Bianca: "Paradisul trebuie creat!"

Iubesc ardelenii. Sunt oameni frumoşi, zâmbitori şi plini de viaţă. Iar Bianca vine să-mi confirme acest lucru. Astăzi vă invit să savuraţi un interviu cu o fată superbă, boemă, romantică, de o frumuseţe neobişnuită - simplă şi totuşi complicată, ca o rază de soare care se joacă printre nori. Este mai mult decât pare, este vie şi colorată, are o viaţă interesantă, este pasionată, copilaroasă, inteligentă şi... căsătorită:) Însă vă las pe voi să o descoperiţi pe Bianca în interviul de mai jos şi apoi să mergeţi pe blogul ei şi să o citiţi zi de zi...

 

Iată mai jos interviul cu Bianca:


I's Blog: Ce ţi-ai dorit să te faci când vei fi mare?

Bianca: Îmi vine să rad acum pentru că am trecut prin multe etape. Niciuna nu a fost învăţătoare sau doctoriţă. În schimb mi-am dorit să “ma fac” regizor de film şi m-a ţinut până prin clasa a VI a sau chiar a VII a. Am abandonat ideea când mi-am dat seama cât de fantasmagorică poate fi ea, realizată la Ineu (căci nu ştiu de ce, pe vremea aia nu îmi imaginam şi cred că nici nu-mi doream să plec de la Ineu). Apoi imediat după, am trecut la lucruri mai “serioase” şi pentru o scurtă perioadă de timp am vrut să devin avocat, din fericire mi-a trecut repede, astfel că în liceu nici urmă de aceste gânduri. În schimb de pe vremea aceea, nu ştiam exact meseria, dar ştiam că niciodată nu voi putea face altceva în afară de a lucra cu oamenii, de a vorbi cu ei, de a-i descoperi şi de a le înţelege nevoile. Îmi place să cred că în parte mi-a cam ieşit.
 

I's Blog: Spune-mi, te rog, cum arată ziua perfectă pentru tine! 

Bianca:
Mă trezesc undeva în jur de 9. Îmi fac un cappuccino pe care îl savurez în pat unde mai stau până pe la 10, timp în care citesc blogurile mele favorite. Apoi pregătesc un mic dejun săţios şi imi fac planul: pe unde să o luăm din loc? Daca e genul de zi în care chiar plec undeva, adaptez planul pentru asta, iar ziua va fi inedită şi perfectă din start. Daca e doar o zi pe care o petrec acasă, ea se va desfăşura aşa: termin o carte începută de ceva vreme, vorbesc la telefon cu fetele mele dragi (şi mă bucur că ele există), mă uit la un film sau ies pe balcon cu o revistă de travel şi visez cu ochii deschişi. Poate ies apoi la o plimbare sau la o leneveală la soare (da, pentru că în zilele mele perfecte este mereu vară, şi cald, şi soare). 

Seara îmi place să îmi fac un ceai care stă la infuzat exact până când un duş îmi schimbă starea de spirit. Apoi sorb ceaiul linistită tot cu o carte în mână sau cu laptopul în braţe, scriind ceva sau citind ceva interesant. Normal, Clau (N.R. Clau este soţul Biancăi) trebuie să fie prin preajma în tot acest timp, altfel nimic nu se mai leagă şi evident ziua, indiferent cum aş petrece-o, nu va putea fi una perfectă.


 
I's Blog: Ştiu că eşti pasionată de Italia - îmi poţi spune câteva cuvinte despre această ţară - de ce ai alege să trăieşti acolo, ce ţi-a încântat sufletul, câte oraşe ai vizitat? 

Bianca: Povestea mea de dragoste cu Italia a început fix cu trei ani în urmă. Nu mi-am imaginat că o să-mi placă aşa mult, mai ales că auzisem tot felul de poveşti pescăreşti despre Italia şi locuitorii săi, ba mai mult le auzisem şi pe alea cu românii care ajung în Italia şi sunt trataţi toţi ca nişte cerşetori. N-are rost să vă spun că de fapt lucrurile nu stau aşa, nu? Ei, Italia e genul acela de prieten căruia îi zici des: “aşa, şi de când ne cunoaştem noi?”, asta pentru că ai senzaţia că îl ştii de când lumea, dar din când în când realizezi că îl ştii de puţină vreme şi că doar vă leagă lucruri vechi de când lumea. Cred că ăsta este şi motivul pentru care aş vrea să trăiesc acolo o vreme, prea simt că “aparţin”. Până atunci însă mă mulţumesc să merg în vizită ca la rude (n-am rude acolo, numai zic). 

Am vizitat în Italia următoarele oraşe: Veneţia, Mestre, Verona, Padova, Bologna, Treviso, Roma, Tivoli, Grottaferrata (Abbazia şi Santo Nilo), Castel Gandolfo, Rocca di Papa, Marino, Frascati, Pisa, Cinque Terre (Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza, Monterosso al Mare), Genova, La Spezia, Florența, San Gimignano, Siena, Chianti Region, Lucca, Forli, Rimini, Rivabella… şi sper ca lista să se tot dezvolte... 

I's Blog: Ce importanţă au banii în atingerea fericirii? 

Bianca: Pot să spun sigur că cele mai mari fericiri banii nu le pot cumpăra. Viaţa nu ne-o putem cumpăra pe bani, confortul poate, luxul, anumite nebunii, chestii inutile. Ok, bilete de avion, haine, mâncare, suveniruri, dar astea sunt detalii. Nu sunt ipocrită, dar fericirea ca sentiment nici măcar nu este compatibilă cu banii. Am asistat la momente de viaţă unde banii au fost total nefolositori şi tocmai de aceea văd foarte trist faptul că cineva îşi clădeşte toată existenţa pe bani. Există multe pilde în acest sens, nu le prea luăm în seamă nu ştiu de ce, poate din cauză că banii sunt sinonimi ca definiţie cu bogăţia. Aici ar fi o teorie întreagă, dar nu vreau să intru în polemici. 

I's Blog: Tocmai te-ai întors din a doua lună de miere de la Paris. Cum arată Parisul tău? 

Bianca: Ah, Parisul meu e minunat! Pentru că e al meu şi eu a lui când sunt acolo. Parisul îmi dă o stare de beatitudine, totul este atât de pe altă planetă când sunt acolo... Plutesc parcă, e un sentiment pe care jur că numai acolo l-am avut. Eu susţin că nu are cum să nu-ţi placă Parisul, poate o spui din snobinsm sau din răutate chiar, sau poate nu ai ajuns acolo cu cine a trebuit sau nu ai făcut acolo ceea ce trebuia să faci, dacă susţii că Parisul e nasol şi nu-ţi place. Zic că, în acest caz, trebuie să-ţi mai acorzi şanse, să laşi Parisul să te cuprindă şi să te surprindă. 

Îmi place oraşul mare, colosal, colorat şi complex. Îmi place Parisul de roman şi Parisul romantic, ador Cartierul Latin şi Montmartre, îmi plac îndrăgostiţii Parisului şi să fii de piatră şi nu ai cum să nu te simţi îndrăgostit la Paris. Asta e fenomenal, Parisul te face un alt om, faţă de alte orase în care ajungi în vizită. Nu ştiu ce te face să devii când ajungi să locuieşti în el...


I's Blog: Ţi-ai programat o vacanţă pentru această vară? Unde? Unde ţi-ai dori să pleci dacă nu ai avea limite de timp şi de bani? 

Bianca: Sincer nu mi-am mai programat nimic până la toamna. Dar, poate iese ceva neplănuit, nu? La toamna vreau însă neaparat să mai plec undeva, peste graniţă. Vara asta aş merge la Ineu să recuperez veri în care am stat acolo maxim 3 zile. O săptămână la Ineu ar fi ceva nou în peisajul ultimilor 5 ani… Însă, dacă nu aş avea limite de timp şi de bani, cum spui tu, cred că un an sabatic ar fi soluţia ideală la problemele mele de călătorie. Dacă nu înconjurul lumii, măcar al Europei şi al nordului Africii. Ideea de an sabatic este în esenţa ei o experienţă de care fiecare om ar trebui să aibă parte. În cultura europeană încă nu a intrat foarte bine, dar americanii o practică intens. 

I's Blog: Crezi că paradisul există? 

Bianca: Da, pe Pământ. Şi niciodată nu va putea fi descoperit ci doar creat, de fiecare în parte. Pentru că nu există acelaşi paradis pentru toţi, fiecare îşi doreşte un alt fel de paradis şi există o singură cale a de putea ajunge la el: creându-l! Desigur, putem sa-l aşteptăm şi pe cel din ceruri, asta în cazul în care credem într-un paradis pe care l-au făurit alţii pentru noi.


 
I's Blog: Ai o carte de suflet pe care ai citi-o iar şi iar? Recomandă-ne şi nouă 5 cărţi pentru această vară. 

Bianca: Am cărţi de suflet, mai multe, cărţi pe care nu le voi uita niciodată. Acestea, citite la diferite vârste, devin mereu cărţi noi. Asta este calitatea lor principală. Nu prea recitesc cărţile iar şi iar, dar peste ani pe unele le voi reciti cu siguranţă, dintre ele le enumăr pe următoarele: Zorba Grecul, Să ucizi o pasăre cântătoare, Numele trandafirului, Timpul trăirii. Timpul mărturisirii, Micul Prinţ, Marile speranţe etc

Pentru vara aceasta vă recomand 5 cărţi bune de citit acasă sau la plajă, într-un avion pe distanţe lungi sau într-o zi toridă la o cafenea în Montmartre: French Coca-Cola, de Claudia Golea, Spectacolul lumii (oricare volum), de Ioan Grigorescu, Visul meu, povestea mea, de Celine Dion, Volumele Prima dată de la editura Art, Trei săptămâni în Himalaya, de Marius Chivu.
 

I's Blog: Ce plăcere secretă ai? 

Bianca: Păcate nevinovate? Sau vinovate? Hahaha, în amble cazuri prefer să nu dezvălui tot. Totuşi găsesc o plăcere mare în a-mi imagina că sunt uneori în altă parte decât sunt de fapt (negarea realităţii? poate!) şi îmi mai place să îmi imaginez că pot să fac şi chiar fac ceva eroic. Asta dacă putem considera că a trăi nu e cel mai eroic lucru pe care oricum îl facem. Deci să visez, muuuult şi bine, e o mare plăcere, nu ştiu dacă e neapărat secretă. 

I's Blog: Crezi că fericirea este o stare expirată sau o mai putem căuta şi atinge? 

Bianca: Fericirea este o clipă. Ne putem apropia de ea sau putem sta la distanţă ca să ne protejam. Putem avea mai multe clipe, chiar foarte multe, cu permisiunea noastră. Dar ce se întâmplă? Putem să nu le simţim şi atunci spunem că fericirea nu există. Pentru că spre deosebire de necaz şi de nenorocire, fericirea nu este resimţită exact în momentul în care se produce. Tragedia ne loveşte, o simţim şi ştim că e acolo cu noi. În timp ce fericirea doar ne mângâie, îşi trece parfumul peste noi, peste fiinţa noastră şi nu toţi suntem capabili să o simţim. Un iz poate vom putea afla, dar de fiecare dată după ce a trecut. Merită însă să căutam acele clipe toată viaţa, chiar cu riscul de a nu le găsi niciodată.  

I's Blog: Şi o recomandare de vacanţă pentru cititorii I's Blog, te rog! 

Bianca: Aş încerca un sfat mai repede decât o recomandare: încercaţi să faceţi din fiecare zi una de vacanţă! Adică faceţi ce vă place şi nu trăiţi cu sentimentul că se va termina.

Foto: Bianca, via Bialog


Vă invit să o descoperiţi pe Bianca în povestirile ei superbe de pe blog, în cărţile pe care le citeşte şi în întâmplările minunate din viaţa ei, la care cu generozitate ne face părtaşi. 


Vă mulţumesc! 

10 comentarii:

  1. Ah, ce mult îmi place cum a ieşit! Multumesc mult, Ioana :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Like ! Like ! Like !

    Mana

    RăspundețiȘtergere
  3. O persoana absolut minunata!
    Felicitari ptr interviu, iar tie Bia iti doresc sa ti se indeplineasca toate visele! Pupici

    RăspundețiȘtergere
  4. oameni frumosi, imi place cum ganditi, incerc sa va rasfoiesc mai des. zile de vacanta in fiecare zi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Minunat interviul. Se vede ca imi aleg bine neamurile, nu? :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Vulpitza: :* Cine se aseamana, se aduna :))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...