25 de zile

Atât a mai rămas până la debutul marii mele aventuri în Asia. Nici nu ştiu când a trecut timpul... Ştiu însă că am neglijat blogul mult mai mult decât era necesar. Ce am făcut în ultima perioadă şi de ce nu am mai scris? Aflaţi mai jos îndoielile, tristeţile, speranţele şi nedumeririle mele - tot ce m-a ţinut departe de voi prea mult timp... Aflaţi cum a evoluat proiectul, cum mă pregătesc de drumul de 24 de ore, ce şi cum mai muncesc, ce mai citesc, ce voi face în perioada imediat următoare...



AMR: 25 de zile


- am evitat să mai scriu zilele acestea pentru că starea mea psihică nu este una grozavă. Sunt când furioasă, când deprimată, când apatică. Mă enervez şi mă supăr pe toată lumea, ca apoi să nu mai vreau să văd pe nimeni, nu înţeleg de ce se întâmplă lucrurile aşa cum se întâmplă şi nu reuşesc să ies din starea asta.

- am fost foarte bolnavă - o răceală "de vară" complicată, la plămâni - iar această boală a avut un efect aproape dezastruos: la început am plâns de neputinţă (pentru că aveam mult de muncă şi nu puteam să fac nimic), ca apoi să mă detaşez total şi să nu mai vreau să fac nimic. 

- este prima dată în ultimii (şi primii) doi ani de freelancing când, pur şi simplu, m-am săturat de muncă istovitoare, de chinuri, de promovare absurdă, de ore petrecute exclusiv în online, de viaţă furată şi de lipsa oricărei ieşiri. Mi-am revenit între timp, însă nu sunt foarte convinsă. Ori am nevoie de o schimbare, ori  sunt doar obosită.

- căldura aceasta infernală mi-a dat bătai de cap. Eu, în general, urăsc iarna. Zilele trecute m-am rugat pentru puţină ploaie rece, zăpadă, nori negri sau măcar o adiere racoroasă de vânt. Sunt speriată şi de faptul că nu voi mai prinde ceva răcoare până la anul în aprilie...

- în continuare oamenii din jurul meu mă dezamăgesc cu un talent admirabil. 

- am tot fost înjurată zilele acestea în online, mai mult decât în ultimii 7 ani de meserie. Unii m-au făcut să râd, alţii să ridic din umeri. Însă nu pot spune că nu m-au afectat micimile lor. De ce oare trebuie să fiu atât de sensibilă? Prostia nu se vindecă...

- sufăr de mania persecuţiei. Mi se pare că toata lumea are ceva cu mine, că degeaba scriu superb, realizez proiecte minunate, muncesc ore în şir cu pasiune, am talent şi îmi pun sufletul pe tava - nimeni, dar nimeni nu dă vreun ban pe chestiile astea. La propriu sau la figurat. 

- m-am îndepărtat rău de tot de lucrurile în care credeam cu adevărat, care mă interesau cu adevărat. Până acum nu mi-am dorit promovare, nici celebritate, nici interviuri, nici bani. Drumul era singurul meu scop. Descoperirea. Bucuria autentică. Acum nu ştiu ce s-a întâmplat de am uitat cine sunt şi nu ştiu cum să mă întorc înapoi la mine. 

- am trimis sute de e-mail-uri cu propuneri, proiecte, oferte şi am primit ZERO răspunsuri. Lumea e plecată în concediu şi asta este tot ce contează. Dacă îmi va scrie cineva, sper să fiu şi eu plecată definitiv, na! :))

- am acceptat colaborări care nu mă fac fericită. Este un lucru nou pentru mine, mai ales pentru că am jurat că nu voi face nimic din ce nu îmi place. Unde m-am pierdut? Cum să mă regăsesc?



- caut lucruri incredibil de simple: să scriu la o revistă despre vedete (internaţionale) pentru că sunt o enciclopedie de informaţii din showbiz, aş avea nevoie de un laptop şi de un telefon ca să îmi fac meseria în Asia. Să nu credeţi că nu am încercat TOT. Am obosit. Însă eu nu renunţ niciodată şi de aici un mare conflict. De data asta însă spun STOP. Nu mai pot. Nu mai trimit niciun e-mail, nu mai rostesc nicio rugăminte. S-a terminat. Vreau să îmi savurez ultimele 25 de zile acasă.

- vreau să plec. Nu în Asia, nu în America, poate prin Italia... Ăsta este sentimentul din această clipă. M-aş muta într-o casuţă din Italia, pe malul mării. Fără e-mail-uri istovitoare. Doar cu munca mea care mă face fericită. Să scriu o carte, să am parte de puţină relaxare. Ştiu că la aşa ceva pot doar să visez şi că poate se va întâmpla peste vreo 2 ani. 

- am terminat de citit 50 Shades of Grey (660 pagini) în 12 ore. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut?? Mda... Voi scrie o recenzie. 

- astăzi vine mama mea de la Iaşi în vizită. Timp de o săptămână voi fi plecată prin Bucureşti, într-o mini vacanţă. Bineînţeles, voi reveni cu fotografii şi impesii. Ce am în plan? Centrul vechi, KoolHunt, Parcul Carol şi câteva biserici superbe, Muzeul Satului + Hard Rock + 18 Lounge(City High), film la Movieplex, Caru' cu bere, El Torito şi mai vedem...

- mi-am făcut, în sfărşit, o rezevare la hotel în Kuala Lumpur. După căutări de luni de zile, am găsit un hotel care să fie pe gustul meu şi pentru portofelul meu (cam subţire, ce-i drept). Are 3 stele, mic dejun inclus, internet gratis, două paturi uriaşe, vedere la stadion, la prânz servesc un meniu delicios cu 10 lei/persoană, are terasă pe acoperiş şi costă cam 350 lei/3 nopţi. Puteam să iau şi ceva mai ieftin, însă chiar vreau să mă odihnesc după cele 24 de ore pe drum. 

- în cinstea mamei mele, ieri am gătit lasagna, pizza cu mozzarella şi busuioc, saleuri cu chimen şi brânză Cheddar, salată de vinete şi Tiramisu

- sper să îmi revin şi să mă regăsesc pe mine, cea liniştită, bucuroasă, calmă, optimistă, pasionată, încrezătoare. Nu ştiu unde am fost. Nu ştiu de ce am crezut că dacă voi fi mai în faţă, mai promovată, mai vizibilă, mai bogată, mai celebră - îmi va fi bine. Poate că orgoliul meu ar fi zâmbit timid. Poate... Însă nici măcar de acest lucru nu sunt convinsă. 

- cred că trebuie să merg în centrul vechi şi să beau o bere:)))

Revin cu poveşti din mini-vacanţa în Capitală.


CITESTE SI:

  
  

10 comentarii:

  1. Tie ti'ar trebui o pauza de tot, de absolut totul, sa iti eliberezi mintea si sa nu te mai gandesti la nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta-i de bine sau de rau? :))

      Ștergere
    2. E de bine, evident!
      Ai mintea mult prea incarcata, prea multe griji.

      Ștergere
    3. Asa e. Am fost aseara in centrul vechi si am baut o bere cu mama mea. A fost minunant:) Putin, putin mi-am mai revenit. Am regasit o parte mai veche a mea - cea lipsita de griji si de tot felul de interese. Sunt in curs de vindecare!

      Ștergere
  2. Mama e din Iaşi? Ce mică-i lumea... şi eu tot din Iaşi sunt.

    Cât despre restul, mă bucur că le-ai scos la lumină. Aşa nu mai sunt în tine şi îţi vei regăsi acel echilibru de care ai nevoie ca să pleci împăcată la drum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu doar mama e din Iasi:))) Si eu m-am nascut si am trait acolo vreo 27 de ani:P E mica lumea, da...

      Asta am si vrut - sa scot raul din mine. Nu stiu in ce masura am reusit, de abia astept sa plec, dar mai ales sa ma detasez de toate.

      Ștergere
    2. Nu e nimic rău în asta. E doar o umbră ... pentru cine înțelege lucrurile la dimensiuni firești, naturale, umane.

      Ștergere
  3. Ioana, avand in vedere prin ce ai trecut in ultimul timp (boala, munca, framantari, zbateri, dezamagiri), e de inteles sa te simti dezorientata si frustrata. Oricum, caldura asta sufocanta ne da si mie si altora cu care am vorbit mari batai de cap si un sentiment oribil de neputinta, parca. E prea cald.

    Succes & dont't give up the fight.

    RăspundețiȘtergere
  4. S-au adunat un pic cam multe pe ultima suta de metri. Şi eu zic să încerci să te relaxezi... or să se aşeze toate. ;)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...