Aventuri din Senegal

Daca, atunci cand m-am nascut, am avut in preajma mea ursitoare, cu siguranta ca una dintre ele a hotarat ca voi calatori peste mari si tari. Ca nu ma voi speria de malarie, de temperaturi tropicale sau de obiceiuri culturale inedite. Si ca prima mea vizita in Africa trebuie sa inceapa in Senegal… dar nu oricum, ci traind pentru cateva saptamani in sanul unei familii senegaleze!  


 

Cei 3 "V": vaccin, viza si valiza

 
Calatoria mea a fost planificata din timp, din 3 motive lesne de inteles. Primul a fost obtinerea biletului de avion la un pret cat mai accesibil, mai ales ca eram studenta si veniturile mele erau limitate. Rezervand biletul de avion dus-intors din luna mai pentru luna august, in urma cu 3 ani am platit doar 600 de euro. Ni s-a oferit si posibilitatea de a-l achita in rate, ceea ce va recomand si voua, daca il cumparati printr-o agentie de turism serioasa. E bine sa fiti prevazatori, caci altfel riscati sa platiti aproape dublu, pentru aceeasi perioada.
  
Apoi am avut nevoie de viza, ca majoritatea cetatenilor europeni care vor sa viziteze fosta colonie franceza. In urma unei scurte vizite la Consulatul Senegalului din Lyon, am obtinut o viza de calatorie pentru o perioada de trei luni.
 
Al treilea aspect si cel mai putin placut a constat in obtinerea unui carnet international de vaccinuri. Dintre ele, vaccinul impotriva febrei galbene este obligatoriu pentru aceasta destinatie. Marturisesc ca in Africa nu m-a controlat nimeni si, slava Domnului, nici nu am fost nevoita sa-i pun la incercare eficacitatea pe durata sejurului meu. Tot la recomandarea medicului, m-am vaccinat impotriva hepatitei B si am urmat un tratament medicamentos antimalarie. In general, nu sunt in cele mai bune relatii cu medicina alopata, asa ca pe acesta din urma l-am intrerupt la fata locului, datorita efectelor secundare. 


Paris-Dakar: drumul, nu raliul

 
Dupa ce mi-am incheiat socotelile de mai sus, mi-am luat valiza si aparatul de fotografiat si am pornit la drum. La capatul celor doua ore cu TGV-ul (trenul de mare viteza) am ajuns in Paris, pe imensul aeroport Charles de Gaulle. Am incercat sa nu ma pierd (cu firea sau prin terminale), desi acesta e unul din cele mai mari aeroporturi din Europa.
  
In avion, cu putin timp inaintea decolarii, am surprins un domn care citea rugaciuni din Coran. Pentru ca era atat de concentrat, l-am intrebat pe amicul meu «Crezi ca pune la cale vreun atentat sau se roaga sa nu avem turbulente?». Norocul a fost de partea noastra si am avut parte de o calatorie foarte placuta. La capatul ei am patruns intr-o lume aparte, plina de culori, de emotie si de oameni care nu au uitat nicicand sa zambeasca.
 
Primul lucru care m-a frapat atunci cand am pasit pe pamant african a fost caldura apasatoare. Am ajuns in Dakar pe timp de noapte, dar orasul inca mai suferea dupa arsita de peste zi. Dupa ce ne-am recuperat bagajele si ne-am urcat intr-un taxi, imaginile au inceput sa defileze in fata ochilor mei, ca intr-un film: portiuni de autostrada, aglomeratie, masini vechi circuland cu geamurile deschise, barbati imbracati cu haine lungi, traditionale, femei cu turbane si praf.  «Prea mult praf», vor spune cu siguranta turistii occidentali, care vor suspina dupa aerul conditionat incepand cu momentul coborarii lor din avion.


Doua placeri vinovate: mango si bissap

 
Odata ajunsi la destinatie, am fost invitati la cina. Stiam deja ca obiceiul de a manca cu mana este foarte bine inradacinat in cultura africana, asa ca nu am fost deloc surprinsa. De fapt, marturisesc ca am profitat de acest lucru ori de cate ori mi s-a oferit ocazia. Adica… aproape tot timpul, mai putin in restaurante si fast-food-uri!
  
In Senegal am mancat numeroase preparate pe baza de peste cu garnitura de orez si am baut litri intregi de bissap, o bautura traditionala de culoare rosie, preparata din flori de hibiscus. Fiecare familie are propria reteta de bissap: anumite persoane il prefera mai dulce, asemenator unui ceai, in timp ce altele ii adauga ghimbir, pentru aroma sa racoritoare. In ce ma priveste, prietenii mei africani gasisera reteta perfecta, adaugandu-i cateva frunze proaspete de menta. Mirate de rapiditatea cu care mi-am insusit obiceiurile lor culinare, gazdele mele au fost cel putin la fel de surprinse atunci cand bautura de un rosu rubiniu a devenit aliatul meu de nadejde in acele zile toride.
 
Mai mult, Dumnezeul mancarii mi-a ascultat rugaciunile si a facut in asa fel incat sa ma pot bucura in Senegal de fructele de mango. Datorita gustului sau divin si complet diferit de cel pe care il cunosteam pana atunci, mango a urcat rapid in topul preferintelor mele culinare din toate timpurile. Nici delicioasele fructe de mare nu l-au putut surclasa si asta a devenit in scurt timp o problema, deoarece vanzatorii senegalezi isi tripleaza preturile atunci cand au clienti occidentali. Astfel, m-am vazut nevoita sa duc o munca de convingere asidua pentru a-mi procura doza mea zilnica din ceea ce a devenit o adevarata "cura de mango".

Nu vreau sa ramaneti cu impresia gresita ca pe parcursul vacantei mele in Senegal nu am facut decat sa ma bronzez si sa mananc mango. Desi recunosc, m-am bucurat si de astfel de indeletniciri... Pe langa asta, am fost intr-o calatorie plina de emotie pe Insula Sclavilor, fara a indrazni sa vizitez si muzeul dedicat lor. Am cumparat peste din N’gor, un sat de pescari situat pe malul Atlanticului si am vazut cel mai frumos apus de soare in statiunea Saly, printre palmieri si cocotieri.


   
Senegal e tara in care m-am indragostit nu doar de peisaje, ci si de oameni. E locul in care am invatat sa traiesc ghidandu-ma dupa un alt ritm si sa redescopar viata, in simplitatea ei.


Iata mai jos o galerie foto din Senegal!




 
Alexandra Cilliota - este o tanara foarte talentata din Galati, are 26 de ani, este dulce si visatoare, insa cu picioarele pe pamant, a locuit in Franta in perioada 2004-2010, unde a studiat Dreptul si Comunicarea in Lyon. Iata ce ne declara Alexandra: "Imi doresc sa imi pot transforma pasiunea pentru scris in profesie, fiind licentiata in drept francez si in comunicare. Pana atunci, calatoresc, iubesc, scriu si incerc sa nu pierd niciuna din lectiile pe care mi le ofera viata, zi de zi". 

Rubricile Alexandrei: Travel (Leisure&Pleasure), Journal, Gossip (Biografii de vedete), Food&Drink.




CITESTE SI:



2 comentarii:

  1. buna!
    ceva preturi la mancare,mango,fructe,bissap,peste,etc.
    merci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai stiu cat sunt preturile exact. Pot doar sa-ti spun ca mango e mult mai ieftin decat in Europa, iar bissap-ul il poti cumpara cu 1 euro/litru. Totul e sa stii cum sa negociezi cu vanzatorii ambulanti sau negustorii de peste :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...