Despre curaj, ambitie, vise, renuntari

Ma aflu in fata unei pagini albe, a unei veri agitate si a unei destinatii noi. Anul acesta voi aduna un total de 6 luni petrecute pe drum, lucru pe care l-am visat, la care am sperat, dar parca niciodata nu mi-as fi imaginat ca va fi atat de frumos si atat de greu. Toata lumea, aproape fara exceptie, imi spune ca am curaj. Iar eu incerc sa explic ca nu este vorba despre curaj. Este vorba despre mine. Mi-am dorit sa calatoresc si sa scriu, sa pot vedea lumea de la un capat la altul, si am facut ceva in privinta asta. Am inceput cu o demisie, cu multa, infernal de multa munca, am cunoscut oameni frumosi, am incercat, am visat inalt. Si da, pot spune ca am reusit. Nu este un miraj, nu am castigat la loterie, nu am familie bogata, nu castig mii de euro pe luna. Pur si simplu, fac lucrurile sa se intample. I dream bigger...


Ce am facut pana acum


Cand am simtit ca ma sufoc intr-un birou si ca atmosfera nu mi se mai potriveste, am plecat fara sa tin cont ca eram in mijlocul crizei financiare. De fapt, criza a tot fost de cand lumea si pamantul...

Am stiut mereu ce vreau sa fac: sa calatoresc si sa scriu. De ce am fost convinsa de asta? Pentru ca atunci cand ma aflam intr-un loc nou, necunoscut, eram fericita pana la exaltare, prindeam aripi, iar textele mele deveneau pline de viata, de autentic, de speranta si de iubire. In plus, aveam un background solid: 7 ani de presa, iubire netarmurita pentru mediul online, un blog pe care scriam deja de 3 ani, lectii de marketing de la specialisti, cunostinte in domeniu si o dispozitie nelimitata sa invat, sa creez, sa dau culoare vietii mele. 

Si am luat o pagina A4, am scris un "proiect" cu toata pasiunea si inocenta inceputului si l-am trimis la sute (SUTE) de firme. Raspunsul pozitiv nu a intarziat sa apara, motivat de calitatea textelor mele (nu de modestie:)). Si uite asa, am plecat prin lume. 

Apoi contractele au venit si mai greu. Luni si luni de munca, uneori de lacrimi, de incercari disperate, de vise zdrobite. Insa niciodata de renuntari. Nu am zis "pas" niciodata cu adevarat. Poate intr-o zi m-am culcat cu lacrimi in ochi, insa dimineata ma gasea la calculator, scriind, visand si iubindu-mi meseria mai mult ca oricand. 

Anul trecut am inceput, impreuna cu Vola.ro, un proiect nou - ideea mea 100%: Be a local in..., care presupune incursiunea in viata unor comunitati din cele mai frumoase zone ale pamantului. Prima data a fost sa fie Tenerife, pentru linistea si pacea mea. A fost cu lacrimi, insa de bucurie de data aceasta. Dupa aproape un an de asteptari, cele mai fierbinti vise ale mele erau acolo, pe scaunul din autobuz care ma purta printre munti si ape, in orasul meu drag, din Tenerife. 


Ce fac acum


Dupa o perioada complicata, m-am intors cu mare dor si drag acasa. Insa nu m-am oprit din calatorit. Din ianuarie si pana acum am fost in Paris, Napoli, Sorrento, Positano, Sinaia si Constanta, in vacante mai scurte sau mai lungi, dar absolut minunate. 

Acum sunt in fata unui nou inceput. Despre ce este vorba veti afla vineri, pe 1 iunie, in exclusivitate, aici, pe blog. Pentru ca voi sunteti cei care meritati sa aflati primii vestea, cititorii mei dragi, fara de care nu as fi unde sunt acum. 


Despre curaj, ambitie, vise, renuntari


Nu-ti trebuie curaj sa iti urmezi visele. Nu-ti trebuie nici bani. Nu vreau sa aud ideea aceea preconceputa care spune ca: "nu am bani sa calatoresc" sau "calatoriile sunt scumpe, eu nu-mi permit". Nu exista asa ceva! Sa calatoresti este chiar mai simplu si mai ieftin decat sa traiesti intr-un oras scump zi de zi. Pentru ca tabieturile costa... renunta la ele si atunci drumul se va asterne in fata ta, mai frumos decat iti imaginai...

Este foarte posibil ca visele tale sa nu fie legate de calatorii sau bloguri. Indiferent de lucrul acela pe care il visezi si ti-l doresti, lasa totul acum si fa primul pas inspre el. Fie si unul foarte, foarte mic. Insa obligatoriu, mai fa si maine un pas. Tot mic. Apoi unul mare, curajos, ca sa te simti puternic. Apoi altii o suta - mici, dar fara sovaiala. Si tot asa... Nu am zis nicio clipa ca nu este nevoie de o munca infernala, care ar dobori pana si pe cei mai curajosi sau ca nu vei fi infrant de rautate, prostie sau rea-vointa. Ca nu vei primi un milion de raspunsuri de "NU". Din pacate, acestea fac parte din viata noastra. Insa nu renunta niciodata.

Daca vrei cu adevarat sa-ti schimbi viata, sa ai curajul de a fi cine esti, sa privesti cerul fara umbre in privire, sa reusesti acolo unde altii doar au visat, singurul meu sfat este acesta: NU RENUNTA NICIODATA! Incepe de azi, de acum, din clipa in care inchizi acest blog. Si cerul isi va revarsa ploaia de stele aspura ta...

 Foto: wallpapersbuzz.com


Voi reveni cu noutati si cu noul meu proiect, surprinzator si fascinant, vineri, 1 iunie:)  

Pana atunci, spuneti-mi cum va transformati voi visele in realitate?


CITESTE SI:



18 comentarii:

  1. Stai ca am inceput de 3 ori sa scriu acest comentariu si cred ca "fara cuvinte" chiar merge aici :))

    Multumesc, am simtit ca am citit ceva ce imi doream cu ardoare sa mi se spuna zilele astea... Serios, semne sunt peste tot :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehe...Incerc si eu sa calatoresc cat se poate de mult. Nu am curajul sa-mi dau demisia, desi simt ca nu mai vreau/pot sa fac asta, dar am un mic plan de viitor.
    Dar m-am regasit in articol putin: am renuntat la tabieturi, la mici placeri pt. vacante!

    Felicitari pt. ceea ce faci, pt. faptul ca impartasesti asta cu altii...
    Poate nu ajuta pe moment in mod decisiv, dar poate incolti o idee de viitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! As vrea si eu sa te intreb ceva: de ce nu ai curaj sa iti dai demisia, desi nu mai poti? Sa stii ca nu este o intrebare peiorativa, ci vreau sa aflu/invat cum gandesc cei din jurul meu. Multumesc!

      Ștergere
    2. Pai desi nu sunt eu cea intrebata, am simtit nevoia sa iti dau un raspuns din partea cuiva care se afla intr-o situtie similara: pentru ca chiria trebuie platita; daca nu, ajung in strada si nu am pe nimeni care sa ma sustina financiar. Daca nu am economii? Am, dar pentru cateva luni de chirie si mancare. And then what? Si eu indraznesc sa visez, si eu am riscat in viata asta, dar nici asa orbeste nu poti sa renunti la singura sursa de venit fara niciun fel de backup. After all, asa devin oamenii homeless.

      Ștergere
    3. Orjen, multumesc mult pentru raspuns. Imi place blogul tau:) Intotdeauna exista o solutie, daca o cauti cu adevarat! Cand eram in cele mai negre momente, tot s-a ivit o raza de lumina... Insa te inteleg perfect!

      Ștergere
    4. Mersi mult; si eu te am in bookmarks de ceva timp!

      Ștergere
  3. Buna Ioana,
    Te admir pentru ceea ce faci, pentru ceea ce esti si abia astept sa vad ce mai pui la cale! :) E excelent articolul! ma regasesc in el. Si eu mi-as dori sa calatoresc, sa vad lumea si "cumva" sa castig si bani din asta...De curand am inceput si sa scriu pe un blog personal. Inca lucrez intr-un birou si, la fel ca tine, nu-mi mai gasesc locul aici, insa n-am fost nici pregatita sa plec. Dar simt ca asta urmeaza:)Multumesc pentru inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru sustinere, Corina. Stiu blogul tau, este suuuper! Mult succes.

      Ștergere
    2. Multumesc! Felicitari si mult succes in continuare!

      Ștergere
  4. bravo! te invidiez pentru curaj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Nu este vorba despre curaj...

      Ștergere
    2. ba e vorba si de curaj :) curajul de a zice NU unui job in care nu te mai regasesti, chiar daca, din pacate, nu putem trai fara bani, curajul de a infrunta necunoscutul pe teren nesigur, curajul de a incerca chiar daca stii ca de multe ori va fi in zadar etc :)

      Ștergere
    3. Foarte frumos spus:) Eu sustin ca nu e vorba de curaj pt ca, uneori, imi este foarte frica, de foarte multe lucruri. De cele mai banale chestii...:))) Unui om curajos nu i-ar fi frica de nimic... Dar iti multumesc mult, sunt putini oamenii care inteleg ceva.

      Ștergere
  5. Din acelasi motiv enuntat mai sus doar putin nuantat: rata la banca+ cheltuielile cu traiul zilnic.
    + ca nu am economii sa pot supravietui 2-3 luni fara venit
    + ca locuiesc intr-un oras de provincie si din ian-pana azi am gasit 3 joburi sa mi se potriveasca dar la unul salariul era penibil iar la celelalte 2 nici macar nu am ajuns la inteviu.
    DAR… sunt optimista. In timul liber incerc sa-mi imbunatatesc engleza, viteza de reactie, etc….si voi fi pregatita pt. un job la un alt nivel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te inteleg perfect! Am trecut prin asta. Am plecat din Iasi. Am luptat ani de zile. Pana la urma s-a ivit soarele si pe strada mea.

      Ștergere
  6. @ Ioana

    Cum pot sa fac si eu ce faci tu ?


    Tips pls :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In primul rand, nu stiu cu cine vorbesc... In al doilea rand, de ce ti-ai dori sa faci ceva la fel cu altcineva?!

      Daca iti doresti sa devii Travel Writer, trebuie sa stii ca nu e o meserie inclusa in CAEN. Nu vei fi platit(a) pentru asta! Ai nevoie de trei abilitati, cel putin: sa scrii excelent (diferit!), sa ai posibilitatea sa calatoresti tot timpul, sa stii ceva marketing & comunicare & vanzari. Iti poti face un blog, poti sa scrii despre calatorii, sa faci proiecte, sa inveti foarte, foarte mult de la profesionistii din afara (eu fac un curs la San Francisco), sa incerci sa oferi altceva decat exista pe piata. Si atunci, POATE, vei reusi...

      Succes! Orcine are o sansa, daca viseaza inalt, este foarte pasionat si munceste foarte mult.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...