Ultima toamna in Bucuresti

Caut vantul ce s-a ascuns printre copacii suri, aud pasarile care isi striga plecarea, vad oameni melancolici plimbandu-se pe aleile de arama, insotesc cu privirea frunzele moarte care danseaza spre pamant, privesc lacul in care apune trist soarele si ma gandesc la alte si alte toamne ale sufletului meu.

Nu exista anotimp pe lumea asta mai plin de culoare, de aduceri aminte, de zboruri, de zvon de sarbatoare ca toamna.
Fiecare clipa petrecuta in parcurile bacoviene ale Bucurestiului imi aduce pe buze gustul merelor tarzii, al iubirilor aflate la inceput, al rasfatului cu vin nou.


Ma aplec si culeg o petala de toamna. Te privesc printre nervurile ei si iti zambesc domol. Acum ne aflam aici amandoi, purtand pe umeri povara dulce a toamnei, a iubirii si a vesnicei sperante. 


Ma indepartez pe o alee pustie, incerc sa nu privesc bancile lipsite de dragoste, frunzele se aduna in jurul meu purtate de vant, intr-un carusel de emotii, si ma opresc sub lumina palida, dar blanda a unui felinar. 


Unde vom fi oare maine? Unde ne vom petrece toamna viitoare? 


Inchid ochii cu neliniste, ma aplec si arunc inspre tine un manunchi de frunze din aur, ca sa iti gasesti mai usor drumul spre iubirea noastra, spre ultima toamna in Bucuresti.


CITESTE SI:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...