Cu tabieturile prin Asia

Cunoşti acel moment când te trezeşti dimineaţa, te întinzi leneş în aşternuturile fine şi apoi îţi prepari o cafea perfectă, neagră, cu puţin lapte? Ca apoi să îţi alegi o ţinută elegantă, asortată cu pantofii noi şi să pleci spre maşină sau spre autobuz? Ajungi la serviciu, mai bei o cafea, priveşti pe geam, mai şi munceşti, apoi iei prânzul la terasa din colţ? Iar seara ieşi cu prietenii la o bere, mănânci o ciorbă la mama sau îţi găteşti un şniţel cu cartofi prăjiţi, urmate neapărat de ceva bun? Ştii cartea pe care o ai pe noptieră şi din care citeşti câteva pagini înainte de a adormi, accesorizată cu un ceai de iasomie? Ei, bine, pe drum trebuie să renunţi la tot. La TOT! Şi este bine să o faci...

Dex-ul ne spune că "tabiet = Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință ♦ Viață confortabilă, comoditate". Nimeni nu pleacă în călătorie ca să savureze plăcerile de acasă. A avea un tabiet este cea mai mare greşeală pe care o poţi face. Şi mă hazardez să spun că nu doar în călătorii, ci şi în viaţa de zi cu zi... Pentru că în momentul în care plăcerea ţi se suprimă, dintr-un motiv sau altul, intervin sevrajul, frustrarea, tristeţea, depresia.

Să pleci pe undeva prin lume, pe oriunde, şi să te aştepţi să ai confortul de acasă este absurd şi ilar. Doar de asta pleci - să experimentezi, să înveţi, să încerci lucruri ieşite din comun, să te aventurezi în necunoscut. Să trăieşti puţin. 

Însă în spatele acestor tabieturi pe care le ştim şi le recunoaştem, există altele, ascunse, care ne fac viaţa şi mai grea. Să vă dau nişte exemple: îmi place să dorm în pat (doar al meu, dacă se poate), să am aşternuturi şi o pernă, să beau o cafea tare şi fără zahăr dimineaţa (chiar nu contează marca), să fac un duş cu apă (eventual caldă), să mănânc ceva comestibil şi săţios într-un loc curat, să văd atracţii turistice fără să fiu trasă pe sfoară, să beau o bere, să am internet, să scriu în linişte, să am măcar senzaţia de securitate pe unde merg şi unde dorm. 

Vi se pare că cer imposibilul? Mie nu. În Asia însă am fost nevoită să renunţ, pe rând, fără să am timp prea lung de gândire, la toate. Nu la toate odată, însă la toate. 

Chiar dacă un taxi sau un hotel mi se păreau dubioase, nu am avut de ales. Am închis uşa în urma mea şi n-am comentat. Chiar dacă o piaţă gemea de mizerie, de ciudaţi şi de mirosuri grele, am mâncat acolo pentru că nu am avut alte opţiuni în acel moment. Apoi lucrurile astea mi-au devenit familiare, au devenit tabieturi la rândul lor, iar acum le regret enorm. 



Când am ajuns pe Tioman Island, era noapte, eram într-un loc complet străin, fără lumini, fără şanse să merg în altă parte, fără alegeri. Când am văzut casuţa prima dată, am închis ochii pe jumătate. Nu am zis nimic. Nici nu aveam ce... 

În acele zile (14, mai exact) pe insula tropicală şi minunată, am băut ness făcut cu apă rece la pahar de plastic (şi atât!), am mâncat o omletă mică dimineaţa şi orez fiert cu conserve de ton (7 zile la rând!) - astea fiind şi singurele mese de peste zi, am băut o bere scumpă, am dormit într-un pat jilav şi într-o căsuţă care se mişca la fiecare pas, m-am spălat într-o baie cu o ţeavă cu apă rece, am dat piept cu ţânţarii, şopârlele, broaştele, furnicile şi alte din astea, nu am avut internet decât în doze mici şi proaste (şi totuşi am muncit), aveam un ventilator care învârtea inutil aerul de sauna din casă, am ascultat muzică la telefonul mobil, nu am avut intimitate, spaţiu, nimic. Nu a fost chiar aşa de rău, după ce m-am adaptat!



Apoi m-am întors la tabieturile din Kuala - mâncare la chinezi, hotel superb, parchet, apă caldă, aer condiţionat, mic dejun inclus, cafea la filtru. M-am relaxat complet şi am început să comit erori grave: am greşit un autobuz spre aeroport, am pierdut bani, m-am pierdut pe mine...

Am crezut că dacă mă mut în Chiang Mai, Thailanda, totul se va schimba. Voi închiria o căsuţă, voi găti, voi petrece momente frumoase. Normal, aşa cum vă aşteptaţi, niciuna dintre închipuirile mele nu s-a materializat. Am ajuns într-o căldură infernală, la un hotel groaznic, printre oameni ciudaţi. Nu aveam ce să mâncăm, însă berea era bună.

Apoi am aflat că nu putem închiria casă. Ne-am închiriat o cameră la hotel (nu tocmai ieftină) şi aşa am ajuns să locuiesc într-un spaţiu de 22 de metri pătraţi, însă cu dotări: am aer condiţionat, am două paturi, masă, internet. Însă nu am ce pune pe masă...

Beau cafea la plic - un fel de 3 în 1 thailandez. Nu vă pot povesti gustul. Un ness Jacobs costă 70 de lei. Mâncăm sandvişuri scumpe din Seven Eleven sau mergem o dată pe săptămână în Carrefour (5 km) pentru un pui la rotisor. Facem salate din legume, că tot ne-am cumpărat castron, cuţit şi farfurii din carton. Mâncăm în continuare ton la conservă (eu am zis pas la felul astă!). Ceva bun? Biscuiţi thailandezi, o budincă din plastic cu gust de pastile de portocale, îngheţată din prafuri (eu bănuiesc că e tot din plastic). Şi cam atât... Ma veţi întreba de ce. Păi e simplu: mâncarea de pe stradă nu mi-a trezit interesul - este preparată în condiţii pe care le văd - şi asta e grav! Am mâncat o pulpă de pui prăjită de pe stradă. Nu vă explic cum mi-a fost - decât că am luat antibiotice. În pieţe mişună şobolanii, gândacii şi alte târâtoare. Oamenii de pe aici mănâncă nişte supe negre şi lungi, cu tăiţei (celebrii thai noodles), nişte legume/frunze pe deasupra şi puţină carne. La restaurante preţurile sunt pentru farangi cu bani. Şi chiar dacă ar fi ok, nu e simplu să mănânci două luni, de două ori pe zi, la restaurant.



Am "pierdut" până acum (în 5 săptămâni de Asia) peste 1.800 de lei pe: bilete de autobuz greşite (2), bilete de autobuz fictive (4 - pentru viza de Thai), comisioane la ATM-uri şi exchange. Deci, mare atenţie la câţi bani vă luaţi la voi pentru o plimbărică pe aici! "Asia is cheap!" e doar un mit. 

Nu putem să mergem să vedem niciuna dintre atracţiile oraşului - elefanţii, templele, etc. Sunt scumpe. Bem apă la bidon. Avem internet bun. De azi avem în familia noastră şi două farfurii noi şi frumoase (din plastic). Avem aer condiţionat, dar nu avem unde să fumăm. Avem un frigider de 50 cm înălţime. Şi un televizor la care nu "bate" telecomanda şi l-am transformat în bar. Am o noptieră, o carte în engleză, o masă şi două scaune. Mă declar mulţumită. Ce va mai fi de acum înainte, nu pot nici măcar să-mi imaginez. 



Tabieturile trebuie îndepărtate fără milă din viaţa noastră. Ne fac rău. Ce înseamnă să te obişnuieşti să dormi în aşternuturi curate? E un non-sens. Tabieturile sunt porţi către nefericire. Dacă aveţi măcar unul (sunt convinsă că sunt multe!:)) aruncaţi-l fără să staţi pe gânduri.  Nu priviţi înapoi. Oricum îl veţi înlocui cu altul - de mâine.




Mulţumiri Qatar Airways & Vola.ro
vola.ro

15 comentarii:

  1. Sunt convinsa ca tot ce ni se intampla, se intampla cu un rost. Chiar daca pe moment ne e greu sa intelegem de ce. De ce mie? De ce acum? De ce asa?

    Dar, hei, esti in Asia, ai in fata o gramada de experiente care asteapta sa fie incercate, iar multe dintre ele sunt sigura ca nu costa nimic. Imi inchipui ca nu-i chiar comod sa le traiesti pe burta (semi)goala, dar in acelasi timp stiu ca esti o persoana descurcareata si puternica si o sa o scoti la capat. Intotdeauna exista o solutie.

    Biiig hug.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt perfect de acord cu tine, Adriana draga. Pana la ultima propozitie. Acolo trebuie sa te contrazic. Voi lupta, voi face tot posibilul sa merg mai departe, sa vad, sa invat. Insa NU intotdeauna exista o solutie. Si iti explic: daca pana in octombrie nu fac rost de bani sa plec mai departe, s-a terminat. Punct. Si intr-adevar, tot ce ni se intampla, se intampla cu un scop. Daca va fi sa ma intorc, probabil ca voi fi scutita de o povara. Daca voi ramane, inseamna ca mai am de studiat. Pup mult de tot!

      Ștergere
  2. Sunt de acord cu tine, tabieturile astea se refera doar la "bani". Sti vorba aia "ai cazut din lac in put"

    Daca peste 2-3 ani, o sa ai un budget mai mare cu siguranta ca o sa ai alta parere despre Malaysia sau Thailand, nu o sa fi nevoita sa manaci din bazare, sau restaurante locale...

    Probabil o sa viziteti bazarele sa faci poze...

    Cand am venit prima data in Malaysia...am avut aceiasi impresie ca tine...

    de exemplu mergeam la un restaurant local cu specific indian, ospatari se scarpinau "undeva" si dupaia venea si imi aducea mancarea...

    Sau facea roti canai ii cadea sudoarea in roti canai...isi ma dadea si mana prin par dupaia....

    Primul an nici nu mi-a trebuit mancarea lor...am mancat paine prajita, rosi, castraveti, supe facute de mine sau instante cumparate din tesco, giant...

    Dar dupaia m-am obisnuit...oricum am lucrat ceva ca sa imi fac comfortul cu care eram invatata....dusul rece l-am inlocuit cu dusul cald asta din start, nici dupa 6 ani aici, nu fac dus rece...

    Mai mananc din bazar dar ma uit foarte bine la lume, daca are toti diniti in gura, parul ordonat...hahah daca am gasit ceva in mancare nici ca nu imi mai trebuie...imi fac eu mai bine...

    Faimoasele "home lizard(acelea mici, nu am mari)" nu au ce cautat la mine in casa...le omor daca indraznesc sa isi faca aparitia...Cele mari lizard,le gasesti dar pe la tara la sate...

    P.S: ceva similar era prin ani `90 in Ro, cand mancam seminte prajite "prajite de oricine"....sau mitei pe gratar in piata...sau mancam pe la restaurante tip "cotul donului" sau "crasma"...traiesc cu 5000 ron pe luna, modest...familie cu 2 copii...si tot nu este suficient.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este vorba numai despre bani. Uneori stau cu banii in buzunar si nu am ce sau de unde sa cumpar. NU imi voi schimba parerea despre Malaysia si Thailanda daca voi avea mai multi bani. In primul rand, daca ajung cu bine acasa, nu ma mai intorc niciodata aici. In al doilea rand, am vazut si bune, si rele. Stiu ca sunt locuri frumoase, am intrezarit sclipirile. Nu am nevoie de confirmari. Inteleg chemarea pe care o simt unii si am sa povestesc despre asta.

      In alta ordine de idei - eu NU vreau sa ma obisnuiesc cu nimic. Sa ma adaptez, temporar, da. Dar sa invat sa traiesc ca ei NICIODATA. Nu are niciun rost involutia, regresul. Cel putin in mintea mea.

      Sunt foarte recunoascatoare pentru educatia pe care am primit-o, pentru viata confortabila, pentru sansele pe care le-am avut. Prefer sa imi urmez drumul meu, care mi-a fost dat. In cazuri grave, cand (Doamne fereste!) vor veni vremuri din astea prin Romania sau prin Europa - in care sa mancam de pe strada, in mizerie, si sa mergem pe trotuare desfundate - voi fi pregatita.

      Nu vreau sa traiesc cu lighioane si nici sa imi caut ore in sir o mancare decenta. Exact cum ai spus si tu - similar, dar nu foarte, era in Romania, dar prin anii '70-'80, la tara.

      Este un fel de flower-power a backpacker-ilor. Vin aici sa se inalte, sa traiasca ieftin, sa se imbete si sa viseze la nemurire. Sau vin aici pentru ca fug de ceva. Sau vin aici pentru ca ceva a rupt inima in ei in tara.

      Iar localnicii nu fac nimic sa-si imbunatateasca conditiile de trai. Exact ca in Romania. Nu stiu sa traiasca altfel sau, pur si simplu, nu vor. Din lene. Din "lipsa de bani". Astea sunt lucruri pe care nu pot sa le trec cu vederea. Ai o tara frumoasa, ai turisti, ai conditii, dar nu faci nimic. NIMIC. Las' sa manance prostu', scump si mizer. Sa stea prin spitale...

      Ma rog, cred ca am divagat. Scuze. Tot respectul pentru ceea ce faci, pentru familia ta frumoasa. N-as putea. Si tocmai de aceea, ma inclin!

      Ștergere
  3. Ma refer la bani strict la "tabieturi"...nu ca sa faci "shopping din Asia"....sa stai la hotel bun...in captala...la 2 pasi de centru...sa mergi la baruri...sau la restaurante mai bune etc...sa nu fi nevoita sa traiesti la un nivel mai jos decat erai invatata....sa mananci din bazare, sau sa traiesti pe la tara, sate....O persoana care o vezi ca lucreaza la un bazar sau la un local obisnuit are un salariu de 300-500 RM pe luna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa e. Ai dreptate. Probabil, desi nu vreau eu sa recunosc, banii rezolva multe probleme. Insa nu reusesc sa stearga unele imagini de pe retina. Salariile sunt ingrozitor de mici. De fapt, ca in Romania, putin mai mici. Nici nu vreau sa ma gandesc cum se descurca oamenii. Insa cred ca exista si persoane mai instarite, care ar putea schimba lucrurile. Cred...

      De fapt, peste tot in lume este la fel, nu? Exista bogatie si saracie extreme. Insa eu le vad aici mai bine, pt ca in Romania e "acasa".

      Ștergere
  4. Da...daca vei avea ocazia sa mergi prin Nordul Malaysiei...o sa ramai mult mai surprinsa...sa ii vezi cum planteaza orezul...in caldura asta nebuna...si poate au un salariu si mai mic...si acasa ii asteapta vreo +5 copii...

    Sau uni risca sa lucreze in plantatii de palmierii...acolo unde serpi sunt la ei acasa...


    RăspundețiȘtergere
  5. Ioana, imi pare rau ca ramai cu un gust amar din toata povestea asta care trebuia sa fie una din cele mai frumoase experiente traite pana acum(sau asa ne-am imaginat noi..)

    Am recitit recent un alt articol de-al tau si te citez:
    "Sa calatoresti este chiar mai simplu si mai ieftin decat sa traiesti intr-un oras scump zi de zi. Pentru ca tabieturile costa... renunta la ele si atunci drumul se va asterne in fata ta, mai frumos decat iti imaginai..."

    Ce spuneai tu atunci cred si eu acum, cand imi pregatesc si sper la propria "evadare" in Africa unde conditiile sunt la fel de mizere... Tot ce citesc la tine acum ma pune pe ganduri in privinta asteptarilor si stiu ca aveam nevoie de asta pentru a fi mai pregatita psihic, emotional. Cred in continuare ca frumusetea lumii e in ochii nostrii si ca putem trai frumos daca inchidem ochii atunci cand e nevoie, fara a trai fals insa.. dar ramane de vazut la fata locului. :)

    Mi-as dori pentru tine sa ramai si sa se schimbe situatia actuala, sa apara neprevazutul care sa-ti indulceasca zilele de localnic in SE Asia. Dar cum spuneai si tu, totul se intampla cu un motiv...
    Fii impacata cu tine ca ai trait asa cum ai stiut mai bine, in conditiile date. Te pup si te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speechless:) Saru'mana. Incerc sa ma impac cu mine, apoi vedem ce va fi... Mult succes si tie! Te imbratisez.

      Ștergere
  6. Ai grija de tine, de voi... acasă în România există şi va exista mereu, atunci când acasă în altă parte nu se poate materializa. Drumul înapoi nu este niciodată un regres aşa cum a merge mai departe nu devine intotdeauna un progres. A nu renunta cu orice pret nu te face erou în fiecare situaţie, poate este necesar ca uneori să laşi lucrurile începute să îşi continue calea fără tine, ca tu râmânând pe loc, sau făcând cale întoarsă să poţi evolua, în bine.
    Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleapta, ca de obicei. Ce bine ma mai citesti tu pe mine... Pup mult:)

      Ștergere
  7. Doua sfaturi: descopera traditiile si oamenii din nordul Thailandei, stai deoparte de locurile turistice.

    incearca mancarea de pe strada din locurile in care mananca multi Thailandezi...mancarea este mult mai buna decat in multe hoteluri de 5 stele de pe aici(am exemple).

    Intrebare: daca Asia e scumpa, cum este litoralul Romanesc?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trei raspunsuri:

      1. Nu mai vreau sfaturi.

      2. Am mancat unde iau masa thailandezii, ca doar nu-s cretina. Atata stiu si eu. Era bunuta mancarea. Insa nu prea... Nu vreau exemple. De ce as vrea?!

      3. Litoralul romanesc e safe. Si cu asta am inceheiat discutia cu... anonimi.

      Ștergere
  8. "Apoi am aflat că nu putem închiria casă."

    De ce nu ati putut inchiria casa? Nu de alta , dar ma bate si pe mine gandul sa incep o calatorie in zona asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cand inchiriezi trebuie sa o faci pe termen lung. Si ti se cer 3 chirii o data: prima, ultima si o garantie. Noi nu aveam atatia bani si nici nu intentionam sa ramanem prea mult pe acolo. Si asa a fost o greseala imensa ca am ajuns in Chiang Mai. Sunt atat de multe guesthouse-uri, incat localnicii nu inchiriaza pe termen scurt sau mediu. Casele de dau cu un contract pe minim 1 an.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...