African Weekend

Zilele acestea ma simt putin mai aproape de locuri foarte dragi sufletului meu, in care mi-as dori sa ajung cat mai repede. De ce? Pentru ca am citit cartea fabuloasa a Roxanei Valea despre calatoria sa in Africa, am vazut filmul The White Massai (urmeaza sa-mi iau si cartea), am gatit in stil african si sunt alaturi de civilii libieni, care traiesc zile de cosmar din cauza razboiului inceput azi-noapte de NATO.
  


"Lumea este a celor care viseaza". Astea sunt primele cuvinte peste care da cititorul cartii "Prin praf si vise", de Roxana Valea. Si aceste cuvinte te vor urmari pe tot parcursul lecturii. Va spun de la inceput, cele 450 de pagini sunt parca insuficiente, parca se termina mult prea repede. Nu este un bestseller, insa este o poveste din care inveti sa fii tu insuti sau macar incerci sa o faci.


Roxana a plecat intr-o vacanta in Africa si acolo a intalnit un personaj interesant care sustinea ca "oamenii si-au pierdut curajul de a-si urma visele" si o indemna sa se scufunde, sa intre in adancuri pentru a intelege ce inseamna cu adevarat frumusetea.

Cuvintele lui o urmaresc pe Roxana intr-atat incat dupa 6 luni isi da demisia dintr-un post excelent din Elvetia si lasa totul in urma, pentru a pleca intr-o calatorie de-a lungul Africii alaturi de doi englezi necunoscuti. Unii ar spune ca a avut curaj, altii ar numi-o inconstienta, insa cred ca Roxana nu a vrut sa demonstreze nimic nimanui. Ea si-a urmat drumul, s-a cautat pe sine prin praful Africii, a descoperit limite si frumuseti nabanuite si a aflat dimensiunea unui continent raportata la ea, ca om simplu, manat de dor. 


Chiar daca Roxana Valea nu este scriitoare, actul artistic din aceasta carte este desavarsit. Ea reuseste sa redea autentic si emotionant fiecare tristete, bucurie, lacrima, zambet, ingrijorare sau plictiseala pe care a avut-o pe drum. Si ma face sa prefer astfel de carti (ma repet, autentice) oricarui alt gen de literatura. V-o recomand din tot sufletul:)

                                                                        *********

The White Massai este un film german din 2005, realizat dupa autobiografia cu acelasi titlu a scriitoarei elvetiene Corinne Hofmann. Subiectul este simplu: o tanara alba merge in vacanta in Africa impreuna cu iubitul ei. Privirea femeii intalneste un barbat si ramane suspendata in timp - cei doi se indragostesc definitiv si fara cuvinte. Dar nu orice barbat i-a patruns in sange si in viata, ci un razboinic samburu, mandru, dur, cu unele conceptii rigide despre viata si femei, needucat, usor cabotin, bolnav de gelozie, necomunicativ si totusi, nebun dupa ea. Iar de aici, intamplarile reale, uneori previzibile, dar nu mai putin impresionante se tin lant, pana la finalul asteptat, trist, corect. 


Pe IMDB filmul are doar 6.5 din 1.600 de voturi, eu i-am oferit un generos 9, pentru ca subiectele abordate (dragostea oarba, casatoria si adaptarea la conditii imposibile de trai) sunt foarte pe gustul meu in aceasta perioada. Va recomand acest film pentru o seara speciala de duminica!


                                                                          *********

Studiind cultura africana am descoperit cateva bunatati din bucataria lor si le-am adaptat, pentru a simti cat mai mult din gustul si savoarea pamantului negru. Am pregatit un Jollof rice (orez popular in Gambia, Nigeria si Ghana printre negrii vorbitori de Wolof). Am incercat si o fiertura, care la ei se prepara in zi de sarbatoare, constand in carne, condimente, linte si apa, asezonata cu harissa. Iar la desert am pregatit prajiturele cu fructe, migdale, scortisoara si miere, specifice Marocului.

Jollof rice - se caleste o ceapa si se adauga condimente - sare, nucsoara, ghimbir, piper negru si rosu, chimen si chili. Apoi se adauga o cana de orez si doua cani de apa si se lasa la fiert. Cand este aproape gata se adauga rosii proaspete sau sos de rosii, usturoi si cimbru. Acest orez se poate servi cu diverse carnuri, legume, banane prajite sau salate. 


Fiertura de sarbatoare - am fiert in aceeasi oala doua coaste de miel cu o ceapa, foi de dafin, linte si diverse condimente, pana cand lichidul din vas a scazut foarte mult. Cand este gata se asezoneaza cu un sos harissa - o pasta din chili, usturoi, ulei de masline si sare. 


Pentru desert am pus intr-un vas migdale si fructe taiate bucati (mere, portocale, banane), le-am stropit cu rom, am adaugat miere si scortisoare si am pus vasul la cuptor pentru 20 de minute, la foc mediu. Dintr-o foaie de aluat (cumparat) am taiat patrate si le-am uns cu putin unt. Am pus cate o lingura din amestecul de fructe si am strans bine marginile prajiturii. Le-am uns cu ou si le-am copt 15-20 de minute. 


Totul merge foarte bine cu apa rece "condimentata" cu lamaie si portocala. 


CITESTE SI:

Meniu relaxat, de duminica:)

Filme de weekend

4 comentarii:

  1. ce apetit pt un safari ai starnit in mine :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa incerci sa gasesti The White Masai in engleza, sau chiar in germana. Traducerea in romana este foarte slaba...stirbeste mult din poveste.

    RăspundețiȘtergere
  3. *Lucian, eu daca as merge in Africa, n-as "apela" la safari, cred... Experienta Roaxanei mi se pare mai buna:) Sa nu exagerez totusi, parca as vrea sa vad 1-2 lei:))))

    *VertAnge - poate in engleza, ca in germana ma uit numai la poze:))) Multumesc, am citit si eu ca e cam slaba cartea, nu stiu daca merita sa dau 35 de ron pe ea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce dor de libertate si de nou reiese din randurile tale. Imi place mult cum ai prezentat Africa, si da, as merge si eu sa evadez acolo o perioada.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...