Din Genova am luat un tren la prima ora din zi spre La Spezia, apoi spre Pisa, unde am schimbat traseul spre Florenta si ne-am indreptat spre inima Toscanei, in micul oras Scarperia.

Mirajul acestei zone este de netagaduit! Dealurile molcome se intind cat vezi cu ochii, mangaiate lenes de soare, viile isi revarsa strugurii grei, casele de poveste se pierd intre brazi, palmieri, nuci, smochini si salcami. Gradinile medievale ale castelelor sunt anuntate de drumuri simple, de tara, de fasii de pamant rasturnate de plug, de ferme de oi.

In diminetile senine si racoroase de septembrie, poti privi colinele Toscanei invelite intr-o patura de nori roz, ca apoi soarele sa binecuvanteze aceste pamanturi pline de frumusete si bunatate.

Este o liniste desavarsita in Toscana. Ochii nu pot cuprinde atata maretie, sufletul se incarca de bucurii nerostite, te simti copil in bratele mamei, lipsit de griji si cu un viitor luminos. Oamenii sunt minunati, te intampina cu zambete si un “buon giorno” susurat in ureche, ca o promisiune.

Am intalnit personaje minunate in Toscana, oameni simpli, fericiti, nativ optimisti, care ne-au primit in casa si in viata lor. Am gatit, am mers la crasma, ne-am plimbat si am rostit cu surpindere: “ma simt ca in dimineata de Craciun!”.

Comments are closed.