5 ani: vise, proiecte eşuate şi o poveste de iubire

Ce înseamnă 5 ani în scurgerea inexorabilă a timpului? Nimic, absolut nimic. Însă în ultimii 5 ani din viaţa mea s-au întâmplat atât de multe lucruri (mai mult bune decât rele), încât parcă aş fi trăit un secol, nu o clipă. Şi totuşi stau şi mă întreb dacă este ceva real din toate astea. Da, povestea mea de iubire este reală, este concretă, este imensă şi este singura care îmi dă forţă şi încredere. După 5 ani, pot spune cu mâna pe inimă că iubesc mai mult, mai profund, mai aşezat şi că viitorul are sens numai alături de El. În ce constă viitorul? Eheee, asta voi încerca să analizez mai jos...


O poveste de iubire


Azi, la ceas aniversar, îmi trece prin minte un întreg caleidoscop de imagini: o secundă dintr-o noapte, când mâinile noastre s-au întâlnit pe bancheta din spate a unui taxi, în tăcere şi recunoaştere; momentul când ne-am negociat iubirea într-un bar; primul sărut; lunile de fiere ale începutului, singuri, dezarmaţi, stingheri, îndrăgostiţi; lacrimile infinite şi certurile din prea puţină cunoaştere; învăţarea lentă şi uneori chinuitoare a obiceiurilor proaste ale fiecăruia; prima călătorie pe ţărmurile romanticului Balcic; evadarea; rutina; pasiunea; plaja viselor mele, acolo unde eram doar noi doi departe de orice/oricine; hotărârile luate în nopţi târzii; discuţiile aprinse despre viaţă, despre noi; bucuria din ochii lui când îi puneam la picioare un nou oraş; sclipirea de încântare şi de dor din ochii noştri; foamea din mâini şi din suflet; tratarea definitivă a îndoielii, a singurătăţii; iar acum, în prezent - îmbrăţişările rupte din altă lume, care ne fac fericiţi până la uitare, care ne dau un sens şi care ne provoacă să găsim noi motive pentru care în fiecare zi ne iubim mai mult. 



Vise, realizări, dorinţe, doruri


Încă de la începuturile noastre, am visat amândoi să plecăm din ţară, să ne clădim un cuib, să fim doar noi doi. Niciodată n-am vrut mai mult. Însă viaţa ne-a tot dat...

Am plecat din ţară şi ne-am izbit de realitatea lumii în care trăim. Am făcut-o pe cont propriu, am îndurat, am suferit şi ne-am iubit şi mai mult. 

Cuib nu avem, nu suntem aproape niciodată doar noi doi. Este şi vina noastră, pentru că am făcut compromisuri de dragul viselor (mai mult ale mele). Am vrut să scriu, am vrut să public, să fac proiecte superbe, să călătoresc mult şi des, să văd lumea, să mă îmbăt cu parfumul celebrităţii. Şi nu glumesc! Aroganţa mi-o plătesc în fiecare zi, în doze mici, dar deloc subtile. 

Mi-am dorit mereu să am o casă - a mea şi a lui - a noastră. Ştiu că acest lucru nu este posibil - probabil nu va fi niciodată. Însă am tras mai departe de mine, am muncit zile fără sfârşit, am alergat la întâlniri fără rost, am încheiat tot felul de înţelegeri, fără să mă gândesc o secundă la ce vreau eu cu adevărat. 

Din păcate, nici acum nu ştiu exact şi o spun cu tristeţe şi oarecum, cu ruşine. Dorurile mele au nuanţe banale: vreau o încăpere cu lumină blândă, unde să stau aşezată pe jos, lângă bradul împodobit, vreau să fug pe străzi ude de ploaie în speranţa că voi ajunge mai repede în căldura de acasă, vreau să văd lumea, dar în felul meu, fără să depind de nimic, şi să scriu despre asta, aş vrea să am un rost - măcar o dată să-mi spună cineva că fac bine ce fac, iar acest lucru să se reflecte in situaţia mea materială. Singurele lucruri certe pe care le ştiu sunt că îmi iubesc enorm meseria, îl iubesc până la cer pe El, nu mai suport ipocrizia şi prostia, şi ca am în plan să îmi găsesc o clipă de răgaz, să zâmbesc din suflet. Eh, gânduri de toamnă...



Proiect eşuat sau o experienţă de viaţă?


Unii dintre voi ştiu, alţii nu. M-am întors din Asia de câteva zile. Nu e vreo veste prea deosebită, probabil mulţi au înţeles (într-un fel sau altul) lupta mea cu mine însămi. Ţin însă să îmi cer scuze celor care au investit în mine emoţii, care m-au trimis să le trăiesc şi lor visul. Dragilor, am ales calea uşoară, am preferat să nu trăiesc un astfel de vis în primul rând pentru mine şi apoi pentru voi toţi. 

"Ce s-a întâmplat în Asia?" - asta e întrebarea de pe buzele tuturor. Sunt obosită şi sătulă să răspund, din mai multe motive. 

1. În Asia nu s-a întâmplat nimic. Este la fel de frumoasă, exotică şi tropicală cum aţi citit voi pe bloguri şi aţi văzut în filme.  Dacă mai credeţi in chestiile astea...

2. Oricât aş explica, este foarte greu de înţeles - până nu trăieşti chiar tu acolo. Şi atunci, de ce să mă chinui?! Mergeţi şi vedeţi.

3.  Suntem foarte diferiţi. Ceea ce mie mi se pare un chin, pentru tine poate fi o plăcere, nu?! Este şi normal. 

În căteva cuvinte: am fost foarte bolnavă, nu am reuşit să mă adaptez, nu am putut mânca aproape nimic de acolo, nu am simţit niciun fel de înălţare ezoterică, nu m-a emoţionat nimic şi sincer, m-am simţit într-un alt secol, extrem de departe de civilizaţie şi de mine, ca om. Cu ce m-am ales de pe drum? Cu datorii, frică şi neîncredere. Un vis sfâşiat, pe care l-am ucis cu mâna mea. 

A fost o experienţă de viaţă? Probabil ca da, din moment ce n-a fost de moarte... Glumesc! Poate, cândva, voi înţelege scopul acestui chin uriaş. Poate... Am avut şi momente frumoase, categoric, şi vi le voi povesti pe toate, pe îndelete.



Ce îmi propun de acum înainte?


- despre Asia - voi iniţia o rubrică numită Experienţe, unde vă voi povesti mici întâmplări, de zi cu zi, culoarea şi farmecul local, exotismul şi savoarea acelor pământuri.

- voi fi prezentă, ca şi până acum, la multe evenimente din Capitală, voi transmite live, voi face campanii şi voi veni cu idei noi. 

- voi dezvolta rubrica de Gossip de pe blog cu ştiri, poze, galerii, exclusivităţi.

- voi dezvolta şi rubrica de Food&Drink cu prezentări de reţete, dar şi de restaurante.

- Vlad va face reportaje foto interesante şi probabil, vom organiza o expoziţie foto din Asia.

- voi veni cu idei foarte documentate de travel - pentru toţi cei care vor să călătorească altfel.

- probabil voi mai călători... 

 Foto: tumblr.com, ghank.com, fingertipguardian.wordpress.com, writertj.blogspot.com, slowbuddy.com

23 de comentarii:

  1. "Every morning I start with a drink from my cup of sunshine, to remind myself of who I am before I step into the world of "this is who we think you are."
    Chapeau, my friend!

    RăspundețiȘtergere
  2. O experienta de viata. Curaj, Ioana! Cine stie ce ne aduce ziua de maine? Sau anul viitor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Sper sa mai vina si lucruri bune, sunt convinsa de fapt:) Pupici.

      Ștergere
  3. Frumoasa postare, ti-am urmarit postarile din Asia,iti doresc multi ani de blogging in continuare,in care sa scrii despre ceea ce te face fericita,asta conteaza in final:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Ma bucur enorm cand imi scriu oamenii ca ma citesc. Asta ma face fericita!

      Ștergere
  4. Eu iti multumesc ptr povesti, si m-am gandit mereu la tine. M-am rugat ptr voi.

    Sa va iubiti! Sa fiti impreuna mereu si ... numai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sar'mana pentru tot! Se pare ca rugaciunile au fost auzite! Multumim!

      Ștergere
  5. "Probabil voi mai calatorii" :) Eu zic ca sigur :)
    Stim amandoua de ce :)
    Te pup si te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu, Alexandra mea draga. Multumesc! Da, probabil acusica voi simti iar acel dor de duca... Insa Vlad a zis un NU categoric pentru acest an. I-a cam ajuns:)) Si il cred.

      Ștergere
    2. Eh, normal, pai nu anul asta. Nici noi nu mai facem mare lucru anul asta :)
      Lasa, dorinte pentru la anu o sa asterni tu imediat pe hartie :)

      Ștergere
    3. Hmmm, nu stiu ce sa zic... Mda, la cate datorii am, ar trebui sa stau cuminte. Insa am vazut niste bilete de avion atat de ieftine spre... ahh:)) Si o cazare gratis in... :)) Sunt nebuna, e clar!

      Ștergere
    4. Oooo, mie-mi spui :P
      Si eu is fix la fel! :))))))
      I get you sis! :)

      Ștergere
  6. 1. Cred ca e superfluu sa iti urez ca visele tihnite si "banale" sa ti se implineasca. Dar eu tot iti urez :)

    2. E foarte mare lucru sa fii sincera cu tine insati si sa ai curajul sa recunosti asta in mod public, pe blog. Astept si mai multe detalii despre Asia. Oricum, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand vine un astfel de mesaj de la o calatoare ca tine, nu pot decat sa ma inclin. Sa se implineasca toate! Revin cu detalii. Multumesc mult de tot. Chapeau, Paula! De abia astept sa te vad.

      Ștergere
  7. Ti-am citit posturile din urma si se observa foarte bine nota de tristete! Te felicit pentru decizia de a te intoarce! Nu trebuie sa dai explicatii nimanui si nu trebuie sa iti ceri scuze pentru ca ai ales calea usoara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru sustinere! Nu este vorba neaparat de acele scuze, insa sunt eu foarte dezamagita de mine insami...

      Ștergere
  8. Stiu ca ce voi zice in continuare e o platitudine, dar macar e o platitudine care pare foarte corecta :). Eu zic ca mai bine sa incerci si sa regreti, decat sa nu incerci si sa traiesti cu nostalgia a ceea ce ar fi fost. Eu unul prefer o serie de experiente regretabile decat un trai banal visand la ce grozav as fi eu daca as avea curajul sa incerc ce-mi doresc. Desigur ca de cele mai multe ori leopardul ala sexi din vis e doar un motan jigarit in realitate. Dar macar aflu asta si nu mai pierd timpul visand la ceva ce nu exista.
    Oricat de proasta ar fi fost experienta, ineficient planul si nechibzuita strategia, macar ati incercat. Retroactiv, n-ar fi fost pacat sa visati intotdeauna sa faceti ceva fata de care n-ati "simţit niciun fel de înălţare ezoterică" si unde "nu m-a emoţionat nimic şi sincer"? Sincer ar fi fost un regret tare caraghios!
    In plus, dar asta e parerea mea personala, a fost experienta dumneavoastra. Nu datorati nimanui nici un fel de explicatie privind motivul pentru care ati schimbat planul. Ca stateati o luna, ca stateati 8, e total decizia dumneavoastra si cei care stramba din nas dezamagiti, probabil n-au incercat niciodata marea cu degetul lor personal. Ca sa nu mai zic ca o astfel de experienta e foarte educativa in privinta in care acum stiti mult mai multe si probabil urmatoarea strategie va fi mai realista si probabil mai corect adaptata viitorului plan. Dar, nu zic, inteleg, e dura trecerea de la idealism la realism :). Dar toti o patim, zau asa! Ar trebui sa fiti mandra ca ati incercat. Cine voia mai mult...Asia tot acolo e, poftiti-l sa incerce. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este cel mai bun mesaj pe care l-am citit in ultimul timp! Multumesc frumos. Fooooarte bine spus. CORECT! (cu un singur minus - datorez explicatii celor implicati in proiect :D)

      Ștergere
    2. Eu zic ca nici macar! Dumneavoastra sunteti ca un sportiv de performanta. Firmele il sponsorizeaza, dar toti sunt constienti ca exista riscul sa nu poata duce cursa/proba la bun sfarsit. Ce cumpara ei e vizibilitatea si eventual asocierea cu ceva "cool". Deci in opinia mea sponsorii merita multumiri, dar nu scuze. Ati facut ceva grozav de-a dreptul. Ati avut curajul si puterea sa transpuneti planul in realitate cand grosul nu fac altceva decat sa viseze. In opinia mea chiar n-aveti de ce fi altfel decat mandra. Aaaa, ca n-au iesit lucrurile cum le-ati planuit sau ca poate pe alocuri ati fost naiva nu realista? Pai si ce! Atat timp cat ati scapat intreaga e victorie!

      Ștergere
    3. Multumesc inca o data! Pentru oameni ca tine scriu, visez si traiesc.

      Ștergere
  9. Eu sper c-o sa mai vii in Asia, Ioana. Si sper ca, dupa ce experientele se vor fi decantat, sa ramai cu ceva frumos si bun. Ma bucur ca te-am cunoscut si iti doresc succes in noile proiecte, sanatate si iubire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bradut drag, iti multumesc pentru tot. Faptul ca te-am cunoscut pe tine este un lucru frumos si bun. Poate cel mai frumos si cel mai bun:)

      Cu venitul pe acolo, nu stiu ce sa zic in momentul asta:))) Insa calatoriile tale cred ca sunt cea mai buna varianta - deja am prietene care mi-au zis ca ar merge numai cu tine.

      Iti multumesc pentru urari. Iti doresc numai bine, sa fii fericit, sa ai aripi, sa ne uimesti si sa ne bucuri in continuare cu tot ce faci. Mult succes si sa ne auzim cu bine! Multumesc.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...