6 ani in Franta, by Alexandra

Totul a inceput atunci cand am primit prin posta o coala de hartie albastra, pe care scria cu litere mari si ingrosate: Certificat d'inscription sau, mai pe romaneste, adeverinta de inscriere. Eram in ultimul an de liceu si foarte dornica sa plec in lume. Imi pregatisem din timp bagajele si avusesem grija sa le umplu cu nenumarate sperante si vise. Cum puteam astfel refuza ceea ce mi se oferea acum - un pasaport pentru Franta? Pe moment, am crezut ca aceasta scrisoare era doar o confirmare a inscrierii mele la facultate. Privind in urma, realizez ca ea avea de fapt sa-mi schimbe viata in mod iremediabil.

La momentul respectiv, lucrurile nu erau deloc simple. Aveam 18 ani si iubeam un baiat alaturi de care doream cu ardoare sa pot scrie in continuare povestea mea de dragoste, ce se prefigura a fi una cat se poate de frumoasa. Cum era sa ii spun ca, datorita acelei scrisori, urma sa ne comprimam sentimentele, pentru a le face sa incapa pe viitor in e-mail-uri si sms-uri trimise la 2.500 de kilometri distanta?
   
Mai mult, orasul in care aveam sa locuiesc era pentru mine un univers complet nou, in care nu mi-a fost usor sa imi gasesc de la bun inceput reperele. In primele saptamani petrecute in Lyon, am incercat cu disperare sa gasesc un apartament de inchiriat. Tot atunci am inceput sa inteleg si ca aceasta tara, sau mai bine zis, locuitorii ei, nu mai erau asa cum ii descoperisem cu ceva timp in urma, prin ochii mei de turist neavizat.
    
Prin prisma relatiilor avute cu cei din administratia locala, cu proprietarii apartamentelor vizitate si cu colegii de facultate, am ajuns rapid la o concluzie: dorinta mea de a veni sa studiez in Franta era invers proportionala cu simtul ospitalier al francezilor. Am strans insa din dinti si am mers mai departe.


Si bine am facut! Spun asta pentru ca, de-a lungul celor sase ani petrecuti acolo, din 2004 pana in 2010, am intalnit oameni minunati. Doar o parte din ei mi-au devenit prieteni pe viata, insa de toti ma leaga amintiri extraordinar de frumoase. Locuind intr-un oras cosmopolit, am incercat sa iau ce e mai bun din cadrul fiecarei comunitati. Am avut privilegiul ca prietenii mei francezi sa isi deschida nu doar sufletul, ci si casele lor, atat pentru mine, cat si pentru membrii familiei mele. Apoi, am lucrat cot la cot cu stagiari italieni, a caror buna dispozitie era contagioasa. Am avut colegi de facultate musulmani, care isi respectau cu strictete traditiile, fara a fi insa extremisti. Vecinii mei de camin spanioli trebuie si ei amintiti pentru petrecerile lor de pomina. La fel si amicii din Asia, care mi-au impartasit cateva din uimitoarele lor secrete culinare.    
  
Pentru ca am ajuns la acest capitol, dupa parerea mea, faptul ca francezii stiu sa gateasca e un mit. Ar trebui mai degraba sa ni se spuna ca « Marii bucatari francezi stiu sa gateasca » sau, cel mult, ca « unii francezi stiu sa gateasca ». Printre colegii mei de apartament sau de birou am intalnit, in general, mari amatori de paste sub toate formele, devoratori de hamburgeri in varianta autohtona -steak haché-, fani declarati ai pizzei congelate si ai cartofilor preprajiti, pe care doar ii incalzeau cateva minute la cuptor.
  
Aceste obiceiuri culinare pot fi usor de inteles, in conditiile in care expresia frantuzeasca “Métro, boulot, dodo” (metrou, muncă, somn) descrie foarte sugestiv rutina pe care am trait-o si eu zi de zi, in toti acesti ani. Nu de putine ori am simtit ca 24 de ore nu erau suficiente  pentru a definitiva volumul imens de munca din facultate, pentru a merge in paralel la cursuri si stagii, ori pentru a profita de vacanta lucrand in cadrul unui job sezonier.


A trai in Franta ca student a fost pentru mine o experienta culturala complexa. Am avut sansa sa relationez cu colegi originari din diferite colturi ale lumii, punand accentul pe ceea ce avem in comun, mai mult decat pe ceea ce ne definea pe fiecare in parte. Acolo am invatat ce inseamna sa iti asumi responsabilitati, acolo am trait satisfactia prezentarii unor proiecte de grup, dar si emotiile cumplite din sesiunile care pareau interminabile. In Franta am realizat si ca adevarata prietenie nu tine cont de culoarea pielii si nu se limiteaza datorita granitelor materiale sau culturale. Am invatat ca dragostea, fie ea la 18, 20 sau 25 de ani, e ca un foc ce trebuie intretinut in permanenta de ambii parteneri. Daca unul din ei inceteaza sa mai puna lemne pe foc, acesta se stinge, incet dar sigur…
   
Plecand in Franta, am ales sa fiu departe de ai mei. Am pierdut cativa prieteni din Romania si am castigat altii. Am reusit sa construiesc, sa iubesc si sa nu renunt la visele mele. In toti acesti ani, am invatat cum sa devin OM. Si simt ca mai am atat de multe de invatat…



*Alexandra este o tanara foarte talentata din Galati, are 26 de ani, a locuit in Franta in perioada 2004-2010, unde a studiat Dreptul si Comunicarea in Lyon, iar acum s-a intors in Romania. De ce? Iata ce ne spune chiar ea: "acum un an m-am intors in Romania, pentru ca am simtit dintotdeauna ca, oricat de mult imi place sa calatoresc, aici este, pentru mine, locul in care ma simt cu adevarat „acasa”. Imi plac oamenii sinceri, imi place sa daruiesc si sa pun suflet in tot ceea ce fac.". 

Acest suflet minunat il veti simti de acum inainte aici, pe I's Blog, pentru ca Alexandra mi-a facut deosebita onoare sa imi accepte invitatia de a scrie pentru voi. Stiti ce ne-a promis? Aventuri din Franta, Senegal si China, multe poze minunate, dar si aventuri din bucataria ei:) Eu zic sa o urmarim! 

CITESTE SI: 

9 comentarii:

  1. Abia astept :) E minunat ca a avut prilejul sa stea atat de mult in Franra, caci este una sa mergi la un stagiu de 3-6 luni si cu totul altceva sa stai ani de zile intr-o patrie cu totul straina, sa inveti, sa muncesti, sa traiesti. Bravo Alexandra, ma bucur pentru tine si te felicit pentru experienta ta...

    Astept povestile tale ca o calatorie de mult planuita (nu de alta dar imi place si mie Franta mult de tot, eu nu ma pot mandri decat cu 3 luni la Montpellier, putin stiut, dar decat nimic...) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bia, iti multumesc mult pentru aprecieri si ma bucur ca ti-a placut povestea mea. Sa nu minimizezi cele trei luni petrecute la Montpellier, pentru ca fiecare experienta vine la pachet cu un set de lectii din care avem mereu ceva de invatat.

      Eu am fost acolo intr-o vizita scurta, tot in luna februarie, dar nu era nici pe departe la fel de frig cum e la noi acum :)

      Ștergere
  2. Pot sa mai fac si eu scoala inca o data? Va roooog... Sa dau timpul inapoi, sa am 20 de ani si sa plec cu Alexandra in Franta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vulpitza, nu te pot lua cu mine, deocamdata :)In schimb, iti pot propune cateva destinatii de vacanta superbe, in Franta si nu numai!

      Ștergere
  3. Hahaha:) Sigur ca poti, draga mea Vulpitza:) Orice este posibil! NU?

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa povestea, astept si urmatoarele istorisiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Anca! Te invit cu drag alaturi de mine intr-o calatorie virtuala prin mai multe colturi de lume. Acesta e doar inceputul :)

      Ștergere
  5. As vrea sa plec in Nantes si stiu ca cel mai dificil este de gasit o camera de inchiriat pentru ca in lipsa titlului de sejur nici un proprietar nu inchiriaza.
    Apreciez mult daca poti sa ma ajuti cu cateva sfaturi despre cum sa gasesc ceva in chirie. Cum a fost pentru tine partea cu cazarea ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stau si ma intreb cum sa ma adresez... Draga Restaurare Mobila... hmmm, nu prea merge, ce zici?! Stiu ca dorinta de afirmare e uriasa, insa nu asa se face. Am publicat acest comentariu, doar ca m-am gandit ca poate chiar ai nevoie de un sfat.

      Alexandra nu cred ca va vedea acest mesaj. Insa incerc eu sa te ajut, desi n-am fost in Nantes. Intra pe CouchSurfing.com si fa-ti cont, apoi vorbeste cu localnicii din Franta. Ei iti vor spune cea mai buna varianta de inchiriere.

      Sau cauta forumuri de expati pe net. Insa localnicii raman cea mai buna solutie!

      Succes!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...