Sunshine Award

Am mai primit un premiu de la draga mea Svea si ii multumesc din suflet. Acest premiu vine cu reguli clare:

1. Sa postezi premiul!
2. Sa oferi premiul la 12 prieteni!
3. Sa afisezi linkul lor!
4. Sa le dai de stire printr-un comentariu pe blogul lor!
5. Sa scrii din partea cui este premiul!


Si ca sa ma conformez, iata cei 12 pe care ii citesc si admir!

1. George
9. Vivi
12. Viajoa

Valiza mea cu amintiri

Gara era pustie. Nu-mi venea sa cred, dupa atata zgomot, dupa tumultul multimii care ma inconjurase acum cateva minute. Am rasuflat usurata, insa agitatia din piept nu mi-a disparut. O gheara puternica ma tinea inca prizoniera spaimei. "Nu sunt decat un fulg intr-o lume atat de rece", m-am gandit suspinand, cu greutatile acestui pamant pe umeri.


Trenul nu venise. Liniile se pierdeau in departare, in acea departare in care voi fi si eu in curand. Am rasuflat inca o data din adancul sufletului. Incercam sa ratacesc dorul, sa se desprinda de mine ca un vis aprig, dulce, dar dureros. 

Frigul m-a invaluit intr-o haina de abur si abia mai puteam respira. Gara aceasta, imi spune atatea. Aici am coborat cu atatea vise impachetate in folie subtire de iluzie, aici am fugit dupa un tren ce ma ducea acasa, cand inca mai aveam o casa, de aici am plecat in prima vacanta a iubirii implinite, cu dragostea de mana. Hmm, cate a vazut aceasta gara... 

Un anunt facut la repezeala, un suierat ascutit si trenul meu se apropie. Imi reglez din nou respiratia sovaitoare si zambesc. Este primul zambet dupa mult timp petrecut cu buzele uscate si eu il daruiesc trenului.

Cineva se apropie si ma intreaba daca merg cu acest tren. Nu inteleg cuvintele, pricep doar nuanta plictiselii din glas si dorinta de comprimare a timpului. Ma uit confuza in jur si nu intelg prea bine ce caut aici. Pentru visele mele nu exista un mijloc de transport atat de concret, atat de clar definit. 

"AS VREA...", incep sa murmur aceeasi rugaciune pe care o rostesc cu disperare in gand de luni in zile. As vrea sa fie vara, as vrea sa fie apa, peste tot, sa aud si sa miros valurile, as vrea sa am un caine, as vrea sa fac un copil, as vrea sa fiu libera, as vrea sa plec de aici. 

O raza de soare patrunde prin acoperisul garii si imi lumineaza fata. Imi inalt capul si zambesc catre Dumnezeu: "Iti multumesc!" Eu macar am vazut, am trait, m-am schimbat. Altii nici macar nu inteleg cum e sa fii liber. Cand soarele coboara si toata lumea a plecat, raman doar eu si apa, limpede, fara sfarsit. 


Insa acum sunt prinsa in cursa. Azi am avut o alta zi ingrozitoare, dar stiu ca acest lucru ma intareste. Rugaciunile mele raman fara raspuns si de asta nu am sa-i mai cer LUI nimic. Am o groaza de cuvinte pregatite, insa semnificatia lor imi aduce lacrimi in ochi si refuz sa plang. Nu astazi... 

Trenul a plecat de mult. Pe acelasi peron a ramas doar o valiza cu amintiri.

O lume bolnava

Dimineata ploioasa in Bucuresti. Tramvaiele circula greu, blocate in trafic alaturi de masini grabite, injuraturi si claxoane. In tramvai e o caldura apasatoare si se simt emanatii de trupuri obosite, stranii, fara expresie. 

Cobor la Unirii si iau metroul. Prin tunelul ce leaga Unirii 1 de 2, se aude asurzitor zgomotul pasilor turmei care alearga spre ceva important. Daca asculti cu atentie, toti, dar absolut toti, merg intr-un pas, intr-un singur ritm. Mi-am imaginat pentru o clipa o armata de eroi trimisa sa poarte razboaiele altora. Sunt atat de prinsi unul de celalalt, incat un glont i-ar trimite pe toti intr-o vacanta permanenta. Ma intreb daca asta asteapta...

Coridoare si scari in spirala la iesirea de la Universitate si o mare de oameni impingand spre iesire, ca si cum s-ar naste a doua oara si ar veni pe lume urland. 

Ploaie marunta, rece. O lume bolnava de neintelegere, de lene si de supunere...

Si toate astea reflectate in mine imi dau curajul unui nebun, al unui prost sau al unui om care nu mai are nimic de pierdut.

Vise, plimbari si nopti fara sfarsit

Nu prea am scris in ultima vreme pentru ca nu mai sunt libera, fug mereu dupa timp, dupa o raza de soare, dupa propria-mi reflexie in oglinda. Nu ma gasesc, nu stiu de unde sa ma iau, inca nu stiu ce caut aici.

Ma rog mereu, in fiecare zi din viata mea, sa imi gasesc drumul. Nici macar nu vreau unul drept. Nici macar unul larg sau asfaltat. M-as multumi cu unul subtirel, cu raspantii, de tara... dar sa stiu ca e al meu, ca am ce cauta acolo!

Am fost la Iasi, dupa aproape un an. Mi-era dor de parintii si de iubitul copilariei mele. I-am vazut, i-am pupat, am plecat. Singurul lucru care m-a incantat cu adevarat a fost drumul cu trenul prin campii cu iarba trezita la viata, de un verde crud, cu cer de poveste si soare jucaus de martie. As fi vrut sa alerg pe campurile proaspete, sa mangai mieii de abia nascuti, sa ma ud pe picioare si sa respir profund. Insa acest pamant nu-mi mai apartine, nu mai am casa aici, de fapt cred ca nu am avut vreodata, insa acum totul s-a schimbat. 

Ma gandeam dimineata, batand trotuarele Bucurestiului cu muzica urlandu-mi in creier si inima, ca nu regret nimic. Nici ca am plecat in afara, nici ca m-am intors. Daca nu veneam inapoi, nu invatam nevoia, dorul care te lasa fara suflu, apasarea greselii, frica de a nu fi ceea ce ai spus ca esti,  faptul ca m-am distantat de dorintele normale ale unui om, ca nu mai vreau bani, ci doar ape intinse, ca nu vreau cariera, ci doar o plaja pustie, ca nu vreau lucruri, ci doar sa coc o paine proaspata intr-un cuptor al unei bucatarii care sa-mi apartina in suflet.

Dupa drumurile cu trenul am zacut bolnava, fara aer, doar cu febra si dor de altceva. De lume...

"Sunt printre voi, dar nu sunt unul dintre voi!"

Hmmm, extraordinar a fost de comentat Adi Mutu pentru tatuajul pe care si l-a facut: "Sunt printre voi, dar nu sunt unul dintre voi!". Am stat si m-am gandit la aceasta fraza in fiecare dimineata in care am plecat de acasa si ma indreptam spre munca. DA, categoric la fel ma simt si eu. 

Cand merg langa oameni care urla in autobuz, care isi lasa cosul in urma prin supermarket, care injura, se dau mari sau isi etaleaza masinile de lux, sunt convinsa ca nu fac parte din categoria lor. Acum voi parea ingamfata si fitoasa, dar nu fac parte din nicio categorie, de fapt nu sunt deloc unul dintre voi. Ori cat de urat ar suna asta...

M-am saturat sa vad blazarea de pe fetele oamenilor, sa ii vad ca nu sunt fericiti si nu fac nimic pentru a schimba asta, sa ii vad ducandu-se zilnic la munca cu un aer de inmormantare sau uneori chiar bucurosi, desi nu au motive. 

M-am saturat de tara asta frumoasa, dar locuita. De zgomot, de aglomeratie fara rost, de pareri stupide despre viata si necesitate, despre bani si iubire. 

Am momente cand nu mai vreau sa aud pe nimeni. Pentru ca sunt printre voi, dar nu sunt unul dintre voi!

Oscar's Night: nicio surpriza!

Sunt usor dezamagita de castigatorul celor mai multe Oscar-uri: The Hurt Locker! Nu merita! In rest, nicio surpriza. 

Best Picture: The Hurt Locker
Actor in a Leading Role: Jeff Bridges
Actor in a Supporting Role: Christoph Waltz
Actress in a Leading Role: Sandra Bullock
Actress in a Supporting Role: Mo'Nique
Animated Feature Film: Up
Art Direction: Avatar
Cinematography: Avatar
Costume Design: The Young Victoria
Directing: The Hurt Locker
Documentary Feature: The Cove
Documentary Short: Music by Prudence
Film Editing: The Hurt Locker
Foreign Language Film: El Secreto de Sus Ojos
Makeup: Star Trek
Music (Original Score): Up
Music (Original Song): "The Weary Kind (Theme from Crazy Heart)" 
Sound Editing: The Hurt Locker
Sound Mixin: The Hurt Locker
Visual Effects: Avatar
Writing (Adapted Screenplay): Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire
Writing (Original Screenplay): The Hurt Locker

O noua etapa!

M-am indepartat atat de mult de visele si dorintele mele, incat nu ma mai recunosc cand ma privesc in oglinda. Am raspuns afirmativ la o noua/veche provocare, aproape fara sa stau pe ganduri, desi eram constienta ca doare al naibii. Insa citind vechile posturi de pe blog, mi-am dat seama ca asta mi-am dorit de Craciun si ca am fost indragostita de un job, care a venit acum sa ma intoarca din drum... si eu l-am primit, fara sa ma lupt! 

M-am schimbat foarte mult in ultimele noua luni, m-am incorsetat in deziluzii, m-am inecat in sperante. Am crezut ca voi fi neinduratoare si voi elimina totul din drumul meu. Iata insa cat de usor n-am facut-o! Am ales cu zambetul trist pe buze siguranta si banii, mi-am anihilat durerile cu altele mai mari... 

Acum nici nu stiu ce mai sper, pentru ca nu vreau nimic! Am uitat cum sufla vantul peste intinderile de nisip si cum se aduna norii peste varfurile muntilor la apus. Sau macar incerc sa uit! Si in fiecare clipa in care incerc sa uit, mor cate putin. 

Ma rog mereu, pana la lacrimi, inainte de a adormi sa imi aflu drumul. Si raspunsul a fost acest job. Trist, infiorator de trist, dar sunt corporatista din nou. Voi merge la birou, imi voi face card de salariu si stiu ca voi munci cu pasiune. Intrebarea este: "DE CE?" 

Oare cat voi mai astepta? 

Eurovision: Paula Seling si Ovi merg la Oslo!

Aseara am urmarit finala din Romania pentru Eurovision. Din pacate avem putine melodii competitive, din 16 piese prezentate, maxim 5 fiind demne de ascultat si incantat urechea si sufletul. 

Am votat si eu, ca tot omu', si va spun si ce piese! Pe draga mea Paula am votat-o de pe toate telefoanele din casa, la ambele melodii: "Playing with Fire" si "It's not too late" si se pare ca acest lucru l-au mai facut inca 23.412 de oameni, pentru ca Paula si Ovi vor pleca la Oslo!


Mi-au mai placut piesele: Come as One, Hotel FM

 

It’s Not Too Late, Paula Seling & Kamara

 

Around, Around, Cătălin Josan

  

Crazy Heart

Un film remarcabil! Mi-a placut foarte mult aceasta productie nominalizata la 3 Oscar-uri si realizata in doar 24 de zile! Jeff Bridges este extraordinar, iar atat el, cat si Colin Farrell isi canta singuri melodiile in film si credeti-ma, merita ascultati. Maggie Gyllenhaal joaca si ea foarte bine si mi-a placut pentru ca are aceeasi ochi frumosi ca fratele sau, Jake:)) Nota mea: 9. Vi-l recomand din tot sufletul!

Crêpe Suzette

La un film bun, merge si un desert interesant! De aceea am ales aseara sa prepar Crêpe Suzette, o reteta clasica frantuzeasca constand in clatite in sos caramelizat de zahar, suc de portocale si lichior. 


Se spune ca aceasta reteta ar fi fost inventata la restaurantul Café de Paris din Monte Carlo pentru viitorul Rege al Angliei, King Edward VII, in 1895. Reteta este acum foarte populara in toata lumea! Ideal ar fi sa flambezi clatitele cu putin lichior Grand Marnier, care este o combinatie de cognac cu bitter orange, insa pentru acasa, renuntam la aceasta parte spectaculoasa si le pregatim rapid.

Am facut un aluat simplu de clatite din 5 oua, putina sare, putin zahar, vanilie, coaja de portocala si faina. Pentru ca nu aveam lapte in casa in acel moment, am folosit apa plata (daca aveti, folositi apa carbogazoasa sau lapte), care a conferit aluatului o structura cremoasa, dar nu foarte subtire. 

Am copt clatitele intr-o tigaie neaderenta, foarte putin, cat sa prinda culoare. Apoi in aceeasi tigaie am presarat 1-2 lingurite zahar tos, 2 linguri de suc proaspat stors de portocale, amestecat cu scortisoara si rom. Peste acest sos am pus cate 3-4 clatite impaturite. Le-am lasat sa se patrunda cu aromele din tigaie si apoi le-am asezat pe o farfurie intinsa. 

  
Se pot servi cu frisca, inghetata sau doar cu felii de portocala si o cafea aromata!

Această rețetă face parte din cartea "Fă dragoste în bucătărie!" 

În prima mea carte de bucate, m-am oprit aspura unor rețete raw-vegan extraordinare, care nu mă așteptam să devină favoritele întregii familii. De fapt, nu mă așteptam nici măcar să le gust, dar să le mai fac și în fiecare seară… Dă-le o șansă! Apoi am scris câteva rețete vegetariene, pentru cei care țin post sau doar trec printr-o perioadă de detoxifiere, de dietă lejeră. Am câteva rețete preferate, pe care le gătesc de când mă știu și am vrut să le împărtășesc cu tine. Și am și câteva rețete de dulciuri minunate, care vor uimi și vor încânta pe toți cei din jurul tău! În plus, vei găsi și un bonus în carte: rețete speciale pentru Paște (printre care am și rețetele mamei mele de pasca și cozonac – preluate de la cel mai mare patiser din Iași și păstrate de-a lungul anilor ca un “secret de stat”). 

Cartea o găsiți aici!


The Hurt Locker

Un film nominalizat la 9 Oscar-uri si cu nota 8 pe IMDB. Tot atat i-am oferit si eu... si este considerat principalul contracandidat al Avatar-ului pentru "Cel mai bun film al anului". Sincer, nu mi s-a parut un film atat de bun, este OK in principiu, nu te adoarme, insa de aici si pana la "filmul anului" este o cale lunga. Si trebuie sa recunosc - este un an destul de slab, cu putine filme remarcabile! Vi-l recomand daca sunteti curiosi sa vedeti o fantezie din Irak, pentru ca asta au zis soldatii reali de acolo, ca ar fi...

Precious!

Precious: Based on the Novel Push by Sapphire este un film nominalizat la 6 Oscar-uri (printre care: Cel mai bun film, Cea mai buna actrita intr-un rol principal, Cea mai buna actrita intr-un rol secundar, Cea mai buna regie si Cel mai bun scenariu). Pe IMDB are modesta nota 7,5 obtinuta din 11.000 de voturi. Eu i-am dat 10,   fara sa stau pe ganduri. 

Este un film dur, foarte dur, nu m-a emotionat ca The Blind Side, insa realismul sau este infiorator. Va recomand acest film din tot sufletul pentru ca iese din granitele Hollywood-ului si se apropie mai mult decat oricare altul de viata. De viata reala...

Gabourey Sidibe si Mo'Nique sunt fabuloase! Tot respectul! 

Director: Lee Daniels
Screenplay: Geoffrey Fletcher
Novel: Sapphire

Up - 2009

Este un film nominalizat la 5 Oscar-uri, printre care "Cel mai bun film al anului" si "Cel mai bun film de animatie", are nota 8,4 pe IMDB si toata lumea il lauda. 

Nu stiu daca este ceva in neregula cu mine, insa mi s-a parut un film plictisitor, prea lung si cu un subiect clasic de melodrama americana. Nici intr-un caz potrivit pentru o animatie si nici pentru cel mai bun film al anului! Oare chiar nu mai exista desene animate care sa bucure copiii si parintii deopotriva? De ce ne trebuie drame, si sperante, si subtilitati puse intr-o animatie?? Credeti ca micutii inteleg ce inseamna sa te ia viata pe dinainte si sa nu reusesti sa iti indeplinesti visele, ca apoi sa descoperi ca de fapt ai avut o viata foarte buna si ca asta a fost aventura?? Si daca imi spuneti ca nu e un film pentru copii, atunci de ce naiba l-au facut animat? Hmmm, va spun eu: n-avea casa cum sa zboare altfel! Nota mea: 5!

The Blind Side

A very good american movie! Vi-l recomand din tot sufletul, mie mi-a placut foarte mult, m-a emotionat pana la lacrimi in unele momente:). Din aceste motive i-am dat si o nota mare:10! (pe IMDB are doar 7,7). Este o poveste frumoasa, dar se intampla prea rar astfel de lucruri bune. Sandra Bullock este, dupa parerea mea, o actrita de lista B care, cu un rol potrivit si cu o interpretare de zile mari, merita cu adevarat Oscar-ul, iar de Quinton Aaron vom mai auzi, cu siguranta... 

In alta ordine de idei, din cele 10 filme nominalizate la Oscar pentru "Cel mai bun film al anului", The Blind Side ocupa locul al doilea pe lista mea, dupa Up in the air, insa mai am de vazut 5 filme, deci nu ma pot pronunta. Am in schimb o presimtire ca nu se va schimba situatia prea mult! Iata cele 10 filme aflate in cursa pentru Oscar (dintre care stim sigur cine va castiga, din pacate...):

10. Inglourious Basterds (un film pe care l-am notat cu 1 pe IMDB si nu am scris despre el!)
  9. Up 
  8.  District 9 (nu cred ca ma voi uita la acest film, dupa ce am citit recenziile:)
  7. Avatar
  6. A Serious Man (la acesta nu am putut sa ma uit mai mult de 30 de minute)
  1. Up in the Air      

The Princess and the Frog

Unul dintre desenele animate nominalizate la Oscar! Eu i-am dat nota 6, desi pe IMDB are o nota destul de mare: 7,6. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac filmele de animatie si m-am delectat cu o productie gen Ratatouille, insa acest film nu a reusit sa ma impresioneze deloc! Poate cui ii place o "fairy tale" autentica se va bucura mai mult.

Coco avant Chanel

Filmul a fost nominalizat la categoria "Best Achievement in Costume Design", este o pelicula interesanta in care Audrey Tautou interpreteaza cu talent povestea lui Coco Chanel. Nu este un film plictisitor, insa nici nu gasesti dramatismul si sensibilitatea din La Vie En Rose si nici nu cred ca cineva o poate egala pe Marion Cotillard! Daca sunteti admiratori ai Casei Chanel, daca vreti sa vedeti o poveste despre viata si ambitie, despre dragoste si palarii, va invit sa urmariti acest film. Eu i-am dat nota 7, iar pe IMDB are 6,6.

1 Martie

Martisorul este o celebrare traditionala romaneasca a inceputului primaverii care, desi pe mine nu ma mai impresioneaza de cand eram in clasa a 10-a, vad ca oamenii o primesc cu entuziasm. (unii barbati mai putin, simtindu-se obligati sa cumpere flori si "nimicuri" cu fundite la toata suflarea feminina din preajma lor!).

Am primit si anul acesta flori si martisoare, insa as fi preferat sa primesc aer sarat de mare, nisip si valuri. Ah, si poate niste crengi de palmieri unduindu-se in batatia vantului... 

In lipsa de aceste lucururi, imi incep luna uitandu-ma la cat mai multe filme nominalizate la Oscar (veti gasi aici comentariile pentru fiecare in parte), pentru a ma pregati de ceremonia de duminica noaptea. In plus, voi incerca sa-mi caut "drumul", sa vorbesc cu cat mai multi oameni, in speranta ca norii se vor ridica si de pe cerul meu si, in curand, cat mai curand, imi voi intinde aripile...

Pana atunci, va urez un inceput de primavara superb, cu soare si multe bucurii, din suflet...

 
Philadelphia Spring Flower Show