Valiza buclucasa din Curazao

Daca tot e sa traiesti in Caraibe la un moment dat, iti vine sa cunosti tot ce se poate cunoaste prin zona! Bun, ai ajuns intr-o insula de aici, te-ai stabilit si acum ti-ai implinit visul, ar crede cineva! Viata nu este asa. Niciodata nu suntem multumiti cu nimic. Nici macar cu realizarile cele mai importante, cele mai ravnite... Pentru ca orice minune, se zice, tine 3 zile!




Asa povestesc multi dintre cei pe care i-am cunoscut de cand umblu prin lume. Asadar dupa 3 ani petrecuti in Republica Dominicana, parca marea nu mai era cea din primele zile ale sosirii mele pe insula. Oamenii de alta rasa parca erau cei cu care m-as fi nascut si crescut – ba chiar ma uit la europeni sau nord americani ca si la ceva exotic... Atat de mult m-am obisnuit cu locuitorii de rasa neagra, mulatra, creola sau hispanica!

Si intr-o zi, in vacanta,  ma gandesc ca ar fi bine sa dau o fuga in Curazao, spre exemplu! Nu ma intereseaza acum ce o fi pe acolo, ci doar sa vad care ar fi diferentele culturale dintre aceste zone apropiate! Stiam ca se vorbeste papiamentu, o limba care este formata din cea africana, spaniola, engleza si olandeza! 

Curazao este un stat-insula din Antilele Mici. Impreuna cu Bonaire si Aruba apartin de Regatul Olandei. Am ajuns in aeroport  dupa aproximativ o ora–doua, de zbor. Nu va spun nici cu ce companie, nici ce ora era. Imi amintesc ca era cam dupa amiaza! Anul 2005, prin octombrie...


Si ca am patit o mare rusine la intrarea in aeroport... Un prieten din Santo Domingo care m-a ajutat sa gasesc bilet pe ultima ora m-a rugat sa-i duc un geamantan cu haine sotiei sale in Wilemstad, Centrul Administrativ al Curazao, si am aprobat fara sovaire.

Nu l-am intrebat ce am de dus in valiza si stiam ca nu putea fi nimic periculos. Il cunosteam destul de bine. Daril este inalt de 2 metri 10 cm si are vreo 150 kg. I se spune El Gordo! Puternic  de tot, dar bland ca un mielusel! Nu cred ca omul asta  sa treaca prin momente de nervozitate! Cel putin fatise, nu! Doamne fereste...

Asa si, cum se povesteste prin Romania, ajung in aeroport si trec mandru prin filtrul Politiei Vamale, care imi face un semn. Credeam ca vor sa ma salute si ii raspund cu o inclinare de cap joviala (jovialitatea era  din cauza caldurii ce invada aerul "insulei lui Cuptor"), continuandu-mi drumul agale spre iesire, cand aud strigate si fluieraturi, iar un politist mai tanar alerga deja in urma mea...

Ma opresc si intreb ce se intampla. Ma interogheaza in engleza de ce nu opresc la semnul ofiterului vamal! Ii raspund ca nu mi-am dat seama ca sunt oprit. Ma cerceteaza atent cu privirea si apoi dupa o secunda–doua, imi face semn sa-l urmez. Eu cu doua valize mari, cu un rucsac in spate, ma indrept obligat catre o sala unde imi perchezitioneaza bagajele. Ma intreaba daca sunt prima data venit aici. Ce caut in Caraibe? Ce caut in tara lor? Daca am pe cineva in Curazao... Raspunzand negativ, unul dintre vamesi ma opreste si-mi zice: "Esti sigur?", in timp ce din partea cealalta a biroului in timp ce-mi controla bagajul, ma priveste direct in ochi cercetator.

Era tocmai valiza lui Daril! Eu raspund afirmativ! Nu cunosc aici pe nimeni. Cel putin pana in acel moment nu cunoasteam pe nimeni care se afla chiar acum in Curazao si nici nu aveam chef sa-i spun ca trebuie sa predau aceasta valiza pe care tocmai o verifica unei persoane care ma astepta afara!

Dupa ce ma priveste, priveste in valiza, se uita apoi si la ceilalti care imi controlau celelate bagaje ce imi apartineau si se lasa tacerea in birou.  Silencio cateva secunde, iar eu incremenit... Apoi cu un gest tactic si neincetand in a ma cerceta cu privirea, scoate din valiza cu miscari incete ceva de culoare alba, dar nu stiu daca era mai livid acel alb ce se gasea in mana lui, decat nuanta fetei mele, si il prezinta celorlalti. Toti tac si zambesc cu semnificatie!

"De ce nu ati spus adevarul?" Iar eu, rusinat, nu mai aveam nici macar puterea sa spun ceva. In cele din urma am regasit forta de a ma apara: "Eu nu am stiut nimic, va rog sa ma credeti!"

Si apoi se aduna toti la valiza si scotocesc amuzandu-se! Valiza era plina de lenjerie intima si haine pentru copil mic.  "Si ati spus ca nu aveti pe nimeni aici...". Dupa care au inchis valiza si mi-au inapoiat bagajele dupa aproape o jumatate de ora de scotocit prin toate ungherele.

Am plecat rusinat si practic nevinovat. Le-am dat totusi, o succinta explicatie, dar oricum nu m-a crezut nimeni!


Am iesit asadar si am facut cunostiinta cu Insula de  Curazao, injurandu-l la telefon pe Daril, imediat ce am reusit sa-l sun. Dar recompensa? O frumoasa negresa se apropie de mine in timp ce o cautam cu privirea in alta directie si ma intreaba "Daniel?" Si pot sa spun ca s-au  recompensat apoi  acesti prieteni noi pe care mi i-am facut cum nimeni altii ar fi putut sa o faca!

Autor: Calin Daniel Cruceru

 

CITESTE SI:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...