Kuala Lumpur - the best view of my life

După ce am reușit să ne luăm bagajele din aeroportul KLIA, ne-am îndreptat spre emigrări. Eu m-am dus la o doamnă, care fără să mă întrebe aproape nimic, mi-a pus viza pe cele 90 de zile permise în Malaysia. Vlad a mers la un domn, care cu o privire urâtă, i-a pus viza de 30 de zile, susținând că mai mult nu este posibil. Asta după ce Vlad i-a povestit cu ce se ocupă și de ce a venit în Asia de SE. Împăcați cu situația, am scos ringgiți din aeroport și am început să căutam autobuzul cel mai potrivit pentru noi, pe care îl "știam" de pe internet. Detalii mai jos...


Am fost înconjurați de malay people care se ofereau să ne ducă la destinație cu taxiul, distanța fiind de "numai" 45 de km. Am refuzat politicos, însă se țineau după noi. Am căutat cam 25 de minute acel autobuz, iar oamenii ne dădeau indicații contradictorii. Până la urmă l-am găsit, era la subsolul aeroportului și se pregătea de plecare. Era ultimul autobuz. 10 RM de persoană. (vă mai spun încă o dată: leul este aproape în paritate cu ringgitul malaysian, rata fiind de 1 leu = 0.84 RM - însă nu vă bazați pe asta: la unele banci am observat o rată imensă de schimb + comision pe măsură).

Ne-am urcat în bus, care nu era foarte aglomerat. Luminile s-au stins brusc și am plecat. Un drum obișnuit, de la aeroport spre oraș - nimic special de văzut, autobuzul oricum gonea cu peste 100 km/ora. Însă când am intrat în Kuala, mărețele turnuri s-au profilat în văzul și inimile noastre, senzaționale și unice. Blocurile uriașe de la periferie nu se compară cu nimic din ce am văzut până acum, însă am înțeles că nu sunt foarte safe. În plus, ai nevoie de mașină obligatoriu!

Am mers cu autobuzul o oră și am coborât lângă Hilton, o imensitate de hotel înfipt în cer, cu o grădină tropicală la etajul 7-8. Aici se află gara Kuala Sentral. Nu se fumează aproape nicăieri în oraș, așa că vedeți cum vă faceți planurile. Cei care fumează se ascund pe unde pot - pe scări pustii, pe după uși, prin refugii de toate felurile.

Din KS am luat un taxi. Serviciul este de stat și se plătește destinația aleasă la un ghișeu, apoi îi dai șoferului bonul. Volanul este pe dreapta și aveam mereu impresia că nu este niciun șofer în mașină sau că automobilele merg singure pe străzi. Și ce mai merg...

Probabil aspectul traficului este cel mai șocant în Kuala Lumpur. Dacă ți se pare că la noi este aglomerat și se claxonează, înmulțește cu 50 și vei obține traficul din capitala Malaysiei. Mii de motociclete, mii de mașini pe o singură stradă. Într-un val ucigaș, fără stopuri pentru pietoni (în 4 zile am văzut de două ori culoarea verde la semafor), fără rețineri, fără limită de viteză, fără jenă. 


Îmi făcusem o rezervare prin booking la un hotel de 2 stele, în cartierul chinezesc. Am ajuns și la recepție, iar un malaysian între două vârste ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg. Însă noi nu prea zâmbeam - eram rupți de oboseală, iar pe perete trona un anunț că se plătește o garanție de 250 RM pe noapte/cameră. Genial! Nu aveam atâția bani la mine de toți (trebuia să plătim 750 pentru 3 nopți). 
Însă omul a observat reținerea noastră și, poate, a ținut cont și de faptul că îi scrisesem în rezervare că sunt travel writer și voi face un reportaj despre hotel. Ne-a luat exact 53 RM garanție + 10 RM garanție pentru un adaptor de priză. Camera hotelului Mirama din Kuala Lumpur era imensă, cu două paturi uriașe, aer condiționat, o baie elegantă cu duș și apă caldă, frigider, seif, birou și internet gratis. Merită încercat acest hotel și îl recomand din tot sufletul. Este într-o zonă excelentă, la 10 minute (mers pe jos) de celebrul cartier chinezesc și 30 de minute de turnuri și centrul business al orașului. 

Am ieșit să ne cumpărăm de mâncare și de băut (of course) de la un 7 Eleven - supermarketuri celebre din Asia de SE. Berea locală Tiger era 10 RM sticla mică și 12 RM sticla de Skoll mare, iar de mâncare am găsit doar chipsuri. A fost ok:))

Am dormit perfect, iar micul dejun a fost delicios: orez, carne cu sosuri picante, legume, fructe, dulciuri (budincă de mămăligă:), cafea, ceai, lapte și apă rece. Pe săturate.

A doua zi am descoperit cartierul chinezesc și celebra Petaling Street. Am nimerit într-o dimineață nu foarte aglomerată și am putut fotografia împrejurimile. Toată experiența este surprinzătoare și definitivă: îți place sau nu. Punct. 



Tarabele cu chinezării sunt nesfârșite. Fructe, gogoși, mâncare parfumată și condimentată, genți Prada fake, însă foarte reale (700 RM), pantofi, rochii, temple indiene și chineze, moschei, lume diversă, colorată, zâmbitoare.

Am pătruns într-o piață ascunsă și îngustă, cu tarabe din fier pe care tronau fructele și legumele cele mai diverse, dintre care multe nici nu știam ce sunt. Femeile găteau pe sobe pe gaz și alegeau frunzele de mentă cu migală, fierbeau tăițeii și serveau farangii din butoaie uriașe de orez. 
În aerul fierbinte al amiezii simți adieri de scorțișoară, de ardei iute, de ierburi, de durian, de vase din fier încinse, de urină și de animale de casă flămânde. Locul este bântuit în egală măsură de turiști blonzi și de șobolani, de cerșetori drogați și de vânzători insistenți, de credincioși, de boemi și de visători. Însă melanjul este plăcut, chiar dacă la prima vedere nu pare. Noi ne-am bucurat de fiecare clipă și am mâncat un prânz delicios cu 16 RM (două farfurii uriașe cu orez, pui, salate, legume, sosuri).

Ne-am făcut și un prieten, un cerșetor malaysian, care s-a închinat în fața noastră pentru că l-am tratat cu o țigară și o gură de bere. A dat mâna cu noi și ne-a întrebat într-o engleză perfectă de unde suntem. Când am zis România, a început să râdă. Habar nu avea ce sau unde e asta... Suntem plecați de o săptămână și nu am întâlnit niciun român, pe nicăieri. Nu știu dacă e de bine sau de rău. 



Lumea este foarte săracă. Muncește din greu. Nu-și permite aproape nimic. Nu vrea aproape nimic. Zâmbește tot timpul, din suflet. Este împăcată și fericită. Trăiește într-o mizerie fără control, fără capăt. Orașele și satele arată cam ca satele noastre din Moldova, în anii '80. Însă, în locul corcodușilor și prunilor, gasesti cocotieri și bananieri în curti.

Am surprins câteva imagini înduioșătoare: în piață, un bărbat în vârstă avea un birou vechi, din fier ruginit și lemn cojit. Pe masă și pe perete avea dosare și hârtii îngălbenite de vreme. Scrise mărunt, într-un limbaj arhaic, înțeles doar de el. Avea câteva piese metalice la care lucra și un dosar contabil. O lumină palidă, ca de lumânare, îi adia peste pagini. Un colț de creion din anii '50 îi folosea la socotit. În spatele său pisicile și șobolanii dădeau o luptă aprigă. Legumele și fierturile își ridicau aromele peste trupul lui micuț, înconjurându-l într-o pătură de savoare de piață săracă.

Apoi am văzut casele din satele de la periferia orașului. Niște cocioabe sărmane, lipsite de confort. Care nu văzusera nicicând lumina vreunui bec sau săpunul. Crengile cu banane se lăsau peste acoperișuri, fără să le bage nimeni în seamă. Soarele intens arde tot, iar praful acoperă visele. Ești în Asia de SE, un loc deloc așa cum ți-l imaginezi în fața calculatorului. Real, intens, interzis pe alocuri, dificil, scump, murdar, relaxat.

Seara am ieșit in oras:)) Am mers cam 20-30 de minute pe jos, pe străzi pustii, aproape fără trotuare, cu un trafic fulgerător, care te sugrumă și îți da bătăi de inimă. Cred că ăsta a fost cel mai complicat lucru pe care l-am făcut până acum în viața mea - am traversat străzi și bulevarde, pe roșu, printre mașinile Asiei.

Centrul business din Kuala Lumpur este uluitor: frumos, divers, cu zgârâie-nori impresionanți, aglomerat, zgomotos, acid, pătrunzator, fascinant. Nu te mai saturi de piețele și hotelurile de vis. Pe o parte ai Marriott și pe cealaltă Versace & Hermes. Pe o parte intri într-un mall și pe cealaltă parte ieși într-un cartier pustiu. Am trecut printr-un lung tunel din sticlă pentru a ajunge în parcul central de la poalele Turnurilor Petronas. Nu voi reuși niciodată să vă redau măreția. Noua ne-a plăcut enorm imaginea! Strălucire și frumusețe fără limite. Un parc îngrijit, fântâni cântătoare, înălțimi amețitoare, care îți învârt cuvintele în cap și te lasă cu un zâmbet permanent agătat de față. 


Într-adevăr a fost cea mai frumoasă imagine pe care am văzut-o în viața mea. Am stat mai bine de 3 ore cu gura căscată la turnuri și nu cred ca m-aș fi săturat vreodată să le admir. Și pentru o clipă m-am întrebat ce efect ar avea New York-ul asupra mea...

Ne-am întors tot pe jos la hotel, la miezul nopții, în pătura de căldură tropicală, fascinați de bunătatea localnicilor și de zâmbetele lor simple, duioase.

A treia zi în Kuala am petrecut-o pe autobuze și la Batu Caves, una dintre atracțiile capitalei. Nu vă duceți acolo, dacă aveți drum în Asia! Este o capcană turistică, fără prea mult sex-appeal. Un munte, 3 peșteri, niște scări, maimuțe, un mini-lac, cea mai înaltă statuie a lui Buddha, câteva magazine cu suveniruri scumpe și cam atât. Și foarte departe de oraș, cam 16 km, străbătuți într-o oră din cauza traficului.  



Partea interesantă a acestei aventuri a constat în maimuțicile cu pui în brațe, care mâncau lacome hrana oferită de turiști. Dar atât și numai atât. Vlad a urcat la peșteri și nu a găsit nimic demn de menționat, însă a făcut pentru voi câteva fotografii. 



Ne-am întors să mâncăm pe Petaling Street și am găsit acolo exodul. În cea mai pură variantă. Sute de mii de tarabe, tuneluri de haine și pantofi fără ieșiri, mirosuri grele, mizerie, mâncare atacată de insecte. Abia am reușit să găsim o tarabă cu ceva comestibil și ne-am întors la hotel. A doua zi urma să părăsim Kuala Lumpur via Melaka.

Bineînteles, aceasta a fost o poveste pe scurt. Alte și alte amintiri, mirosuri și senzații am înregistrat și le voi povesti treptat, pe I's Blog și pe blogul Vola.


Informații necesare:


Cum ajungi: Qatar Airways, compania aviatică numărul 1 în lume, are zbor până în Kuala Lumpur: București - Doha - Kuala Lumpur (durata: 4,5 ore + escală + 8 ore). Preț: 1.500 euro/dus-întors/2 persoane.

Unde stai: îți recomand hotelul Mirama din cartierul chinezesc. Este excelent ca și preț/condiții/amplasare. Costă în jur de 100 RM/noapte/cameră dublă cu mic dejun.

Transport în comun: nu am folosit, însă costă puțin - 1 RM/drum/persoană. Au trenuri, autobuze și trenulețe suspendate, foarte cool.

Taxiuri: ieftine și rapide. De încercat!

Autobuze: bune, rapide, prețuri modeste (45 km - 10 RM).

Mâncare: chinezească, malay - 5-15 RM o porție generoasă. Este gustoasă, picantă, uneori foarte picantă. Dacă ți se spune că e "a little spicy", înseamnă că e foarte iute.

De admirat: temple chinezești, indiene, malaysiene, moschei, piețe ale localnicilor, turnurile, magazinele de suveniruri, tarabele cu lumânări și dulciuri.

Aveți nevoie de minim 4 zile pentru a "simți" pulsul orașului! 


Multumesc Qatar Airways si Vola.ro pentru aceasta aventura! 




14 comentarii:

  1. eternele probleme cand ajungi intr-un loc necunoscut.incercarea de a te insela imediat! Si ,Domane cat se pierde (bani) intr-un loc pe care il vizitezi prima data. Eu, nu am rabdare sa ma targuiesc si arunc banul la intamplare!

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur ca va placut , tocmai ne am intors si noi din KL si Singapore , dsar am zburat cu Egyipt Air , din Budapesta - Cairo - Kl , pretul cam acelasi ca si al qatar .
    Puteai ajunge extrem de rapid de la aeroport in centru cu trenul rapid Kl Express fara oprire pana la destinatie , face 30 minute , merge cu 160/h costa 35 RM ,
    infrastructura de nota 10 , autostrazi ,trenuri rapide etc ,
    o piata in dezvolatare
    nea placut enorm , sa mai stii ca salariul minim pe economie in malayesia este de 298 USD , aproape dublu ca la noi , benzina la ei costa cam 1,9 RM , adica cam 2 lei de ai nostri , preturile la alimente ca la noi , dulciurile sunt mai scumpe
    convietuiesc la olalta 3 religii diferite si 3 rase diferite (chinezi , indieni si malay )se inteleg foarte bine intre ei , nu am vazut unul nervos sau enervat cat am stat la ei...oricm a fost superb , la fel si Singapore ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu tocmai asta am vrut sa evit - sa platesc 70 de RM din prima, doar pe autobuz, mai ales cand exista o varianta mai buna! Trenul il luau toti turistii. Eu vreau mai mult... si nu am bani. E simplu!

      Ștergere
  3. Pfiuu, ce aventura!! Am citit totul cu mare interes, aproape ca m-ai convins sa merg acolo dar mi-a disparut tot entuziasmul cand am vazut pretul ;)). Cam scump drumul..
    Ai trait o experienta tare interesanta si mi-a facut placere sa citesc, mi-a ramas in cap micul dejun foarte bogat, barbatul acela in varsta, aglomeratia, chinezariile si multe zambete..Imi si imaginez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte frumos. Drumul e scump, nu zic ca nu, insa nu vii foarte des aici, nu? Eu zic ca merita sa strangi putin, mai ales ca existenta aici nu te va costa foarte mult.

      Ștergere
  4. o alta lume, ilustrata superb, citesc cu multa placere, sunt cu sufletul alaturi de voi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este foarte interesanta experienta voastra! O sa citesc in continuare drumetia voastra prin Asia, mi se pare cu atat mai interesant cu cat nu cunosc prea multe despre acest continent... Calatorie frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi mergem cu KLM si e mult mai avantajos pretul la bilet. Ce-i drept, faci escala in Amsterdam si e drumul mai lung...dar pretul merita

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu tocmai asta mi-am dorit sa ocolesc! A fost prima data cand am zburat atat de mult si nu ma dau in vant dupa asta. Asa ca am optat pentru drum cat mai scurt posibil si confort cat mai ridicat. Iar alegerea a fost clara! Chiar daca Qatar mi-a oferit biletele de avion, a fost alegerea mea 100%.

      Ștergere
  7. De unde pot face rost de ringgit?
    Multumesc
    Amira

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amira, ii scoti dintr-un bancomat malaysian. Sau de la un exchange, daca pleci cu dolari sau euro la tine, insa nu te sfatuiesc. Mergi cu un card cu lei/ euro si scoti direct din aeroport, atatia ringgiti cati ai nevoie pentru 1-2 zile, ca sa nu umbli cu multi bani cash dupa tine. Vacanta frumoasa!

      Ștergere
  8. Sper sa ajung si eu anul asta in septembrie in Kuala Lumpur si apoi in Singapore. Chiar daca tu consideri ca pestera Batu este o teapa turistica, eu am sa-mi fac timp in cele cateva zile si am sa o vizitez pentru ca mi se pare un loc impresionant.
    Cat despre locurile jegoase din Kuala Lumpur, consider ca nu trebuie sa ne deprime aceste lucruri intr-o vacanta, pentru ca le gasim aproape in fiecare mare oras al lumii.
    Referitor la drumul cu avionul, am facut o simulare de a cumpara biletele, si am iesit undeva la 1280 euro dus-intors/2persoane , zbor din Bucuresti cu Fly Dubai si din Dubai cu Emirates. Mie nu mi se pare un pret mare pentru atata amar de drum, mai ales ca zborul este cu doua dintre cele mai de incredere companii din lume.

    RăspundețiȘtergere
  9. Super fain articolul si extraordinar de util!Imi poti spun in ce directie gasesc acele autobuze de la aeroport care ziceai ca sunt la subsol si cum arata(culoare,numar/nume)?Urmeaza sa plec in Singapore in iunie si o sa merg si in KL 4 zile.Mersi!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...