De pe acoperisul Valenciei

Am plecat din Tarragona lasandu-mi in micul oras o parte din suflet. Am ales varianta autocarului, dupa cateva incercari nereusite de hitch hiking si satula de trenurile murdare si scumpe. Mijlocul de transport s-a dovedit a fi luxos si comod, insa a facut o eternitate pana in Valencia.

Am ajuns dupa-amiaza tarziu in autogara din Valencia, unde am intalnit aceleasi figuri dubioase ca in Barcelona. Un individ s-a luat dupa noi si am fost nevoiti sa intram intr-un mall, unde am gasit si net wireless, dar si un supermarket Mercadona, ca cel in care ne faceam cumparaturile in Tenerife. Aceleasi preturi, aceeasi calitate. O bucurie!

Valencia mi s-a parut un oras scump si fitos. Aici am experimentat si calatoria cu cel mai fancy metrou pe care l-am vazut vreodata, dar si preturile cele mai mari la transport in comun. Ne-am facut rezervare la un hostel destul de central si deja se lasase noaptea cand am ajuns. O figura ciudata ne-a intampinat la "receptie".


Hostelul se afla la etajul intai al unei cladiri si era un labirint de coridoare si camere, de unde nu se auzea niciun zgomot. Niciun picior de muritor, desi mi s-a spus ca era full! Camera rezervata nu mai era valabila, insa ni s-a oferit un dormitor cu baia pe hol. A deschis usa de la camera: un pat mare si... atat. In acel moment langa noi s-a deschis o alta usa si un tip urias a aparut in cadrul ei. Cred ca era cel putin beat manga sau drogat, cu o privire fioroasa. L-a tras inapoi in camera amica lui, iar pe noi ne-a condus receptionerul intr-o sala de asteptare, pana e "gata"  apartamentul:)) Am stat cam 10 minute, ne-am gandit si am reactionat instinctiv. Nu e de noi! Sincer, imi era frica.

A doua zi au vrut sa ne taxeze o noapte de cazare la hostel pentru neprezentare, insa cu ajutorul celor de la booking.com am rezolvat problema si cardul meu a ramas neatins! 


Am plecat fara sa avem nimic in plan (desi era ora 9 seara), iar spre iesire ne-am intalnit cu domnul de la receptie care aseza asternuturi pe un pat. Efectiv, am fugit. Nu sunt prea mandra de aceste reactii, poate m-am purtat copilareste, insa nu am vrut sa risc.

Strazile din Valencia nu sunt atat de luminate noaptea cum era de asteptat. Ne-am invartit pe cateva dintre ele in cautarea unui hotel decent si am gasit in sfarsit ceva, destul de scump, dar acceptabil. Nu ne asteptam sa primim o camera la ultimul etaj, singura care avea iesire la o terasa imensa, cu o vedere interesanta asupra orasului. 


Aceasta a fost ultima noapte din calatoria noastra. Aveam stari confuze, nu stiam ce decizie sa iau: pe de o parte nu as fi vrut sa plec, pe de alta parte de abia asteptam sa ajung acasa sau acolo unde ma simt in siguranta. Am luat bilete de avion spre Bucuresti, iar a doua zi ne-am plimbat pe strazile din Valencia, cu parere de rau ca nu ajungem si la plaja.

Ne-am oprit la un bar sa bem o cafea (aici parca toate crasmele pentru localnici sunt adevarate furnale, se fumeaza in draci), apoi am cautat un restaurant sa mancam de pranz. Un domn dragut, care nu stia engleza, ne-a condus spre o bodega cu mancare traditionala. Din pacate, nu aveau aproape nimic si nici nu reuseam sa ne intelegem. Tot noi am gasit un restaurant elegant, cu preturi decente, unde am mancat excelent: gratar de pui, cartofi, salata, masline murate, am baut o bere grozava. 


Metroul ne-a dus, pret de 16 statii, in aeroport. Daca ajungeti in Valencia sa nu uitati sa va pastrati cartelele de metrou pana la coborare, caci altfel nu veti putea iesi din subteran. Sau te taxeaza suplimentar! 

Un aeroport mic, inghesuit, angajate fitoase, cam ca pe la noi. Multi romani, foarte multi romani. Am avut parte de cel mai groaznic zbor din viata mea: 40 de minute de turbulente cumplite la apropierea de Bucuresti, deoarece treceam printr-o furtuna. Dupa cele 30 de grade din Valencia, am aterizat intr-un oras inghetat, acoperit de ape, dar al nostru.


Si iata ca prima mea experienta de Travel Writer s-a incheiat. Voi continua sa va scriu cateva concluzii: ce am invatat, ce planuri am, ce mi-a placut cel mai mult si daca as mai pleca. Bineinteles ca as pleca. Maine? :))
CITESTE SI:

  
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...