca o pedeapsa pana in radacinile fiintei tale. In Romania te simti roman, te simti valabil, puternic sau slab, insa pe alte meleaguri dorul poate atinge culmi atat de inalte incat iti vei auzi tipetele inimii, ca si cand ai fi parasit un copil orfan, care are nevoie disperata de tine. 

Cautatorii de vise
Pleci din tara in numele unui provizorat comod, lasi ceva doar in speranta in care vei gasi altceva mult mai bun, insa cu timpul acest provizorat capata nuante tragice de permanenta asteptare, o viata de irealitate.

Unii emigranti reusesc intr-o oarecare masura, zbatandu-se, sa-si injghebe un simulacru de viata si considera (si mai ales povestesc) ca "o duc bine". Totul este sa nu te amagesti, sa nu gresesti in alegerea pe care o faci, din pricina usurintei si a grabei cu care iti inchipui ca vei inlocui ce ai avut cu ceva mai bun. Cateodata aceasta inlocuire poate dura atat de mult si poate presupune un efort atat de mare, incat devine inaccesibila, iar dorul de duca de neoprit.

Un preot este intotdeauna dispus sa te calauzeasca, dar oare el intelege?!
Nu sunt impotriva emigrarii, chiar o incurajez, insa resorturile sufletesti sunt atat de fine, incat nu poti sti peste ce dureri si chinuri nimeresti in mijlocul drumului tau. Unele te pot indeparta de pe calea dreapta, altele iti pot taia rani adanci, care nu se vor vindeca vreodata, iar altele te vor face sa simti cu adevarat ca traiesti, ca un drogat care isi ia zilnic doza, pentru a se afla dincolo si pentru a gasi acel "altceva".

Oricare ar fi drumul romanilor in afara nu este unul usor, iar daca povestile de succes v-au inundat urechile, credeti-ma ca au in spate chinuri nerostite si au depus riduri adanci pe fruntile aparent relaxate ale emigrantilor de ieri si de azi.  

6 comentarii:

  1. Foarte frumos scris. Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici nu stii cat de greu am citit randurile tale asternute aici...mai ales ca sunt in Irak acum. Din fericire mai am doar 50 de zile de stat pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, Iulian. Imi place blogul tau. Te admir pentru ceea ce faci. Respect! Si... te asteptam acasa!

    Cu drag, Ioana.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna,

    Eu am schimbat pe o camera inchiriata casa din RO.
    da, asa e faci munca de sclav de multe ori, dar poti razbi si la mai bine.
    De ce am schimbat? Ca m-am saturat de barfele de acasa, de alergatu dupa un loc de munca ok, de toateeeee!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. am spus mai bine straina printre straini decat straina printre prieteni

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte frumos scris blogul,foarte adevarat.Am plecat la 16 ani din tara si acum, peste 20 de ani mai tirziu, as spune, ca as lua-o de la inceput. Cu toate ca am trecut prin cele mai ingrozitoare, greu de imaginat situatii, asta a fost destinul meu si datorita acestor experiente, trairi am devenit persoana puternica,"invincible" care sunt astazi.Strainatatea nu este pentru oricine, dupa parerea mea. Stiu foarte multa lume,care au reusit si inca foarte bine si stiu foarte multi,slabi de inger,care au pierdut.Depinde de tine,de taria ta de caracter, de noroc, de situatii, conditii.Ce mi-a adus mie strainatatea? o experienta si memorii de neuitat (viata bate filmul),un viitor de o suta de ori mai bun pentru copilul meu, decit daca as fi ramas in Romania.In 2006 am revenit pentru o perioada in tara.Pot sa spun, ca m-a ingrozit minciuna, hotia, coruptia din tara.Brutalitatea,cu care saracia, mizeria si durerile sunt exploatate, intr-un sistem invechit.Vorbesti de sclavi.Hai sa vorbim si de exploatatii Romaniei.Cine exploateaza cel mai brutal si dureros in Romania? Dupa parerea mea doctorii si avocatii romani (nu toti,sa nu ii aruncam in aceeasi oala, 95 la suta),pe care nu ii mai satura Dumnezeu.In goana lor dupa innavutire si-au pierdut demnitatea.Avocatii romani.Nu iti doresc sa ai de lucru cu ei sau sistemul juridic romanesc (unde mori cu dreptatea in mina), i-au pielea de pe tine.Am intilnit pe culoarele judecatoriei,pensionari cu ochi in lacrimi,inselati si exoloatati.Nu am intilnit asa nedreptate inca niciunde,ca in sistemul mizerabil,corupt romanesc.Nu am intilnit asa exploatare niciunde.Exploatare a durerii, a saraciei, a nevoii. Sa trecem la profesori.Un sistem de asemenea corupt,care ar trebui reformat.Sistemul dezgustator, mafiot al meditatiilor.Lista este foarte lunga,nu am timp sa o prezint aici. Dar doi ani de Romania, m-au facut sa inteleg,ca nu acolo este locul si sistemul, in care doresc sa imi cresc copilul.Consider ca majoritatea romanilor plecati vor da un viitor mult mai bun copiilor lor si acestia sunt adevaratii cistigatori ai emigrarilor.Viitorul acestor copii merita orice sacrificiu facut de parinti!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...