September rain in Milan

Una din zilele petrecute in Milano ne-a adus ploaie pe aripi, o usoara doza de melancolie, dar si de oboseala crunta si lipsa de inspiratie. 

Dupa ceasuri insorite petrecute prin oras, ne-am retras la o biblioteca locala pentru a trimite ceva e-mailuri. In scurt timp mi-am facut abonament, aflu ca internetul nu prea vrea sa mearga si...
afara incepe o ploaie torentiala, grea, de septembrie. 

Norii ametitori se adunau in vartejuri negre deasupra noastra vestindu-ne ploaie de durata. Noi aflandu-ne in slapi, rochie si respectiv, tricou, asteptam totusi o ameliorare a vremii, mancand biscuiti si "incalzindu-ne" cu bere neagra si tare, ca ploaia. 

Si pentru ca asteptarea noastra a durat cat doua beri si vreo 4 cappuccino-uri de la un automat, ne-am hotarat totusi sa ne retragem. Am mers prin ploaia rece si am ajuns "acasa" murati, insa am petrecut o seara de neuitat cu gazda noastra, Helga, o tanara indragostita, frumoasa, desteapta si cu doi copii minunati.

A doua zi trebuia sa plecam cu noaptea in cap din apartament, insa ploaia nu se oprise si era incredibil de rece. Baricadati cu haine de iarna, am mers direct la biblioteca si am incercat sa scriu ceva. Insa, inspiratia mea era pierduta undeva pe strazile acestui oras atat de boem... Imi intorceam mereu si mereu privirile spre lacrimile ploii ce curgeau pe gemul bibliotecii si ma simteam extrem de obosita. Valuri de dor se miscau in sufletul meu ca norii de pe cer. Si iata ca acestia s-au indepartat treptat si am putut pleca sa hoinarim pe strazi, fara scop, fara destinatie... Am mancat o pizza fenomenala intr-o trattoria discreta, am stat pe o banca si am baut apa rece de la o fantana si apoi am fost in supermarket la cumparaturi pentru cina, sfarsind ziua de leneveala cu o cina intima, in patru...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...