20 de ore in Sinaia

Dupa-amiaza tarzie de duminica. Cald, foarte cald. Soarele patrunde prin ferestrele deschise si imi inunda patul, creand valuri de lumina si foc. Simt ca ma sufoc. Dar nu numai de caldura, ci si de plictiseala, de o tristete aparte, de dor. As merge undeva, oriunde, sa ma racoresc, sa simt pietrele drumului sub picioarele desculte, sa privesc cerul si sa las vantul sa-mi sopteasca povesti seducatoare. Este 4.35 PM. Ma gandesc la o crasma de prin Bucuresti - sa fie in Parcul Carol, in Piranha, in Herastrau? Nimic nu imi surade. Dar daca ar fi putin mai departe?! Ah, de cand imi doream sa merg in Sinaia... Pai si ce ar fi daca...? Ma ridic din pat si caut pe net. Primul tren este la ora 17.55. Avem timp? Avem...


L-am intrebat pe Vlad daca are chef de o nebunie si i-am vazut sclipirea aceea din privire. O cunosc atat de bine si totusi nu ma pot satura de ea. Imi face sufletul sa vibreze in mii de tonuri si nuante. Bagaj: rapid si simplu: laptop, aparate foto, un pulover, o ciocolata! Checked! Cazare: intru pe booking, gasesc o super oferta (reducere de 50%) la Vila Sinaia 1929, bag cardul de credit, am rezervarea. Checked! Meteo: intru pe un site ce prezinta vremea cu o enervanta precizie: Thunderstorms and heavy rain! Who cares? Iesim in mai putin de o ora din casa, luam un taxi, ajungem la gara, cumparam bilete, ne urcam in tren, trenul pleaca, norii grei de ploaie se aduna desupra orasului si lasam in urma o furtuna de praf fierbinte. 

Vagonul este gol, stau pe un scaun de unde pot privi cerul intr-o desfasurare incredibila prin fata mea. Ma simt vie, ma aflu acolo unde imi este locul: pe drum. Treptat, norii aceia uraciosi raman in urma si pe masura ce ne apropiem de Sinaia, cerul este albastru, stralucitor. Stiu ca asa trebuie sa fie, ca duc cu mine norocul, emotia, dorinta si ca drumul imi da o putere supranaturala. Care imi foloseste pentru a opri furtunile, de exemplu:))

Paduri intinse de salcami adapostesc stupi si miere. Muntii se agata de cer si padurile de abia inverzite creaza un spectacol maret, seducator. Ajungem in gara, este racoare, se insereaza si brazii isi imprastie parfumul imbatator. Urcam pe munte, drumuri lungi si grele, printre case elegante si gradini cu lalele, narcise si liliac. Cainii te intampina dand din coada, oamenii te saluta si iti zambesc. La Vila Sinaia 1929 totul este bine: camera mare, serviciile impecabile, gazdele primitoare. 

Dupa ora 9 PM ajungem si noi la un restaurant in zona si ni se pregateste un platou cu ficatei si cartofi, muraturi, branzeturi si salate de vara. O bere nefiltrata curge domol, iar cina se incheie cu o placinta de casa, cu branza si stafide. Luminile din Sinaia sunt calde si se vad undeva departe, la picioarele noastre. Crucea de pe Caraiman ne vegheaza somnul dulce.



Dimineata ma trezesc la 6, in cantec de cocos si in rauri de lumina pura, de un roz pal. Las aerul de munte sa patrunda in camera si ies pe balconul din lemn, care da in padure. Respir cu nesat. Parca m-as putea obisnui... Geamul de la baie da spre munte si spre un castel, zona este incredibil de frumoasa, iar micul dejun l-am luat la restaurantul din seara precedenta, pe terasa, incalziti de soare. 

La ora 10 ne-am facut bagajul, am platit camera si am plecat sa ne plimbam prin oras. Este micut, cochet si curat, cu strazile pline de flori si de oameni zambitori, amabili, educati. Parcul cel mare din Sinaia este o oaza de liniste, intinderi verzi si copaci batrani, cu banci albe si cladirea Casino-ului in fundal.

Apoi am mers prin padure, pana la Manastirea Sinaia. Am intalnit oameni frumosi si am admirat superba biserica, ne-am inchinat si am lasat un buchet de flori si o dorinta fierbinte pe o icoana.  Apoi am urcat pe un drum lung pana la Peles, pe care nu-l mai vazuzem de cand aveam vreo 4 ani:)) Castelul este asezat intr-o vale nesfarsit de verde, iar maretia sa nu o pot reda in cuvinte. Cred ca fotografiile vor rezolva insa problema!

Ne-am transformat iar in japonezi pentru vreo ora, fotografiind in detaliu toata zona si bucurandu-ne de fiecare clipa. Excursia noastra s-a incheiat in gara din Sinaia, care este cea mai frumoasa si mai curata gara pe care am vazut-o in Romania. Pe peron exita o terasa cu mese din lemn si flori, iar la o crasma veche si traditionala (tot de pe peron) am mancat un pranz delicios si am baut o bere rece. Nota 10 pentru toti locuitorii orasului Sinaia! Sunt fabulosi...

Trenul ne-a purtat inapoi pe drumuri lungi, intortocheate, spre capitala. As fi vrut sa stau mai mult? Nu prea... o portie mica si perfecta de fericire este suficienta pentru apetitul meu. M-am intors incarcata de emotii si de energie si de abia astept sa plec in partea cealalta a tarii, spre Marea Neagra...

Iata aici un album interesant cu poze de la Castelul Peles! Un LIKE pls:)


 Iata cum am petrecut 20 de ore in Sinaia:




CITESTE SI:



2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...