Ciao!



Am foarte putin timp, insa iata mai jos cateva poze din Milano! Urmeaza si ceva impresii de calatorie...

The Dolphin

In camera mea este soare, dar nu arzator, ci bland, de toamna. Zambesc. Ma uit  pe geam la parcarea aglomerata si imi spun: "Great view":))

Rucsacii Solitaire cumparati de la Montrek stau intr-un colt si imi confirma ca intr-adevar voi pleca. Da, in sfarsit voi pleca prin lume - atat de mult mi-am dorit lucrul acesta, incat acum...

Sfarsitul unei legende

Cu sufletul incarcat de emotie, i-am asteptat pe cei de la Guns N'Roses, nepasandu-mi prea tare de cele doua ore petrecute in frig si un fum infernal. Insa sperantele mele au fost naruite de oboseala si lipsa energiei de pe scena. 

In primul rand, locatia si organizarea au fost de tot rahatul, niciodata nu am mai  vazut asa ceva: un rand imens la intrare, oameni care se imping, 15 minute petrecute in fata portii intr-o mare de persoane care nu se misca nici macar un centimetru, alt rand la controlul corporal si panica de a nu incepe concertul fara noi:))

Reality bites

Ce poate fi mai placut decat sa sezi linistit pe Selari, la o terasa pustie, sa bei o bere rece in mijlocul zilei si sa admiri opulenta kitchoasa si decadenta, de pe strada prost pietruita?

Taxiurile Mercedes cu pret exorbitant pe kilometru tulbura linistea unui Bucuresti aparent calm la aceasta ora. Constructiile arhaice imbibate cu miros de crasme proaspat deschise, cate o cladire...

Iata cum sa nu dai bacsis la room service:)

Totul despre Couch Surfing & Hitch Hiking

Probabil ati auzit despre CS si despre alte site-uri prin care oamenii generosi ofera o canapea pentru turistii cu bugete minime din intreaga lume... DA, se poate calatori gratis si daca acum te vad cum ridici ochii in inaltul cerului, iti spun cu siguranta ca eu o sa incerc si am sa scriu aici toate concluziile si experientele de care voi avea parte.

Am primit cele mai frumoase bijuterii de la Amelie!

Hello! Sunt foarte prinsa cu noul meu proiect, pe care am hotarat sa-l mai tin o perioada inchis intre ziduri de tacere, dar pe care promit ca o sa-l dezvalui la timpul potrivit. Am neglijat blogul, stiu, insa am alte o mie de ocupatii: invat Photoshop, dau telefoane, trimit mailuri, invat istorie si geografie, italiana si franceza...

Despre oameni buni, vise implinite si un nou proiect

Cu ceva timp in urma, cineva mi-a spus ca in Romania gasesti foarte greu sponsori pentru proiecte personale, iar daca ii gasesti dureaza luni de zile pana se incheie un contract si ai ceva concret in mana, ca sa zic asa.

Bineinteles ca nu am crezut acest lucru si am pornit la drum, de una singura, cu un proiect foarte drag sufletului meu, bazandu-ma doar pe cv-ul meu si pe textele pe care le-am scris de-a lungul timpului. Fara strategii de marketing, costuri si...

Toamna in sufletul meu...

Intotdeauna toamna simt o emotie deosebita, o trezire a spiritului, un timp al marilor impliniri. Este anotimul meu preferat de cand ma stiu si imi place la nebunie sa ma trezesc dimineata devreme, sa ies pe balcon cu o cafea aburinda, sa tremur putin in racoarea neasteptata dupa lungile luni caniculare si sa visez la schimbari in bine, la drumuri noi si la povesti care ma vor marca anul acesta. Pentru ca anul meu incepe in septembrie...


Toate lucrurile marete din viata mea s-au concretizat in aceasta perioada. In septembrie mi-am gasit joburi bune, am cunoscut oameni noi, m-am indragostit, am lansat proiecte, am revenit dupa neimpliniri sau dupa zbateri inutile.

Oamenii sunt altfel toamna, mi se pare ca zambesc mai mult si nu mai au apatia de dinainte de vacanta si nici plictiseala lenesa din timpul verii. Sunt proaspeti, plini de istorii ale unor locuri descoperite in cautarile lor de "sezon", sunt dornici sa impartaseasca, cu o totala relaxare, bucuria reintoarcerii.

Anul trecut nu am avut parte de o toamna in adevaratul sens al cuvantului, aflandu-ma pe o insula cu o vesnica primavara, insa tot am simtit acea emotie de septembrie, cand prima noastra ploaie tropicala ne-a invadat simturile, rapaind lenes pe terasa apartamentului dintr-o zona turistica a Canarelor.


Acum traiesc la maxim racirea treptata a vremii, astept ploile si ma pregatesc pentru un nou drum. Unul dintre cele mai provocatoare si mai importante din viata mea...

Trei filme de weekend

Weekendul acesta am vazut vreo trei filme, pentru ca de mult n-am mai facut-o si imi era foarte dor. Si am avut parte de surprize:)

Am inceput cu Salt, care desi toata lumea sustine ca e un film prost, mie mi-a placut! Angelina este foarte, foarte slaba, insa tot femeie fatala a ramas - buze sexy, privire taioasa, zambet criminal. Filmul e mai bun ca seria Bourne si asta a spus-o prietenul meu care e fan acest gen de filme (Bourne, Ocean, etc.). Pe IMDB are 6.6, eu i-am dat 8. Insa merita mai mult pentru ca te tine cu sufletul la gura prin diverse rasturnari de situatii. Din pacate, se termina bine...


Am continuat weekendul cu filmul The Soloist, notat cu 6.7 pe IMDB. Robert Downey Jr. si Jamie Foxx fac o pereche de vis pe ecrane, intruchipand un jurnalist nervos si plin de spirit si un homeless instruit la Julliard. Daca nu l-ati vazut pe Jamie Foxx in Ray, probabil interpretarea lui o sa va uimeasca si veti descopri un actor mare. Daca ati vazut Ray, atunci valoarea Oscarului din dulap va creste considerabil. Eu i-am dat filmului un 9!


Si am incheiat apoteotic acest weekend cu maretul Killers, pe care l-am ales numai si numai pentru Ashton Kutcher. Am sperat sa fie ceva actiune, sa fie amuzant si usurel. A fost lipsit de actiune, slab si cu 2-3 faze in care am zambit. Trist! Pe IMDB are 4.4, eu i-am oferit un generos 4. Pentru ca mi-au placut imaginile din Nice...

Cel mai frumos muzeu din Bucuresti

Ziua 4. O caldura placuta de sfarsit de vara, un soare bland, dar stralucitor ne-au insotit in cea de-a patra zi prin parcul Herastrau. Am savurat  o inghetata Tiramisu la umbra si apoi ne-am plimbat cu vaporasul, intr-o zi in care turistii nu se inghesuiau sa cucereasca nordul Bucurestiului. 

Herastraul, din vaporas

Apoi am intrat la Muzeul Satului, unde am platit 6 lei/persoana, insa nici in visele mele cele mai frumoase nu-mi imaginam ce am sa gasesc aici (spre rusinea mea, nu mai fusesem la muzeu). 

O intindere enorma de case superbe, aliniate de-a lungul unor alei pietruite, ce coborau vertiginos spre lac. Curti de poveste cu biserici, hambare, barci si sanziene inflorite la poarta - cam asta intalnesti prin cel mai frumos muzeu din Bucuresti, si chiar din Romania. 

Alee in cadrul Muzeului Satului

Casele de la 1800, din diferite zone ale tarii, sunt pastrate impecabil, mobilate si cu gradinile inflorite, asteptandu-si parca stapanii. Patru ore am visat dezlantuit la o casuta superba, la o curte inmiresmata cu ierburi aromatice si la animalute domestice jucandu-se in jurul meu. 

Am stat pe prispa si mi-am imaginat ca sunt de acolo, pentru cateva ore am uitat anul in care traim si mai ales, locul. Si mi-am dorit cu ardoare o casa la tara, sa fac parte din acea viata pastorala, perfecta, fara tristeti inutile, fara cautari. 

Case din Oltenia

Desi ma dureau ingrozitor picioarele, am vrut sa vad tot, tot, sa respir aerul acela pur, sa ma imbat cu razele de soare ce impodobeau acoperisurile maramuresene din sat cu o aura de maretie, sa inchid in mine parfumul fanului proaspat cosit, al florilor de camp si al lemnului trainic, de vesnicie.

Si pentru ca uneori, cuvintele sunt de prisos, veti gasi la sfarsitul textului o galerie foto:)

De la muzeu ne-am indreptat spre lacul cu lebede negre si ratuste exotice, am mancat porumb copt pe gratar si ne-am oprit la o terasa pentru un cocktail Cosmopolitan, doar asa, ca sa revenim treptat cu picioarele pe pamant si sa reintram in atmosfera orasului. 


Am ajuns acasa si am luat o cina tarzie cu peste, mamaliguta si mujdei de usturoi, apoi ne-am facut siesta uitandu-ne la poze si gandindu-ne cat de repede au trecut aceste zile minunate. 

Ziua 5. Au anuntat 38 de grade la umbra si noi am ales sa stam in casa, la aer conditionat, iar la 4 ne-am indreptat spre gara. Singurul lucru bun pe care l-au facut in Gara de Nord este ca au deschis mai multe ghisee de unde poti cumpara bilete si au inclusiv un automat pentru acestea (pe care bineinteles ca nu prea il foloseste lumea). 

Am urcat-o pe mama in intercity-ul de Iasi, care mirosea ca un camion care tocmai si-a aruncat incarcatura de carbune incins. Fara aer conditionat si plin de straini veniti direct de la aeroport, care au dat nas in nas cu minunatiile Romaniei sau mai bine zis, cu acele conditii perfecte create de romani, pentru a ramane cu amintiri de neuitat. Am inteles ca asa au calatorit pana dincolo de Ploiesti, cand un nene bun la suflet a reusit sa repare instalatia de aer rece si le-a redat suflul calatorilor. Greu, greu... mai ales intr-un tren al carui geamuri nu se deschid... Iar dupa Barlad, cand afara se innoptase si se racorise bine, instalatia de aer conditionat a inceput sa functioneze la maxim, inghetand calatorii si vindecandu-i de orice fel de protest. 

Dupa Gara de Nord, m-am indreptat spre Sala Palatului pentru ca aveam o acreditare la mareata conferinta a tuturor tatuatilor din Romania, unde urmau sa cante si cei de la Parazitii. Insa, nu a fost sa fie... 

La intrare era un mare "cefist" care ne-a cerut legitimatiile de presa. Degeaba i-am explicat ca nu avem asa ceva si ca ni s-a confirmat pe e-mail ca putem intra fara probleme. In plus, cel care ne daduse bilet de "libera trecere" era de fata si a confirmat. Insa pritenul meu, cefistul, o tinea pe-a lui: sa ii aratm buletinele (in care probabil isi imagina ca scrie la ocupatie: blogger) sau mai mult, a inceput sa ma traga de geanta sa ii arat aparatul foto... Nervii mei intinsi la maxim s-au revoltat si m-am intors spre iesire in urmatoarea secunda, lasandu-i cu minunatul lor eveniment, aflat si, culmea, la prima editie. Din cate am observat nici altii din presa nu s-au inghesuit sa scrie, probabil or fi avut aceeasi problema cu domnul portar, care se credea "stapanul lumii" sau cel putin, al cefistilor din Romania. 

Coborand agale de la Universitate spre Unirii, ne intrebam unde putem manca o pizza buna prin zona. Din pacate eu stiu locuri unde se mananca bine destul de departe de centrul Capitalei - cea mai buna pizza in Titan sau Drumul Taberei, cei mai buni mici in Carol, cea mai buna mancare in Pirania, etc... Si tot gandindu-ne noi asa, am dat peste o domnisoara ce impartea fluturasi pe Bratianu. Doar dintr-o pura intamplare am luat reclama si am vazut ca era o pizzerie nou deschisa, in locul fostului Sheriff's - Dominium Pizza. 

Am intrat (atrasi si de reducerea de 40% :D). Localul este nou, foarte curat, cu separeuri reale intre fumatori si ne, cu servire impecabila. Am multe variante de pizza, pe care ti le aduc la masa in cateva minute. Eu am comndat o Capriciosa si un sos Diablo, marime medie, aluat traditional. A fost excelenta si ne-am saturat doi oameni din ea! Pret: 25, redus: 15. Am baut o bere Becks Lemon si iubitul meu un Frape care arata excelent si costa doar 8,5 lei. O atmosfera foarte placuta si cu siguranta vom reveni! 

Seara, ne-am relaxat la o bere in... blaconul propriu (Tuborg Tropical, evident) si apoi ne-am culcat, obositi, dar fericiti, dupa o mini vacanta in Bucuresti.

Mai jos, galeria foto...