A Winter Story

Dupa-amiaza tarzie de ianuarie. Intinderea de zapada este orbitoare si inexorabila. Pasesc cu atentie, imi numar pasii, ii adun si apoi ii impart la distanta care ma desparte de casa. O noua casa, doar pentru seara aceasta. O casa primita pe cuvant, dar care schimba totul. Il privesc si ii zambesc, soptind dulci nimicuri. Vom fi singuri, uitati de lume, dornici pana la ardere de aceasta uitare. Doar pentru o clipa, clipa noastra. 


Camera ne intampina cu o caldura familiara. E straina si totusi nu vad in ea nicio nuanta de respingere. Lumini blande se revarsa din candelabre de budoar, pereti atipici care te duc cu gandul la un iatac din alte timpuri, un pat imens, cuverturi rosii, bogate. Jilturile si tablourile nu par uitate acolo, ci cumva fac parte din peisaj, incadrandu-se armonios intr-un spatiu de poveste.

Trag draperiile, ma ascund dupa perdea si privesc afara. Un perfect peisaj de iarna, copaci imbracati in haine grele, strazi pustii, un om de zapada, o biserica alba, case acoperite de nea si vise iesind in fuioare pe cosuri. Blocurile vechi imi soptesc istorii uitate ale unui oras care a fost candva maret. Le privesc minunte in sir, ma intreb ce se ascunde dupa perdelele albe trase cu grija peste amintirile lor, ale acelor oameni care au trait alte vremuri, poate de razboi, poate de iubire. Niciun chip nu se iveste la fereastra. Niciun sunet. Mi-as imagina in aceasta zona, dupa aceste geamuri, clapele unui pian parcurgand mute o partitura celebra sau paginile albe ale unui scriitor care nu isi mai gaseste cuvintele in aceste timpuri. Lume bulversata de o realitate care nu e a ei. 


Mergem pe strada Popa Soare, trecem pe langa bisericuta cu acelasi nume si ne afundam in mormane de zapada, dar si in linistea acestei zone, balsamica pentru sufletele noastre dornice de tacere. Singura noastra actiune constienta este inlantuirea mainilor si privirile aprinse de dragoste. Strabatem aleile lungi, cu patina, pana la intersectia cu Mantuleasa si apoi reintram in lumea reala, bolnava de frica, grabita sa prinda ultima cursa spre nicaieri. 

Centrul vechi al Bucurestiului ne ofera o imagine pe care ochii nostri o percep ca obisnuita: muzica, aglomeratie, tineri, veselie, baruri, fum de tigara. Zapada acopera ranile unui Lipscani antic, pregatit totusi pentru a-si schimba tinuta. 

Mergem in doua baruri, insa pacea care ne intrase in suflet nu ne lasa sa ne adaptam. Plecam rapid si ne intoarcem la camera noastra, cea din tinutul tacerii, al uitarii si al bucuriei simple, fara regrete. Muzica lui Chris Martin se rostogoleste de-a lungul peretilor si ma invaluie cu aripi de vis. Sarutari si tandrete, fara ganduri, fara memorie, fara judecata unor clipe care nu vor mai fi. 


Si totusi tanjesc dupa ceva. Inima mi se indoaie dureros de dor. As vrea sa traiesc mereu asa, in bratele lui, in caldura camerei acesteia. Sa nu mai am griji, sa uit si sa iert, sa parcurg un drum ceva mai lin, pentru ca panta pe care ma aflu ma sperie ingrozitor. Adorm cu gandurile ratacite, fara speranta, cu perna acoperita de lacrimi de neputinta. 

Iar dimineata ma aflu tot acolo, golita de sens. Privesc pe geam si zambesc. Ninge ca-n povesti. Pescarusi imensi zboara in cercuri pe deasupra bisericii, copacii incarcati isi scutura din cand in cand povara, nimeni nu se mai afla pe strada mea. Ore in sir, jocul neintrerupt al zapezii imi imbalsameaza sufletul amortit. Aceasta ninsoare imi da masura eternitatii. Stiu ca intr-o clipa voi pleca de aici si nu ma voi mai intoarce niciodata. Ca voi merge acolo unde trebuie sa merg, ca voi face ce imi va trece prin cap si ca panta aceea dureros de inclinata pe care ma aflu ma va face fericita. Pentru ca asa sunt eu. Muncesc si ma bucur de fiecare clipa, lenevesc si apreciez aceste momente pana la cer, ma lupt si ies la lumina, dar mai ales, creez vise. Le dau contur, le brodez cu pasiune si incredere, iar ele devin perfecte, imbatabile - posibile. 


Da, sunt un om de stiinta, sunt o creatoare de vise. Iar drumul meu abia acum incepe, de fapt a inceput acolo, in tinutul linistii si al zapezii. In bratele iubitului meu, in camera data pe cuvant...



Update: Mi-am petrecut ziua de nastere la Hotelul Zava Boutique, pe strada Stefan Mihaileanu 21. Iata aici mai multe detalii.



CITESTE SI:

5 Lucruri simple care m-ar face extrem de fericita

Eat, Pray, Love - varianta personala:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...