Nine

Desi nu se afla in cursa pentru Oscar, multi dintre actori au fost nominalizati. Si, intr-adevar, distributia este fabuloasa. 

Filmul nu este extraordinar, insa cateva secvente imi vor ramane mult  timp in minte si suflet. Toate scenele dintre Daniel Day-Lewis si Marion Cotillard sunt de un realism desavarsit, chiar impresionante, iar Nicole Kidman este de vis (canta chiar mai bine ca in Moulin Rouge)! 

Locatiile sunt minunate, iar incursiunile in sepia din trecutul lui Daniel Day-Lewis extrem de reusite. In general, un film de nota 7, dar cu interpretari care merita note mai mari. 

Daniel Day-Lewis merita un Oscar, iar Penelope este mai fierbinte ca niciodata si la fel de talentata ca in toate filmele sale. 


Vocea Sophiei Loren este nemaipomenita, Kate Hudson este sexy cu un over make-up de exceptie,
iar muzica si dansurile sunt aproape la fel de hot ca si in filmul de Oscar, Chicago! O productie care merita vazuta pentru distributia sa!

An Education

Un film care intra in cursa pentru Oscar-uri de saptamana viitoare cu 3 nominalizari, cu o nota destul de mare pe IMDB (7,6), 16 premii castigate si alte 44 de nominalizari. 

Trailer-ul mi s-a parut foarte interesant si ma asteptam sa fie o poveste emotionanta. Nu a fost! Filmul e ok, nu e foarte plictisitor, insa povestea este clasica, genul de care auzi mereu de pe la matusile si prietenele mamei tale. 

O nota foarte buna pentru actrita din rolul principal, Carey Mulligan, care la nici 25 de ani este nominalizata la Oscar! Si merita...

Filmul nu este foarte lung, doar 95 de minute si daca nu va uitati pentru poveste, macar s-o faceti pentru imaginea Londrei si Parisului in anii '60, intre auster, decadenta si hedonism.

Crema de ciocolata cu fructe de padure

Aceasta este o reteta frantuzeasca, extrem de usor de facut, clasica, cu un gust si un aspect desavarsite! Intr-o seara rece sau intr-o dupa-amiaza de weekend puteti sa realizati aceasta crema pentru bucuria intregii familii.

Este prima data cand prepar aceasta reteta si credeti-ma, se face intr-o clipa, desi pare destul de complicat.
 
Ingrediente:
-         4 oua (doar galbenusurile)
-         o ciocolata amaruie cu peste 70% cacao
-         300-400 ml lapte degresat
-         rom
-         un baton de vanilie (eu am avut doar esenta de vanilie de buna calitate)
-         frisca
-         fructe de padure (in cazul acesta – mure!)
 
Galbenusurile de la 4 oua se amesteca bine intr-un castron, cu putin zahar vanilat (pentru cine vrea crema mai dulce, tinand cont ca folosim ciocolata amaruie, se poate adauga zahar la oua).
Ciocolata se rupe bucati si se pune intr-un vas in bain-marie, amestecand continuu pana se topeste.
In acest timp, laptele se pune la fiert cu rom si vanilie.
Cand crema de ciocolata este gata, se toarna fierbinte peste galbenusurile de ou, amestecand bine.
Apoi, dupa ce s-a incorporat, se poate pune laptele aromat, cald. Se amesteca pana obtinem o ciocolata calda.
 
 Acest sos minunat de ciocolata amaruie se toarna in cesti de cafea,

care se pun intr-o tava de cuptor plina cu apa pe jumatate. Tava se introduce in cuptorul incins pentru 15-20 de minute (apa din tava nu trebuie sa fiarba). Crema este gata cand pe suprafata ei veti vedea o pojghita subtire de ciocolata,  ca la budinca.
Se scot cescutele din cuptor, se lasa la racit si apoi se pun in frigider pentru 1-2 ore. In acest timp, se bate frisca la mixer, conform indicatiilor de pe ambalaj.
 
Cand au trecut 2 ore, se scot cescutele cu crema din frigider, se orneaza cu frisca si fructe de padure.

Escalop de vitel cu sos de lamaie si vin

De obicei, mananc acest fel de mancare la un restaurant din centrul Bucurestiului, insa nu am incercat niciodata sa-l gatesc acasa. Si pentru ca acum imi era dor de o carne fina cu arome subtile, am pornit la drum cu aceasta reteta, modificand-o pe alocuri, dupa inspiratia personala.

Ingrediente:

- 700 g pulpa de vitel
- ulei de masline
- vin alb demisec (eu nu am avut decat vin rosu in casa)
- 2 foi de dafin
- 2 cepe
- usturoi
- 200 g smantana
- zeama de la o lamaie
- condimente: piper alb si negru, chili, cuisoare, nucsoara, rozmarin, busuioc, oregano, cimbru
- sare

Mod de preparare:

Carnea proaspata de vitel se spala si se usuca bine cu un prosop de hartie. Intr-un mojar se amesteca o ceapa tocata, 4 catei de usturoi zdrobiti si toate condimentele (mai putin foile de dafin).

Se toarna usor cam 2 linguri de ulei de masline peste amestec si va rezulta o pasta “divina”.

Cu aceasta marinada se inveleste carnea de vita si apoi se lasa sa se odihneasca 2-3 ore la frigider (acoperita cu folie de aluminiu).
Carnea marinata se taie in felii groase de 1,5 cm si se pune la prajit intr-o tigaie neaderenta cu putin ulei incins bine.
Se frige cam 4-5 minute pe fiecare parte, fara sa o bateti, intepati sau rasturnati prin tigaie.

Peste carne se toarna ¾ de pahar de vin alb si se pun frunzele de dafin. Se acopera si se lasa la foc mic 20 de minute.

Dupa ce aproape tot vinul s-a evaporat, dar a lasat carnea frageda si aromata, aceasta se scoate pe o farfurie si se acopera.

In sosul ramas in tigaie (in care s-a innobilat carnea cu arome), se toarna o picatura de vin pentru degresare, se pune o ceapa tocata maruntel si se caleste 2-3 minute,

apoi se adauga smantana si zeama de lamaie, sare si putin piper alb, amestecand continuu.

Pe o farfurie se aseaza 2-3 felii de vitel, se acopera totul cu sosul alb si se orneaza cu ceva coaja de lamaie frumos taiata.

Alaturi de escalopul de vitel in sos de lamaie isi gasesc locul niste cartofi taranesti, copti in sare grunjoasa. Intr-o tava potrivit de mare (eu am ales una prea mare) se pune un strat de sare,

se culca, spalati si uscati, cartofii roz, iar apoi ii inveliti cu un alt strat de sare.

Se dau la cuptor cam 45-50 de minute. Sarea se indeparteaza cu usurinta, insa va da un gust desavarsit banalului cartof.

Hmmm, divin! Pofta buna!

Travel for free!

 Da, ati vazut bine... Se poate calatori GRATIS prin lume! Va recomand urmatoarele site-uri, care pe mine m-au uimit si bucurat!

www.viajoa.ro , in special articolul Poti sa calatoresti gratis! , dar si toate celelalte povesti de pe drum.





Happy Birthday, baby!

La multi ani, baby! Sa ai parte de o zi insorita (sac! deja este...), de vise frumoase, de aripi, de pace si de implinire. Nu-ti doresc bani pentru ca stii parerea mea despre ei, nu-ti doresc nici cariera si stabilitate, pentru ca ne sade bine cu drumul... inca... Iti doresc sa ai parte de iubire, de experiente de tot felul, sa respiri un aer pur, sa traiesti o viata simpla, desavarsita, fara compromisuri, fara false valori. 

In fiecare zi ma inspiri si imi dai curaj sa spun ce gandesc si ce visez... si de fiecare data, alaturi de tine, reusesc sa-mi implinesc visele! 

Esti tot ce am asteptat si mi-am dorit vreodata, esti sufletul, puterea si dragostea mea! Te iubesc!

When you say nothing at all

Ascultand aceasta piesa, amintirile mele au luat-o razna, ajungand sa ma intepe cu duritatea ascutisului lor de dor. Nu sunt genul care sa spun frumos la vreun interviu, ca nu regret nimic si ca am invatat din toate intamplarile vietii mele si am mers mai departe. Aceasta este doar o... fraza. 

Bineinteles ca regret multe chestii, relatii cu diverse persoane, ca nu am ramas poate mai mult intr-un anumit loc sau ca in altul am intarziat nemotivat. 

Specialistii chinezi declara ca amintirile noastre se sterg treptat pentru a face loc la ceea ce invatam nou. Da, uneori as vrea sa uit sa sufar de dor.  Sa nu ma mai intorc mereu si mereu intr-un oras vechi, langa un brad de Craciun, intr-o casa plina de mister si muzica, pe o pajiste salbatica, alaturi de iubitul copilariei mele sau in noptile fierbinti din barul Teatrului din Iasi, alaturi de actori, balerine, masinisti si cantareti de opera, pe care i-am iubit cred ca mai mult decat orice pe lume.  As da, pe lucruri noi, si amintirea unui apartament din Bucuresti, in care nu aveam nimic, nici macar mobila, TV sau internet, dar in care m-am simtit ACASA.  As vrea sa uit macar pentru cateva clipe si zilele cu soare, si valurile, si mirosul oceanului.

De ce toate aceste amintiri frumoase, de fapt, ale vietii mele simt nevoia sa le uit, sa le inchid intr-un colt de memorie si sa arunc cheia?! De ce simt nevoia sa plec in lume pentru a scapa de mine si pentru a cunoaste alti oameni, alte pamanturi, alte oceane....?

Spread

Aseara am vazut a doua oara acest film! In primul rand nu este nici "romance", nici "sex comedy" cum il numesc cei de la IMDB. Este o drama, de fapt o usoara indulcire a realitatii din Orasul Viselor, LA, California. 

In fiecare zi, aici sosesc mii de fete si baieti plini de vise, de prin toate colturile Americii si ale lumii. Ei vor sa castige, vor sa isi afiseze frumusetea si talentul nativ. Insa cea mai mare parte dintre ei pleaca dupa cateva luni cu inima zdrobita. Pentru ca nimic nu este atat de simplu pe cat pare!

Cei care raman, devin sclavi ai infatisarii lor, prizonierii unor trupuri sexy, infometate de dragoste, pe care le vand ieftin pentru a supravietui. 

Trebuie sa recunosc ca rolul i se potriveste extrem de bine lui Ashton Kutcher, care a dat tot ce a avut mai bun in acest film. Anne Heche e sexy, bogata si singura, in cautare de barbati tineri si dotati, de orgasme si cat mai putine implicatii. 

Desi adevarul despre aceasta societate se intrevede, el este invaluit de o cortina de romantism, tipic hollywood-ian. Va recomand filmul pentru o seara fierbinte:) Nota mea: 9

Everybody's Fine!

Un film pe care nu l-am asteptat pentru ca (stiu... suna ciudat: nu sunt o fana Robert De Niro) nu imi plac dramele familiale. Insa a reusit sa ma surprinda mai mult decat placut! Filmul este foarte bun, eu i-am dat nota 9, desi pe IMDB are doar 7,4. Vi-l recomand cu drag!

Nimic nou:)

Am neglijat destul blogul, insa nu am fost prea ok zilele acestea. Deprimarea s-a cuibarit peste tot, in casa si in sufletul meu, ma simt pierduta intr-o lume care nu-mi apartine, mi-e dor de Tenerife, de un aer mai curat, de zile cu soare.

Se apropie ziua iubitului meu si deja ii pregatesc o surpriza:), in rest scriu si ametesc pe internet, printre oameni plini de viata si de curaj. 

Va recomand din tot sufletul blogul: Imperator travels! No comment!

Ilie si Amalia Nastase divorteaza!

Divort monden: dupa o poveste de dragoste frumoasa, ce parea fara sfarsit, iata ca Ilie si Amalia (intre care este o diferenta de varsta de 29 de ani) isi spun "Adio". Ei au declarat in exclusivitate pentru Cancan ca vor ramane prieteni, parteneri si parinti (au impreuna doua fetite de 6 si respectiv, 3 ani), insa nu vor mai continua ca si cuplu!

Pacat...

Alexander McQueen a murit!

Talentatul designer britanic de 40 de ani, Alexander McQueen, a fost gasit mort astazi in locuinta sa. Presa internationala a declarat ca a fost gasit spanzurat, la doar cateva zile dupa ce mama sa murise. Se pare ca designerul nu-si revenise niciodata cu adevarat dupa moartea "mentorului" sau, Isabella Bow, care s-a sinucis acum trei ani. Politia  nu a tratat moartea sa ca fiind suspecta, iar zvonurile privind sinuciderea nu au fost confirmate. 


May he rest in peace...

 
  
 

Poza zilei

                                                  La Rochelle, by Radojavor

Tinerete, cautari fara noima, regasiri amanate...


Am purtat mereu o lupta fara glorie, am abdicat de atatea ori, incat am uitat pentru cine sau ce m-am zbatut, iar acum cand privesc inapoi, imaginile sunt sterse, in alb si negru, uneori in sepia. 

Tineretea mi-a fost marcata de pierderea timpului prin crasme, drinking heavily, party hard, first in - last out, incat uneori nu mai stiam cum se numesc oamenii de la masa mea. Nu spun ca nu am trait si momente misto, insa nu am constientizat niciodata ce repede trec orele din zi sau din noapte, ce rapid calatoresc prin viata mea. 

De cele mai multe ori am fost actorul principal pe scena viselor mele, insa niciodata, dar niciodata, nu am primit aplauze sau incurajari. Asta nu inseamna ca nu mi-am jucat rolul pana la capat, am venit, am interpretat, am plans, am ras si am inchis usa in urma mea... 

Aceste scenarii s-au tot repetat, aproape obsesiv, pana cineva mi-a intins mana din public si m-a salvat. Am descoperit ce inseamna caldura din privirea unui om care te admira, am invatat sa fiu fericita si sa am incredere ca ideile mele sunt bune, instinctiv. Am evoluat.

Insa pana unde poti urca? Cand vine acel moment in care depui armele si te declari... linistit? Uneori am visat la cariera, la carti scrise cu patima, la case si copii. Acum am ramas intepenita intr-o dorinta unica, care ma arde, ma consuma si careia nu-i pot pune stavila. 

Vreau sa plec. Nu ma intrebati unde. Doar cand...  Raspunsul este: ACUM!

Despre bani, lux si realitate

Am trecut prin perioade in viata mea cand aveam cardurile burdusite cu bani. Cand mergeam la restaurante, la hoteluri de lux, la muzee si teatre, cand cumparam tot ce-mi trecea prin cap, inclusiv "prieteni". Si in fiecare zi ma rugam sa se termine mai repede banii, ca sa incep si eu sa traiesc putin...

Se spune ca niciun om nu evolueaza daca nu are un trai modest! Si eu cred cu tarie in acest lucru. Cele mai fericite (si mai pline de idei constructive) momente din viata mea au fost cand nu aveam bani. Deloc! 

Nu neg faptul ca banii mi-au adus experiente pe care nu le-as fi putut avea cu portofelul gol, ca am invatat ce inseamna luxul, noptile petrecute la Marriott, la Ruia lui Adrian Ilie, vacantele pe plaje de 5 stele si libertatea de a cumpara tot ce nu ai nevoie. 

Insa, iata ca realitatea a ajuns sa ma haituiasca!  Nimic nu-mi doresc in acest moment decat sa plec, sa merg la aeroport, sa ma urc in avion si sa zbor. Sa plec in excursia vietii mele. Noaptea visez dealuri inflorite si delfini inotand in ocean, insa ma trezesc cu un gust amar. Pentru ca nu am cum sa plec tocmai din cauza... banilor!

Si vechea problema reapare: au sau nu banii vreo importanta?!

O seara la Opera

Am fost la Opera, in sfarsit! Mi-am dorit foarte tare, inca din Tenerife, sa ajung la Opera din Bucuresti si iata ca, dupa ceva timp, am bifat si acest vis. Am vazut Nabucco de Verdi, a fost foarte frumos, insa tot am ceva de comentat:D 

Unii dintre artisti nu mi-au placut cum au intrerpretat, iar costumele nu au fost extrem de reusite. Probabil aceste mici nemultumiri se datoreaza si faptului ca am vazut spectacolul inregsitrat la Opera Metropolitana din New York si am facut comparatii. 

Insa, a meritat, daca nu tii cont de aglomeratia si galagia oamenilor din sala, de sunetele telefoanelor mobile din timpul spectacolului si uralele ca pe stadion ale publicului.

Mai jos vedeti inregsitrarea partii mele preferate din Nabucco, Va pensiero, depre care Verdi sustinea ca este prima lui Opera adevarata! Interpretarea Corului Sclavilor de la Opera Romana mi-a adus lacrimi in ochi, ca de fiecare data cand ascult aceasta muzica nemaipomenita!

The best photos from Tenerife 2009-2010!

Cautand cateva fotografii pentru o prietena, am facut o selectie cu cele mai frumoase poze realizate de mine, in perioada in care am stat in Tenerife. Desi probabil le-ati vazut pe toate, eu le pun aici pentru cei care nu au avut ocazia (si ca sa ma laud, normal:))))