Ioana: "nu sunt un calator superficial!"

Daca data trecuta am aflat de la Ioana ce inseamna sa fii Travel Writer, daca exista un loc perfect pe pamant si am discutat despre fericire, romanii din afara si incercari dificile de pe drum, astazi va invit sa cititi partea a 2-a a interviului cu draga noastra calatoare. Ce veti afla? Carti si locuri preferate, momente si mancaruri divine, dar si lucruri stanjenitoare, regrete, destinatii nastrusnice si adevarul despre "meseria" de blogger. Eu zic sa o urmarim...



1. Ce loc din lumea asta ar trebui vazut intr-o viata de om? Ce loc nu recomanzi in ruptul capului?

Taj Mahal. Este insasi imaginea Perfectiunii intr-o lume imperfecta. Nu am locuri pe care sa nu le recomand, ci doar locuri pe care nu le-as recomanda chiar acum, in perioada asta mai zbuciumata in anumite regiuni de pe glob.

2. Care este cartea ta de capatai (beletristica)? Dar cartea de calatorii care te-a inspirat si te-a facut sa visezi cel mai mult?

„Micul Print” de Exupery. Face parte din lunga serie a „cartilor de copii” scrise pentru adulti. In ceea ce priveste cartile de calatorii, as zice ca prima care m-a facut sa visez cu ochii deschisi a fost clasica „20.000 de leghe sub mari” a lui Jules Verne. De la noi, „Toate panzele sus” de Radu Tudoran.

3. Care a fost cel mai frumos moment de interactiune / comunicare umana pe care l-ai trait intr-o calatorie?

Eram in Hyderabad, India. Vizitam fortul Golkonda, locul unde s-a descoperit faimosul diamant Koh-i-Noor din care s-au realizat Bijuteriile Coroanei britanice. Nefiind o zona frecventata de turisti, acolo nu prea vezi europeni, cu atat mai putin femei europene. La un moment dat, trece pe langa noi un cuplu. El, subtirel si cu ochi ageri, ea, mititica si invesmantata din cap pana in picioare in valurile negre atat de intalnite in aceasta parte a Indiei, valuri din care nu i se vedeau decat ochii. El trece mai departe, ea ramane locului si ma fixeaza cu interes. Instinctiv ma opresc si eu si ne cercetam reciproc cateva secunde in tacere. Apoi ii vad colturile ochilor incretindu-se a suras, zambesc si eu... si plecam mai departe. Nu stiu cum suna momentul asta povestit, dar am simtit o comunicare mai presus de cuvinte in clipele acelea, iar starea de bine care m-a cuprins apoi este indescriptibila!


4. Felul preferat de mancare (de oriunde din lume)?

Sunt atat de multe incat zau ca e nedrept sa ma opresc la unul singur! Paella (Spania), boujourdi (Grecia), salade de gésiers, cassoulet si confit de canard (Franta), snitelul vienez crocant servit alaturi de dulceata de coacaze (Austria), pizza cu doar doua ingrediente mancata la botul calului pe strazile pitoresti ale Venetiei, salata de ren afumat (iertare Rudolph!) din Finlanda, biryani-ul indian (Hyderabad), mai nou fattoush-ul arabesc si delicioasele placintele pe numele lor sambousek... si as putea continua asa la nesfarsit.

5. Ai vreo frica mare legata de calatorii?

Frica de zbor. Pe care insa incerc sa o tratez zburand cat mai des!

6. Care este cel mai mare regret din calatorii?


Ca n-am vazut o piesa de Shakespeare la Globe Theatre sau „Hamlet” jucat in curtea castelului Elsinore (Kronborg).


7. Numeste macar un lucru pe care marea majoritate a cititorilor tai nu-l stiu despre tine.

Sunt foarte copilaroasa uneori, de fapt de cele mai multe ori. Am un cos de gunoi cu infatisare de pui (!), iubesc o anumita nuanta de roz, detin o colectie impresionanta de animalute de plus si surprize de la ouale Kinder, m-as uita toata ziua la Boomerang si... ajunge ca deja stiti prea multe.

8. Povesteste-mi un lucru stanjenitor (dar haios, privind acum in urma) care ti s-a intamplat in calatorii?

Toronto, Canada. O zi senina, vizitam din rasputeri, facem si un pic de shopping, apoi vizitam iar. Vine timpul sa intram intr-o frumoasa catedrala, ma opresc pioasa la intrare, dau binete, fac o serie de poze, admir cu ochi de „fin cunoscator” minunatele vitralii, ornamentele bogate si arcadele generoase, mai fac niste poze, din unghiul asta, din unghiul celalalt, ridic bratele ca sa surprind cat mai bine toate detaliile... si bag de seama ca cineva ma priveste scandalizat. Ma uit in jur, alte priviri scandalizate. Mai arunc o privire, nu, nu mi s-a parut. Nu inteleg, ma intreb, se intreaba, ne intrebam, imi privesc mirata tinuta... si intr-un final identific, tronand trufasa si tradatoare pe bratul meu drept cu care pozasem de mama focului, in vazul lumii, toate ungherele sfantului lacas, punga roz turbat de la Victoria’s Secret! Si uite-asa aura mea cea pioasa si radioasa s-a prelins rusinata pe langa pereti si arcade odata cu mine care am facut rapid stanga imprejur, nestiind cum sa fug si sa ma ascund mai repede de acei ochi straini care imi sfredeleau ceafa.

9. Ce citat te-ar descrie cel mai bine si de ce?

„On ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux” (Micul print).

10. Ce repros ai sa le faci romanilor calatori?

Multi dintre ei sunt foarte galagiosi si indisciplinati. Asta ca sa nu zic ca unii sunt de-a dreptul lipsiti de bun simt, la ce povesti horror mi-au auzit urechile! Sunt sigura insa ca toate natiile au uscaturile lor, asa ca reprosul meu se adreseaza celor care se simt (?) cu musca pe caciula.

11. Care sunt cele mai nastrusnice destinatii la care visezi?

Groenlanda, Antarctica, Patagonia, Peru...si un zbor in spatiu (macar sa visez pot, nu?!).


12. De ce consideri ca e special blogul tau? De ce te-ar citi cineva taman pe tine si nu pe... Xulescu?

Nu sunt un calator superficial, imi iubesc cu pasiune fiecare destinatie in parte, merg pana cad lata pentru a nu rata nimic, imi place sa descopar si apoi sa impartasesc lucruri si locuri mai putin stiute de turistul de rand. Imi respect blogul si cititorii si nu ii zapacesc cu publicitate si articole „la comanda”, prefer sa scriu putin si de calitate decat sa ma folosesc de articole de umplutura pentru a aduna niste cifre total irelevante, iar tot ce scriu – despre locuri care mi-au placut sau nu - scriu din propria experienta, asa incat puteti avea incredere deplina in ce gasiti pe blog. Nu caut sa castig nimic (sau cel putin nimic material) de pe urma blogului meu. Pe scurt, scriu asa cum as povesti prietenilor la o cafea... si zau acum, n-ar fi frumos sa incerc sa profit de pe urma prietenilor adunati la o cafea, nu?




CITESTE SI:



2 comentarii:

  1. Buna dimineata , Ioana !
    Te-am gasit pe blogul Ioanei . Am citit si mi-a placut teribil ideea voastra ; am incercat apoi sa-mi dau raspunsuri la intrebarile la care ati raspuns si voi "in oglinda" . Remarc ca bunul gust este prezent , viu si adevarat si nu pot decat sa ma bucur !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, Radu! Iti multumesc mult si ma bucur ca ai ajuns aici, la mine "acasa" :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...