Un penthouse in Milano, parcuri, muzee si un delicios cappuccino

A patra zi in Milano, o duminica, ne aduce vreme excelenta si o persoana interesata de activitatea mea de jurnalist. Alda este o doamna de 80 de ani, fost reporter de razboi si apoi travel writer, care a strabatut lumea in lung si-n lat in cautarea acelui "altceva". Daca l-a gasit, probabil numai ea stie, insa apartamentul sau din Milano ne dezvaluie o fiinta insingurata si oarecum trista. 

O veritabila cautatoare de comori, Alda ne poarta pasii prin cartierele de lux ale orasului, la muzee (pe care spre rusinea mea nu am avut rabdare sa le parcurg cu evlavie, asa cum am facut-o cu stradutele inflorite ale orasului vechi), ne povesteste despre ura italienilor impotriva politicii si despre huliganii care aglomereaza stadioanele (aici nu prea sunt de acord, avand un adevarat cult pentru AC Milan:), despre mafie si Berlusconi, despre calatorii luxoase si la final, ne invita in micul ei castel la masa. 


Dupa ce vizitam Pinacoteca di Brera (cu operele lui Caravaggio si Modigliani), Galleria Vittorio Emanuele II, Teatrul Scala, Castelul Sforzesco cu parcul aferent, dar si o multime de stradute absolut pitoresti din cartiere infernal de scumpe (Brera quarter), ne indreptam spre celebrele Via Monte Napoleone si Corso Venezia, unele dintre cele mai renumite fashion streets din lume, acolo unde vei vedea Casa Armani, dar si magazine ca: Valentino, Gucci, Versace, Prada sau Dolce & Gabbana. Ne oprim la o terasa de lux pentru un adevarat cappuccino italiano, la numai 2,20 euro, dar... delicios.


Transportul in comun in Milano este 1 euro/persoana/drum atat cu metroul, cat si cu autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele. Peste tot exista automate de bilete, cu varianta in limba engleza, astfel incat sa nu fiti obligati sa apelati la cei care "va ajuta" sa va cumparati un bilet, contra unei sume mai mici sau mai mari de bani. Harta transportului in comun este usor de folosit si noi o stapaneam bine dupa nu mai mult de doua zile!


Spre dupa-amiaza am mers acasa la Alda, care locuieste intr-un cartier linistit din nordul orasului, langa Porta Venezia. Fiind duminica absolut toate magazinele sunt inchise si evident, nu ai de unde sa cumperi nici macar o sticla de apa.


Apartamentul Aldei este la ultimul etaj, exact sub acoperis, iar ea il numeste penthouse, desi este mult mai mic decat iti poti imagina. Un living sub cornisa, o mini bucatarie, un dormitor si un birou, atasate parca unei terase pe care daca vrei sa iesi, trebuie sa te apleci si sa treci pe sub o fereastra. Insa aranjate cu mult bun gust, putin cam "rece" dupa parerea mea. Masa a constat in paste fierte cu ulei si usturoi prajit, putina branza si cativa struguri. 


Seara am mers pe jos o ora la sosea pentru a vedea San Siro, trecand pe langa un hipodrom imens, insa nu am avut ocazia sa admiram celebrul stadion decat din exterior si ne-au primit 10 minute in muzeul aferent pentru cateva poze cu tricoul lui Maldini. 


De la San Siro am luat tramvaiul pentru nu mai putin de 15 statii pana in Piaza Duomo, pe un traseu fabulos, plin de culorile toamnei, de raze de soare si caldiri "inflorite" la propriu. Iar in piaza Duomo am avut parte de un spectaculos apus agatat de varfurile catedralei, vrand parca sa ne aminteasca de adevarata stralucire a orasului. 


Ajunsi "acasa" am fost invitati la tatal gazdei noastre care ne-a pregatit cina, bineinteles constand in paste cu obisnuitul sos de rosii si mozarella, o felie de carne de vitel prajita in unt, fructe, vin rosu si cafea. Insa atmosfera a fost relaxata, alaturi de copiii care isi doreau sa invete cuvinte in romaneste, alaturi de italiana noastra stricata si zambete fara niciun fel de regie. 


Ultima noastra seara in Milano s-a incheiat cu voie buna, dar si cu melancolia altor destinatii care ni se vor deschide in cale. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...