Cele mai importante lucruri pentru mine

Cand te afli pe buza prapastiei si singurul lucru pe care il vezi in fata ochilor este haul, te intorci si privesti clipind repetat la drumul care te-a adus in aceasta situatie. Iti pui intrebari. Te framanti. Mintea ti se invarte intr-un cerc al neputintei. Insa daca esti sincer cu tine insuti totul se poate rezolva. Asta este calea pe care am urmat-o zilele trecute si mi-am raspuns, cu sinceritate, la intrebarea simpla: "Care sunt cele mai importante lucruri pentru mine?"

Insa pana la gasirea unui raspuns, am parcurs inca o data drumul pana aici. M-am vazut renuntand intr-o clipa, intr-o noapte dementa, la tot ce era mai important, cu atata usurinta incat ma sperii de fiecare data de micimea gandului de atunci. Nu stiam ce ma va astepta. M-am intors cu o oarecare bucurie. Care nici macar n-a asteptat prea mult pana sa se transforme in dezastru. 

Am facut compromisuri si am (re)acceptat un job care imi fusese drag. Dar care se schimbase atat de mult incat nu i-am mai gasit rostul. Am plecat prea tarziu si de acolo. Fara sa am nimic. Apoi am avut parte de o mare bucurie, care mi-a confirmat ca nu sunt pe un drum chiar atat de gresit. Am fost fericita o perioada. Scurta. Pentru ca iar m-am intors. Mi-am pierdut rostul si libertatea. 


Apoi am inceput sa muncesc fara oprire. Ziua construiam si noaptea visam ce voi ridica a doua zi. Si totul cu un singur scop - sa plec, sa ma intorc acasa, adica pe drum. La un moment dat, in ritmul nebun al muncii, mi-am pierdut pasiunea si increderea. Mi-am pierdut visul. Speranta. Cautarile au inceput sa bajbaie. Si m-am oprit aici, pe buza prapastiei. 

Acum incerc sa nu fac niciun pas inapoi, ci sa ma asez pe marginea lumii si sa meditez la ce este mai important pentru mine:


- singurul lucru cu adevarat important este sa fiu pe drum. Daca as muri maine nu m-ar speria moartea, ci faptul ca nu am vazut, ca nu am cunoscut lumea.

- este important sa fiu iubita de o singura persoana, care sa creada in mine, in destinul meu, al nostru. 

- este important sa am parinti sanatosi, care sa nu ma judece prea aspru si sa inteleaga.

- este foarte important sa scriu, sa am o legatura permanenta cu cei cativa oameni care ma citesc din drag. Nu as putea trai fara ei. 

- este important sa ma hranesc cu bucurie, sa dorm pe bratul iubirii si sa ma invelesc cu bolta instelata. Sa imi gasesc libertatea si linistea in mine, in oamenii straini de pe drum, in zambete, in usile deschise, in pace.

Si m-am gandit si la lucruri fara de care pot trai foarte bine: nu am nevoie de intelegere si de aprobare, nu pot sa multumesc pe toata lumea, nu vreau bani care sa ma abata de la bucuriile simple, nu vreau hoteluri si restaurante, nu vreau sa fiu celebra, nu vreau sa am serviciu stabil, nu vreau sa am un apartament in Romania, nu vreau sa ma prefac, nu vreau sa mint ca imi doresc aceleasi tampenii ca altii, nu vreau masini, nu vreau nopti in discoteci si nici pachete all-inclusive, nu vreau etichete. Ah si mai sunt multe altele... 


Dupa ce am clarificat ca singurul meu loc in lumea asta mare este pe drum, acum stiu ca nu ma mai pot opri si ca visul meu va prinde contur. Ca pasiunea a fost doar amortita si ca sa prinda din nou aripi a fost nevoie de un singur om, care mi-a zis "da". 


CITESTE SI:

Cele mai frumoase amintiri din 2010!

Eat, Pray, Love - varianta personala:)

2 comentarii:

  1. experienta acumulata din simple calatorii nu se compara cu nici o scoala...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta tot spun si eu, insa ar trebui sa fie muuulte voci care sa ma sustina, pana sa inceapa unii sa priceapa ceva.

    *Imi place mult blogul tau, Lucian, se afla la mine in blogroll de acum:) Si recencziile sunt f bune. Multumesc mult pentru sustinere:)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...