Poker, de Bogdan Cosa

Am asteptat cateva zile dupa ce am terminat cartea pentru a scrie despre ea, ca informatia sa se sedimenteze, sa imi trag sufletul, ca sa zic asa... Initial nu mi-a placut, am considerat-o simplista, prea nelalocul ei de familiara. Insa nu am putut sa o las din mana si am citit-o in cateva ore. Apoi am realizat ca forta ei consta in faptul ca e despre noi, despre generatia din care fac si eu parte, despre problemele pe care le-am avut si eu uneori, despre visele mele, despre alegerile pe care le facem noi, cei de acum. De aici familiaritatea, sentimentul vag ca stiu ce spune el acolo, ca simt puternic si derutant acele stari pe care eu nu am avut curajul sa le pun inca in pagini de carte...


Bogdan Cosa este un tanar brasovean (n. 24 ianuarie 1989) aflat la debutul sau literar, incununat de succes de altfel. Am ales cartea sa, Poker, (oferita de libraria online Libris.ro) din curiozitate, din interes sa vad ce are de spus un scriitor tanar, aflat la inceput de drum.

M-a uimit initial apropierea datelor noastre de nastere, apoi pe parcurs ce citeam gandurile sale, povestea sa asternuta cu naturalete pe foaie, incadrata perfect intr-o schema imperfecta de viata, am inceput sa am indoieli sincere: cum pot doi oameni sa simta niste lucruri exact la fel?! Sa fie... astrele de vina?

Uneori m-am speriat de senzatiile puternice, nu de deja-vu, ci de un realism atroce, complet, condensat al vorbelor si faptelor sale. Sunt eu sau nu? Cat de mult difera doi oameni, doua generatii? Incerc inca sa inteleg daca am trait eu insami aceasta poveste sau este doar efectul unei carti bine scrise, incerc sa ma adaptez unui stil extrem de sincer, de nevoalat. Nu cred ca as putea fi atat de candid de brutala in ceea ce marturisesc deschis, fara emotie, unei lumi...

Probabil acesta este efectul noii generatii - sunt copii normali, sinceri, fara ascunzisuri, isi asuma problemele, trip-urile, realizarile, iubirile. M-a impresionat foarte tare scena de final, un final pe care, in sprijinul zodiei noastre comune, il banuiam. Ma bucur ca Bogdan a ales acest gen de proza si nu a optat pentru dramatizare excesiva. Este o carte mult mai buna astfel, mult mai clara, mai fireasca.

  
Bogdan a reusit sa redea starile sale prin monologuri grele, autentice, literare, si intreaga poveste prin dialoguri atat de reale, incat ma simteam acolo, cu ei, si incercam sa le spun ca nu fac bine sau ca trebuie sa dea un telefon... Limbajul este al nostru, comun, normal - un limbaj de care insa ne ferim in situatii "oficiale" si atunci pare mlastinos. Insa nu este. 

Pentru cine isi doreste sa faca un experiment interesant, as sugera sa redea pe o foaie  de hartie ultima conversatie cu prietenul cel mai bun, fara modestie, fara ipocrizii, fara falsitate. Sa vedem ce iese...

Apoi va veti da seama de ce Bogdan Cosa este acolo si noi aici. Va recomand din tot sufletul cartea Poker - pentru fiorul unei generatii care va fi trecut la un moment dat, dar pe care il cunoastem si il experimentam zilnic. Este prima carte reala despre mine pe care o citesc!




I's Blog si Libris.ro iti mai recomanda:









CITESTE SI:


Un comentariu:

  1. Da, romanul are farmec, merita un plus de dezvoltare epică. E un pic grăbit.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...