1 Mai muncitoresc:)

Nu obisnuiesc sa plec undeva pe 1 mai. Nu ma incanta goana dupa mare, booz, drugs and free sex, nici plimbarile umar la umar cu toti orasenii prin parcul central. Nu ma dau in vant nici dupa trenurile aglomerate sau dupa masinile intepenite pe sosea intr-o asteptare vecina cu disperarea. Nu suport mirosurile grele, de after party, de vopsea, de spoiala, de trebuinta de a face ceva, pentru ca asa se face. Insa anul acesta, 1 mai m-a prins intr-o stare de oboseala cronica, incat as fi vrut sa plec. Oriunde. In schimb...

...imi pastrez dorul de duca pentru alte zile mai fericite, mai libere, mai lipsite de contur. Am momente cand as vrea sa las totul si sa fug in lume, nu stiu exact unde, insa stiu ca nu m-as uita inapoi decat zambind fugar si trist. Numar zile in care am suferit si ma opresc ingrozita de inceputul unei alte luni, a 5-a din an, a 8-a de cand n-am mai simtit vantul prin plete si de cand ochii mei n-au mai stralucit. Puteam sa fac un copil in timpul asta... de fapt, am un copil, blogul acesta la care sap si car pietre sa-l consolidez, sa-l fac mare. Castiguri? Da, voi, mesajele de incurajare, oamenii pe care i-am cunoscut. 

Insa aceasta stare de pendulare continua intre datorie, pasiune si sine m-a adus la capatul unor puteri pe care-l stiam mai indepartat. A venit, e aici. Ce se face de obicei cand se ajunge la un sfarsit, de orice natura ar fi el?! 

Te intorci sovaind, faci din mana, zambesti spre lumina din tunel, te lasi purtat de valuri, te agati cu unghiile de pereti pana cand reusesti sa-ti scrii cu sange numele, mergi mai departe anticipand bucuria, te ingrijorezi ca ti se va face sete, foame, dor sau ramai pe loc, batand pasul metodic, asteptand, verificandu-ti mesajele care se incapataneaza sa nu isi faca drum spre tine?

  
Tu ce ai face daca te-ai afla la capatul cel mai ingust al puterii? CUM poti s-o iei de la inceput? Am citit si eu reviste mondene si toate te sfatuiesc sa uiti si sa mergi mai departe, sa te relaxezi, sa incepi o viata noua. Insa nimeni, dar nimeni nu-ti spune CUM s-o faci. Este ca sexul, ca mersul pe bicicleta, ca saritul de pe pod, cum e? Cum se face?

Ce intrebari ar trebui sa-mi pun stiu, le-am bifat de sute, de mii de ori. Stiu si raspunsurile la toate. Mi-am facut lectiile, pentru ca la asta sunt buna. Insa nu gasesc capatul firului de ata, papiota pare iremediabil incurcata si totusi incerc sa ma agat de ceva, oricat de firav. Mi-am spus in oglinda ca sunt puternica si matura, insa chipul care ma privea era al unei fetite speriate, triste, cu cearcane profunde de nesomn, de dor. Am vorbit cu cei dragi si mi-am extras picaturi de speranta din sfaturile lor, insa acestea s-au stins ca roua, arse de flacara din inima mea. As vrea sa plec pe drumuri simple, cu rost pentru suflet, insa nu am cinismul lui Diogene. Am prea multa iubire, viata si pasiune in mine si, in acest moment, se irosesc. 

Asa ca, de acest 1 mai, voi munci. O spun cu toata tristetea din lume, cu toata apriga obida din sufletul meu. Cand m-am apucat sa scriu acest post, nu mi-am imaginat ca imi voi pune inima pe o tava si nici ca va curge din ea pelin. Acum regret ca am dat usa prea tare de perete, in loc sa fiu mai delicata, chiar si aici, acasa. 


Imi voi lua vacanta si voi pleca sa caut cu lumanarea drumul care imi apartine, voi scrie mai rar, ma voi ocupa mai mult de mine, voi zambi, voi fi mai rabdatoare, voi actiona. Nu stiu cand...



CITESTE SI: 



2 comentarii:

  1. Imi pare rau sa citesc ca ai ajuns acolo... la capatul puterilor. Cred ca toti trecem pe acolo. Daca afli raspunsul la intrebare sa ni-l impartasesti si noua. Pe mine una ma intereseaza.
    Si eu am ajuns acolo, nu stiu cum am trecut peste. Cred ca nici nu am trecut. Inca am starea de oboseala, de terminare psihica, as vrea sa dorm mult, sa stau pe o plaja cat de cat pustie, sa-mi recapat fortele, sa-mi incarc bateriile. Sa fiu doar cu gandurile mele, sa-mi analizez optiunile, sa-mi dau seama ce vreau sa fac in continuare.
    Sa fac altceva, sa o iau pe un alt drum...
    Nu stiu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te inteleg PERFECT! Am mai fost in starea asta si m-a scos din ea o surpriza frumoasa, o calatorie uluitoare, ceva inedit. Acum e ceva mai grav, ca si tine, ma gandesc la un alt drum...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...