Drumul spre lumina

Lena statea aplecata peste marginea terasei si privea in gol. De doi ani de cand locuia aici, in acest apartament situat pe colinele inalte din Genova, isi imagina cum ar fi sa isi ia zborul de pe terasa spre hau. Insa nu se putea vedea niciodata zdrobindu-se de trotuar, ci tot timpul credea ca atunci cand se va apropia cu repeziciune de pamant, ii vor creste aripi care o vor duce departe, peste... marea care se zarea undeva la orizont.

Intra in casa si se privi in oglinda. Era inca tanara si avea un trup fabulos: subtire, plin de fibra, cu picioare superbe, insa ochii ii erau ciudati, parca pierduti in spatele ochelarilor cu rama eleganta. Parul vopsit intr-o nunata de blond palid era perfect aranjat intr-un permanent gen anii '80. Lena se plimba prin casa admirand mobila clasica, spatiul desavarsit pe care il impartea cu iubitul ei italian, Marcello. "Colivie cu zabrele de aur", murmura doar pentru ea. Da, de netagaduit. Ajunsese bine, era multumita, ducea o viata buna, aici in Genova, iar Marcello era bun cu ea. Insa acum parea sa nu mai fie de ajuns.

Lena s-a nascut la Bacau intr-o familie cu dare de mana si cu ceva influenta in oras. O iubeau  foarte mult si-i cumparau papusi mari, care vorbeau si aveau rochii la moda. Intr-o zi a castigat concursul pentru cel mai frumos copil din oras, iar mama sa o numea "lumina ochilor ei". Cand a implinit 16 ani a venit intr-o seara acasa mai devreme ca de obicei si le-a zis parintilor sai ca este insarcinata. Se astepta la lacrimi, si imbratisari, si incurajari. In schimb, acestia o privira fara nicio reactie si dupa un timp, o obligara sa-si faca bagajele si sa paraseasca pentru totdeauna casa parinteasca. Nu-i interesa unde se va duce.

Uluita si jignita profund de acest "tratament", Lena s-a refugiat la o matusa de-a ei, o batrana cam nebuna, dar blanda si iubitoare. Aici a dat nastere unei fetite puternice si sanatoase. S-a angajat intr-o fabrica de pantofi, unde muncea 11 ore pe zi, iar seara vindea bautura intr-o crasma imputita. Betivii incercau mereu sa-i intre sub fusta si le curgeau balele cand se apropiau de ea, insa Lena nu vedea nimic. Orgoliul i se transformase in vid.

Dupa doi ani de munca epuizanta l-a intalnit pe George, un bucurestean frumos si cult. Acesta ii facea curte cu flori si ciocolata, insa Lena zambea amar. Nu mai vroia sa aiba de-a face cu barbatii, insa pe George il placea si il considera un prieten potrivit. Acesta venea in fiecare seara sa o vada si ii povestea intamplari din Capitala, spectacole de teatru si opera. Intr-o noapte de iarna, dupa ce matusa ei a adormit, George si-a incercat norocul si Lena, ametita de alcool si vise, i-a cedat. A doua zi l-a asteptat pe iubitul ei pe seara, insa acesta nu a mai venit. Nici in urmatoarea zi, niciodata... Dupa cateva saptamani Lena si-a dat seama ca este din nou insarcinta si s-a dus la o baba din oras sa rezolve problema. Aseazata pe o masa de bucatarie, Lena a avortat cu ajutorul unei andrele si a unui cutit bont. Sangera de moarte, insa nici ea nu stie cum, a supravietuit.

Dupa cateva luni, a primit o scrisoare de la George care o chema la Bucuresti, sa traiasca impreuna. Lena nu a stat pe ganduri prea mult. Era unica ei sansa sa evadeze din orasul stramt si stingher. In gara a asteptat-o George cu flori si a dus-o direct al un hotel. De data asta Lena nu s-a mai impotrivit si l-a lasat sa isi vada de treaba. Intr-un fel, ii placea sa i se ofere atata atentie si sa se stie iubita. Dupa ce a facut un dus, el i-a marturisit ca este insurat, ca are doi copii si ca nu isi va parasi niciodata sotia. Lena a tacut cateva minute si apoi l-a rugat sa-i gaseasca un serviciu si o casa.

A locuit intr-un bloc din Pantelimon, intr-o garsoniera mizera si a lucrat o vreme intr-o fabrica de confectii, iar apoi s-a mutat la Casa de Moda Venus. Era frumusica si toata lumea o placea ca era tacuta si serioasa. Totul a durat cateva luni pana a venit revolutia, iar Lena indreptandu-se spre casa a fost impuscata in umar. Nu avea bani stransi si nici nu avea pe cine suna. A fugit din spital si a ratacit prin parcuri. In fata la Inter a intalnit cativa romani care incercau sa scoata ceva maruntis de la niste italieni si francezi speriati de evenimente.  Acestia au vazut-o si au cooptat-o in echipa lor, trimitand-o sa le faca ochi dulci strainilor. Lena actiona ca prin vis, fiind inca sub efectul anestezicelor. 


Un italian in varsta a placut-o si i-a propus sa plece cu el in Italia. Lena nu mai avea forta sa se opuna. In primavara anului '90 a luat drumul Italiei. La inceput i s-a parut fabulos, apoi a inceput sa ii fie dor, sa fie macinata de o durere cumplita. Ar fi vrut sa isi vada fetita, abandonata la Bacau, ar fi vrut sa fie acasa. Dar acum pentru ea nu exista niciun "acasa". Dupa doi ani italianul a murit si Lena s-a mutat in apartamentul avocatului sau, in Roma. Devenise din ce in ce mai cocheta si mai priceputa in jocurile amoroase, era placuta si discreta in pat, insa avea momente de depresie atat de puternice incat nu se putea concentra prea mult la ceva. Avocatul era un om sensibil si nu ii placeau oamenii tristi. Cu ajutorul secretarei sale a facut un plan viabil si a inceput sa ii aduca Lenei scrisori din Romania, de la fiica sa. De fapt, erau scrise de copilul asistentei sale si desfacute de el, ca sa nu se vada lipsa timbrului. Aceasta poveste a durat aproape 4 ani.

In Ajunul Craciunului s-a certat cu avocatul, pentru ca vroia sa plece in Romania sa-si vada fiica. El i-a zis ca este o proasta si o credula si ca a dus-o de nas atatia ani, iar apoi a dat-o afara din casa. Lena si-a petrecut Craciunul in spatele unei pizzerii unde era putin mai cald. A dormit pe niste cartoane si s-a incalzit la aburul dintr-un canal. Primea de mancare de la trecatorii generosi. Supravietuia. Din banii primiti de pomana a luat trenul pana la Florenta, iar acolo a avut norocul sa isi gaseasca un adapost sub un pod, ferit de curenti si de oameni. Ziua cersea de mancare si isi cauta de munca, insa sarbatorile se intindeau fara noima. La sfarsitul lui ianuarie a aparut Loreno, care i-a marturisit ca e vrajitor la circ si ca o va ajuta sa isi gaseasca de lucru. A dus-o pe Lena intr-un cartier marginas si i-a facut rost de doi clienti din prima seara. Lena a urlat, s-a zbatut, dar se pare ca asta a placut si mai mult barbatilor. Loreno ii lua jumatate din tot ce castiga.

Dupa un timp, Lena a devenit cunoscuta in Florenta. Loreno ii cumpara haine bune, cateva smacuri si lenjerie din dantela, iar Lena avea un zambet din alta lume. Toti o apreciau ca era slaba, fina, inalta si extrem de tacuta. Anii au zburat. Acum Lena avea o camaruta intr-un bloc de garsoniere si o ducea bine. Era sanatoasa, dormea ziua, iar noaptea iesea cu cei cativa clienti stabili. Nu se mai gandea la nimic.

Cand a implinit 34 de ani l-a cunocut pe Tino, care avea 59. Era calm, burtos si rosu la fata. Ii placeau pastele cu branza si vinul rosu si avea o casa frumoasa in Pisa. Lena s-a mutat la el si ii facea menajul, pentru cativa banuti pe luna, iar noaptea il satisfacea imbracata in latex si cu biciul in mana. Tino era un batranel tare pervers. Cand Tino a implinit 60 de ani a dat o mare petrecere la un hotel din centrul orasului si a invitat o multime de batranei perversi. Moreno era un afacerist din nordul Italiei si a venit insotit de o tanara superba, de 18 ani. Inalta, blonda si foarte proaspata, Alina vorbea incet, cu un usor accent, insa atragea toate privirile. Lena nu-si putea lua ochii de la ea. A urmarit-o cand a mers la toaleta si a intrebat-o de unde este. Tanara a ezitat cateva minute, insa i-a zis adevarul - era din Bacau, insa locuia de la 16 ani cu acest italian. De abia acum, cand a implinit 18, a putut sa iasa in lume. Inima Lenei s-a indoit dureros. Isi recunoscuse fiica. Nu i-a zis nimic, insa i-a cerut adresa sa corespondeze. Alina s-a bucurat.

Viata cu Tino a continuat intr-o dulce rutina inca patru ani, iar apoi Lena s-a mutat in Genova, cu Marcello. Vorbea des cu Alina, ca intre femei. Era multumita. Marcello era un om bun si a simtit neimplinirea din ochii Lenei. A plimbat-o peste tot: Viena, Paris, Londra, Madrid, Barcelona, a dus-o chiar si in America. Totul parea ca se schimba si ranile Lenei incepeau sa prinda crusta. Marcello ii gasise un serviciu decent, ca infirmiera la un spital de batrani, o ducea cu masina la munca si ii gatea paste cu fructe de mare. Traia intr-un apartament frumos, cu o priveliste fabuloasa asupra portului vechi din Genova.

Intr-o zi a primit o scrisoare de la Alina care ii marturisea ca s-a despartit de italian si pleaca in Japonia. Lena simtea ca lesina si a sunat-o de urgenta. I-a zis ca e fiica ei. Alina a asteptat cateva momente si apoi a ras: "Semanam, mama, ce-i drept, suntem doua curve!" si i-a inchis telefonul.

Maine, Lena implineste 41 de ani. Este inca frumoasa.

SPONSORI: Media Gamma Publishers (Romania Libera, Casa mea, Domus) Farmaciile Sensiblu, Blueair

3 comentarii:

  1. M-a intrebat cineva daca povestea este adevarata... DA, este reala, doar numele le-am schimbat pentru a-i proteja pe cei implicati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte trista aceasta poveste, si ce este foarte dureros faptul ca aceste femei nu au avut sansa vreodata sa-si aleaga drumul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pare ireala povestea, dar cum viata bate filmul, am ochii umezi :(

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...