Mix cultural, piete ecologice si bucatarii milaneze



A doua zi pe taramul Italiei a venit cu promisiuni de vreme buna. In zori am plecat spre o destinatie necunoscuta, am luat orasul la picior prin zone neturistice pentru a vedea ce ni se infatiseaza, dincolo de monumente, muzee si magazine la moda.

Am mers cateva ore pe malul unui canal, admirand...
cladirile si balcoanele inflorite ale acestora, am respirat parfumul unei piete ecologice, ne-am oprit intr-o cafenea aglomerata si am sfarsit evident, tot in Piaza Duomo. 

"Duomo" este de fapt numele generic al oricarei biserici din Italia, iar mareata catedrala gotica din piata cu acelasi nume a fost construita si reconstruita timp de aproape 5 secole, ajungand in prezent sa fie a patra cea mai mare biserica din lume.

De-a lungul timpului si-a gasit locul in numeroase cantece si filme italiene, dar si in scrierile unor autori celebri ca: Mark Twain, Oscar Wilde sau Henry James. Unii au ridicat-o in slavi, sustinand ca este delicata, gratioasa, vasta, solemna si iti taie respiratia, insa altii o considera monstruoasa, gigantica si fara simt artistic. Parerea mea este impartita. Catedrala este imprevizibila si delicata, sub opera lui Gaudi, dar deasupra tuturor celorlalte biserici pe care le-am vazut. 

Vedere dintr-un parc din centrul orasului
Poti urca pe acoperisul catedralei pentru modesta suma de 5 euro pe scari si 8 euro cu liftul. Nimeni nu da nicio atentie presei si aflu de la gazdele mele ca in partea opusa a pietei, deasupra unei galerii de magazine de lux, poti urca gratis si ai o priveliste aproximativ identica asupra orasului. 

Cartierul boem si ultra-luxos al artistilor
In jurul catedralei, in centrul aglomerat, se revarsa valurile de turisti, cersetori, afaceristi si gura-casca. Masinile circula foarte greu, majoritatea localnicilor folosind scutere sau biciclete.

Aici, poti avea parte de un miracol. Daca te indepartezi usor de Duomo, poti intelege cu adevarat maretia acestui loc, stralucirea lui. Cum pe mine nu ma atrag astfel de aglomeratii inutile, lucrurile pe care le-am surprins au fost de o natura mult mai subiectiva si mai jurnalistica.

Unii, mai putin norocosi, expun pe langa ziduri...
Peste drum de catedrala troneaza un MacDonalds cu toate mirosurile si agitatia specifice unui astfel de loc. Inauntru veti gasi cel putin o mana de romani cu accente mai italiene sau ceva mai ardelenesti. O tanara care nu a dorit sa isi fac public numele lucreaza la "impins tava", iar prietenul ei curata mizeria de pe mese. O doamna mai in varsta ma abordeaza cu incredere, nestiind ca sunt din Romania, intrebandu-ma in cea mai pura limba a lui Eminescu daca nu am sa-i ofer vreun loc de munca fiului sau. 

Un restaurant elegant din cartierul artistilor
Spre seara zona devine un adevarat catwalk. Fete elegante, manechine anorexice sau barbati cu cizme si fulare negre strabat in graba Piaza Duomo in cautare de distrcatii efemere. Aproape nimeni nu observa razele de soare, la sfarsit de septembrie, care mangaie zidurile celebrei catedrale, imbracand-o in aur vechi si nici norii parfumati care se agata de varfurile turnurilor, suspinand rugaciunile unui popor credincios, liber si indiferent.

Da, probabil asta este starea generala pe care am surprins-o in Milano. Indiferenta, nu neaparat insemnand lene, cat o nepasare boema, o viata fara calcule, fara griji, fara complicatii. 

Struguri, rosii si banane
Se stie ca in Italia se mananca excelent si ca au una dintre cele mai bune bucatarii din lume. Culmea este ca italienii nu gatesc! Si nu doar ca nu gatesc, nici macar nu se complica sa manace. Au doar un ritual simplist, amuzant, de a se aduna in fata unor mese... aproape goale. 

Piersici de Sicilia si fasole pestrita
In pietele din jurul oraselor se pot gasi produse ecologice excelente, ca si calitate dar si ca pret, insa nu stiu excat cine le cumpara, pentru ca nu vezi prea des pe mesele lor legume proaspete, salate sau alte bunatati din gradinile producatorilor locali. Insa merita sa vizitati o astfel de piata in aer liber pentru diversitatea ei, culorile si parfumurile celor mai bune piersici siciliene, strugurilor din Toscana, prunelor, vinetelor de un mov transparent, andivelor, prazului sau portocalelor milaneze, fructelor de mare sau branzeturilor crocante si albastrii. Oamenii sunt zambitori, amabili si te invita, fara insistente inadecvate, sa le mirosi si sa le gusti produsele. Sunt intr-adevar cele mai bune! 

Fish and Seafoods
Am avut parte de pranzuri si cine servite in familii de italieni, asa cum obisnuiesc ei sa o faca zilnic. Incep masa cu o portie nu tocmai generoasa de paste (de toate formele, marimile si culorile), udate cu putin ulei, cu ceva usturoi prajit si putina sare sau cu sos de rosii lipsit de consistenta si busuioc proaspat. Apoi te vor servi, in cel mai fericit caz, cu o felie de carne sau cu branza (semanand la gust cu cea romaneasca, de burduf) si cu paine prajita, si nelipsitul vin rosu, sec. Desertul consta in fructe (mere sau struguri) si cafea, indiferent daca cina este la ora 7 sau 11 seara. 

Open Market
Cam atat mananca ei si asta absolut in fiecare zi, la pranz sau cina. Bineinteles, exista si exceptii care intaresc regula. Insa daca cineva se ofera sa la gateasca sunt mai mult decat fericiti! Nu vor refuza niciodata o ciorba, carne de porc pe varza, sarmale sau placinte cu branza si am reusit sa le surprind mirarea si incantarea fara margini in fata unei bacatarii simple, rustice, dar cu simtul raspunderii. 

Cartier pe malul canalului
In schimb am mancat in oras, intr-o mica trattoria cu doar 3 mese, cea mai buna pizza facuta pe foc, din viata mea. Crocanta, fierbinte, aromata, cu rosii si branza, stinsa cu o bere rece, italiana. In orice supermarket veti gasi sute de sortimente de biscuiti, incredibili de buni, iar la baruri cel mai delicios capuccino. Dupa 4 zile in Milano, 2 in Genova si 2 in Toscana pot spune cu mana pe suflet ca poti strabate Italia in cautarea celei mai bune pizza, poti bea in fiecare dimineata 2 cafele cu biscuiti si poti incheia ziua cu un limoncello excelent, facut in casa, din alcool, coaja de lamaie si zahar, insa nu te astepta la mult mai mult de atat. 

O strada obisnuita de la periferia orasului
 A doua seara din Italia se desavarseste cu parjoale moldovenesti, salata orientala, gelato si vin italian, cu multe rasete, tipete de copii, injuraturi la adresa lui Berlusconi si amestecuri lingvistice care te fac sa te simti intr-adevar "lost in translation".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...