Laura + Adrian = 2 in jurul lumii!

Laura si Adrian sunt doi tineri obisnuiti din Cluj, Romania. Ei sunt specialisti in IT, le place meseria, sunt buni. Insa s-au gandit sa ia o pauza de la viata corporatista si sa plece prin lume. Au facut-o de prin iunie, iar acum, cel mai probabil, se dau cu Jungle Train prin Malaysia. Nu mai trebuie sa va spun ca ii admir enorm si le urmaresc aceasta calatorie - acest gap year - si sunt mandra ca mi-au acordat un interviu in exclusivitate pentru I's Blog... Mai jos aveti dovada!



I's Blog: Laura si Adrian, stiu ca ati lucrat amandoi in IT. De unde a venit ideea asta cu plecatul in lume? A fost greu sa va lasati joburile, familia, prietenii?

Laura: Nu mai ştim. Nu a apărut dintr-odată:  „Noi plecăm!” ci mai degrabă s-a conturat încet-încet în inconştientul nostru şi când momentul a fost prielnic a ieşit la suprafaţă - asta a fost undeva în toamna anului trecut. Amândoi ne-am zis: „Dacă nu plecăm acum, nu o să mai plecăm in veci.”

Lăsatul jobului nu a fost aşa de dureros pe cât îmi imaginam eu :). A fost eliberator de-a dreptul. Nu pentru că nu îmi plăcea ceea ce făceam dar deja obosisem, concediile pe care le luam înainte erau jumătate dedicate somnului de recuperare. A fost o perioadă destul de încărcată şi demisia a venit mai degrabă ca un premiu - o ocazie să redevin persoana îndrăgostită de viaţă şi minunăţiile ei.

De familie, prieteni şi Igor (motanul nostru) nu a fost la fel de uşor să ne despărţim. Ne sunt dragi şi i-am vrea pe toţi alături de noi, să batem împreună străzile, să urmărim peştii, să experimentăm tot ce are lumea aceasta de oferit.

  
I's Blog: Cat au durat pregatirile? Si nu ma refer la bagaje, ci la planuri, research pe net, vize, vaccinuri, rezervari, etc?

Laura: Nu au durat foarte mult. Marea majoritate a pregătirilor le-am demarat cu o lună jumătate - două înainte de plecare. Iar planul ni l-am schimbat de o mie de ori şi încă îl mai schimbăm în timp ce călătorim. Ăsta e farmecul, să nu ştii unde mergi şi cât stai, să te opreşti unde îţi place. 

Singura dată fixă pe care o avem şi de care trebuie să ţinem cont este 22 Decembrie când avem zborul spre casă.

În afara biletelor de avion nu am avut nimic rezervat. Ba nu, mint, Elena Stanciu ne-a ajutat cu căsuţa din Chaloklum şi a vorbit cu proprietarul înainte să ajungem noi acolo, e ca un fel de rezervare.

Documentarea a început din momentul în care am decis că vom pleca şi continuă până în momentul de faţă. Şi nu e doar prin internet, ci şi de la oameni, am cunoscut atât în Cluj, cât şi de-a lungul călătoriei oameni dispuşi să îşi împărtăşească din experienţe, să dea sfaturi. Lucrul acesta cântăreşte mai mult decât orice site de specialitate.

I's Blog: V-a fost vreo secunda frica sa plecati in lume? Ati avut vreo indoiala inainte de a iesi pe usa?

  
Laura: Mie, personal, mi-a fost frică când mai erau încă două trei zile până la plecare. Atunci m-au apucat emoţiile, stresul, acum nu mai înţeleg de ce. Totul curge atât de frumos şi natural, sunt atât de mulţi oameni care fac acelaşi lucru ca şi noi, de toate vârstele, solitari sau cu întreaga familie după ei, pe biciclete sau cu rucsacul în spate. Nu are de ce să îţi fie frică. Iar acasă... lumea se descurcă şi fără noi, deşi mi-a fost mai greu să cred asta la început :).

Singurul lucru care m-a neliniştit atât la plecare cât şi acum este acela că în lipsa noastră să nu se întâmple vreo supărare în familiile noastre. Nu aş vrea ca cineva drag să se îmbolnăvească şi eu să nu pot fi alături.

I's Blog: Ce vi se pare cel mai greu de infruntat inainte de a pleca la drum lung?


Adrian: Aş spune că prejudecăţile. Dacă te laşi absorbit de realitatea prezentată în mass-media ai putea crede că lumea este un loc în care pericolul te pândeşte la tot pasul, că cel mai bine şi mai sigur e acasă.

O călătorie de acest fel te schimbă, fie că vrei fie că nu. Şi nu ai cum să ştii de la început în ce fel anume şi dacă e ceea ce îţi doreşti. Poate fi un pas spre maturizare sau poate o fi călătorie iniţiatică care să îti remodeleze sistemul de valori sau poate să nu fie nimic mai mult decât o colecţie de fotografii şi amintiri pe care să le împarţi cu familia şi prietenii.

Nu ai cum să ştii înainte să porneşti la drum. Probabil suntem mai visatori decât restul, nu ştiu, dar ne-am hotărât să vedem cu ochii noştri fără să ne facem prea multe griji despre ce şi cum va fi după.

  
I's Blog: Vi s-au pus intrebari ciudate? Vi s-au dat sfaturi "bune" inainte de plecare?

Adrian: Nu îmi amintesc o astfel de întrebare. Pot spune că decizia noastră a fost mult mai bine primită de către familie şi prieteni decât ne aşteptam. 

I's Blog:  Si o intrebare care cred ca se afla pe buzele tuturor: cum ati reusit sa strangeti bani pentru o astfel de escapada?

Adrian: În principal din economii, am avut amândoi norocul să lucrăm într-un domeniu în care performanţa e încă răsplătită chiar dacă nu la acelaşi nivel ca si peste hotare. Când îţi doreşti cu adevărat ceva e mult mai simplu să renunţi la lucrurile de care nu ai neapărată nevoie.

Pe de altă parte îţi adaptezi planurile la bugetul de care dispui. Nu poţi să vezi şi să faci totul, asta e clar de la bun început. Pentru fiecare loc pe care îl vezi, pentru fiecare fotografie pe care o faci rămân sute sau mii pe care nu le vei vedea.

Am cunoscut persoane care fac asta de foarte multă vreme şi bugetul lor nu depăşeşte 3.000€. Dacă eşti dispus să munceşti în schimbul cazării şi/sau a mâncării descoperi că poţi să faci mult mai multe cu banii de care dispui.

  
I's Blog: Este mai scump sa calatoresti prin lume sau sa traiesti "obisnuit" intr-o capitala europeana?

Laura: Depinde cât de „obişnuit” vrei să călătoreşti şi ce lume îţi alegi. Ghidurile şi site-urile care îţi spun că Asia de SE e ieftină, se adresează occidentalilor, nu românilor. Poate fi scump dacă vrei să faci toate nebuniile pregătite pentru turişti, poate fi mai ieftin dacă duci un trai decent şi te mulţumeşti cu mai puţin, dacă mănânci unde mănâncă oamenii de rând şi dacă traieşti ca şi ei. 

În cele din urmă îţi dai seama că e loc pentru fiecare, important e să nu îţi pui expectanţe prea mari şi să ştii să te bucuri de simplitate.

I's Blog: Laura, ce-ti doresti sa inveti din aceasta calatorie? Adrian, tu ce ai vrea sa te faci cand vei fi mare? Credeti ca o calatorie este o scoala?


Laura: Eu nu vreau decât să mă bucur de lumea în care trăim, să mă eliberez de prejudecăţile ce le-am cultivat de-a lungul anilor în minusculul meu univers. Sună naiv, ştiu, nu sunt o fiinţă prea complexă de felul meu :) Când mă întorc acasă nu vreau să mai văd lumea cu aceeaşi ochi cu care o făceam acum căteva luni.

Adrian: Ha ha ha... asta e o întrebare pe care nu am mai auzit-o de ceva vreme, să tot fie vreo 25 de ani. Dacă ar fi după mine aş vrea să nu mă fac mare niciodată, să rămân pururi tânăr, curios, neobosit şi de ce nu în unele privinţe chiar naiv.

Nu ştiu dacă o călătorie este neapărat o şcoală, până la urma viaţa în sine este o şcoală chiar dacă stai acasă. Este în schimb un mod facil de a interacţiona cu alte culturi şi de a cunoaşte oamenii dincolo de barierele cotidiene.

I's Blog: Va aflati de aproape 2 luni in Asia, nu? Ce v-a impresionat cel mai tare?



Adrian: Oamenii. Da... plajele, oceanul, peştii, natura sunt superbe dar am rămas profund impresionati de oameni. Am văzut oameni simpli, oameni care muncesc din greu pentru mâncarea de a doua zi, dar nu am văzut sărăcie. Oameni care nu au uitat cum să zămbească, să se bucure de viaţă, grea, simplă... aşa cum e.

Pentru mine e un contrast puternic între cei de aici şi cei de acasă. Românii îmi par posaci, încruntaţi şi vulgaritatea pare că a pus complet stăpânire pe spaţiul public. Cum se face că aici muzica nu urlă din difuzoare, pe plajă nu dispare nimic deşi nu vezi urmă de jandarmi sau poliţişti?! Pe cât de haotică este circulaţia totuşi nu auzi claxoane şi nu vezi şoferi înjurându-se, nervoşi până la limita unui gest necugetat.

I's Blog: Ce sfat le-ati da celor care si-ar dori sa plece in lume, insa considera ca nu au curajul necesar?

Adrian: O călătorie de lungă durată nu e pentru toată lumea. E foarte important să fie într-adevar ceea ce îţi doreşti, altfel îţi va fi greu să stai departe de familie şi prieteni. Legat de curaj tot ce pot să spun e că odată ce ai plecat totul pare mult mai simplu. Nu înţelegi de ce nu ai făcut-o mai devreme şi toate problemele pe care ţi le-ai făcut îţi par neesenţiale.

E important să îţi urmezi visul tău şi să nu te laşi influenţat într-o prea mare măsură de celilalţi. N-aş putea spune că am vreun sfat.

  Foto: Laura&Adrian

Pe Laura si Adrian ii puteti urmari in calatoria lor pe site-ul Doi In Jurul Lumii si pe pagina de Facebook. Haideti sa fim alaturi de ei si sa le transmitem toate gandurile noastre frumoase!


Multumesc, Laura! Multumesc, Adrian! Va imbratisez cu drag si va doresc o calatorie de neuitat!





3 comentarii:

  1. Nimic nu poate fi mai frumos decat sa fii tanar si sa pleci intr-o vacanta plina de aventuri.
    Ma bucur ca ai realizat acest interviu pentru ca de ceva timp contemplam la ideea unei vacante noncorformista alaturi de Roxana.
    In vara asta e prea tarziu, dar anul viitor dupa ce termin facultatea imi propun sa fac un tur al Europei si sa vizitez tarile care mi-au scapat (Muntenegru, Croatia, Republice Ceha, etc).

    RăspundețiȘtergere
  2. Andrei, eu cred ca la orice varsta poti pleca in "calatoria vietii tale". Poate fi mai scurta sau mai lunga, in locuri exotice si indepartate sau undeva aproape, poate fi chiar o calatorie interioara, sa navighezi in apele sufletului tau. Insa toti ar trebui sa o facem!

    Sper sa-ti realizezi visul de a pleca in Europa cu Roxana:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari!!! Am visat si noi aceasta experienta insa nu am avut curajul, sigur pe o mai mica amploare,
    cu drag MIA si VALI & copiii

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...