Hanul lui Manuc - un loc în care îţi regăseşti credinţa

Când am paşit prima data în Han, acum vreo şase ani în urmă, l-am considerat o cârciumă ca oricare alta, o comoară uitată de stăpânii săi şi a cărui luciu s-a prăfuit. Zilele acestea am descoprit că Hanul lui Manuc este tot ce-şi poate dori un român, un om: un loc cald, primitor, plin de viaţă, cu o istorie incredibilă, cu un farmec de neegalat, un vis, o emoţie şi o mândrie nedisimulată. Hanul a fost pe rând "azil şi bâlci", teatru, locul de întâlnire al poeţilor, al oamenilor politici, ţăranilor şi boierilor, sală de bal, hotel elegant şi ruină. Acum este un loc în care îţi regăseşti credinţa...



Hanul lui Manuc - puţină istorie


Beiul Manuc s-a născut 1769 la Rusciuc. A fost un bărbat frumos, înţelept şi bun, care vorbea 12 limbi străine, care cunoştea tainele afacerilor, care s-a îmbogăţit prin propria sa muncă şi care a iubit foarte, foarte mult România.

Hanul a căpătat contur în 1806, cand Beiul s-a mutat din Moldova în capitala Ţării Româneşti. Nici doi ani nu a durat construcţia unuia dintre cele mai frumoase stabilimente din oraş... "Arhitectura era unică şi cuprindea:  la subsol - 15 pivnițe, la parter - 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară exista o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziană." 

Dacă nu vă puteţi imagina această măreaţă construcţie, mergeţi să vedeţi cu ochii voştri, pentru că acum arată chiar mai bine decât atunci...

Anii au trecut în zbor peste Han. După moartea timpurie a Beiului Manuc, a fost vândut şi revândut, s-a transformat în Hotelul Dacia, unde în anul 1878 se susţineau spectacole de teatru, de iluzionism şi baluri mascate. În timpul razboaielor (pentru că multe a mai văzut hanul...) aici se adunau marii oameni politici ai vremii: Goga, Delavrancea, Take Ionescu, dar şi alţii, nenumăraţi, oameni simpli sau cărturari de seamă. 

În timpul ocupării comuniste, Ceauşescu a naţionalizat hanul şi a vrut să-l dărâme, pentru a lărgi Piaţa Unirii. Însă arhitectul său, un om înţelept, l-a sfătuit să nu o facă, pentru că la Manuc se adunau tinerii comunişti să conspire. Ceauşescu a purces imediat la o refacere a clădirii. 

Hanul lui Manuc a fost supus unor restaurări importante în anii: 1848, 1863, 1966-1970, 1991–1992 şi 2009.

De-a lungul anilor, superba clădire se pare ca a avut o viaţă proprie. A trecut, parcă pe nesimţite, de la un proprietar la altul, ajungând în final la un om cu adevărat important, care a ştiut din prima clipă ce posedă. În 2007, Hanul lui Manuc a fost redat Prinţului Constantin Şerban Cantacuzino, care cu multă dragoste, dăruire, sacrificii şi lupte aproape nesfârşite i-a redat strălucirea de odinioară. Nici acum nu este gata. Nu ştiu dacă putem spune că un astfel de monument este gata vreodată! Munca este inimaginabilă, iar efortul financiar greu de explicat in cuvinte...

Însa acest om minunat a redat Bucureştiului un simbol, o mândrie, o bucurie. Când păşeşti pe scările de lemn ale cerdacului cu flori şi când intri în încăperile cafenelei sau ale Salonului Levantin, simţi că ceva se strânge în sufletul tău. Simţi emoţia, simţi fiorul credinţei şi, mai ales, speranţa. Eu cred foarte tare în capacitatea acestei ţări de a-şi vindeca rănile şi de a-şi vedea viitorul, cu mândrie. Cred că mai putem schimba ceva. Că nimic nu este pierdut. Că atât timp cât există oameni care creează, care visează, care muncesc, care cred în trecut, în prezent şi în viitor, care se închină în faţa unei icoane, care lasă muzica să le invadeze sufletul, care zâmbesc, care luptă şi care cred - atunci avem un rost. 


Hanul lui Manuc - în prezent


Seară de octombrie răcoroasă, cu doar câteva frunze galbene pe alei. Centrul vechi al Bucureştiului are parte de o noapte tihnită. Niciun zvon de gâlceavă pe străduţele pietruite. O linişte balsamică te impresoară când treci pe sub portalul Hanului şi urci scările din lemn, străjuite de flori şi de felinare cu lumină blândă. 

Nu poţi să nu simţi. Este atât de frumos, încât pare desprins din poveşti. Este românesc, este plin de istorie, este inţesat de amintiri - eh, dacă zidurile alea ar putea vorbi...

Am ajuns în Bistro Manuc, după ce am trecut prin restaurant, prin cafenea, prin Salonul Levantin şi prin alte încăperi cu parfum de epocă. În Bistro e lume puţină, o muzică uşoară, lumânări albe pe mesele din lemn masiv. Paşii plutesc pe parchetul scump şi ne conduc la canapele confortabile. Pe pereţi tronează imagini din Bucureştiul de odinioară, în care te pierzi. Visele se dezlănţuie libere şi fug spre timpuri poate mai fericite. La Manuc uiţi complet unde eşti, din ce lume faci parte. Te simţi cu adevărat român, mândru şi pasionat. 


Servirea impecabilă te lasă fără cuvinte. Este atât de frumos şi de bine că există astfel de locuri în lume... este atât de simplu să zâmbeşti, să faci gesturi de politeţe pe care unii le consideră expirate, însă care sunt atât de umane, atât de bune pentru suflet. 

O romanţă la vioară ne picură în inimi o dulceaţă pe care doar mama ne-o dădea din borcanele cu trandafiri. Îmi aduc aminte de copilărie, de tinereţe şi firesc, de povestea mea de iubire pe care o sărbătoresc. Atmosfera este deopotrivă candidă şi romantică, seducătoare şi senină, plină de credinţă şi de bunăstare. 


Pe mese apar două limonade cu mentă şi miere - vă jur, cele mai bune pe care le-am băut vreodată pe toate meleagurile pe unde m-am preumblat. Berea e rece, proaspată şi bună. Un platou cu deserturile casei ne-a înlănţuit pentru totdeauna. Suntem fericiţii prizonieri ai acestui loc... Iar eu când declar asemenea lucruri, o fac asumat şi pe viaţă:)


Despre lucruri concrete


Hanul lui Manuc se află pe Strada Franceză la numerele 62-64. Datele de contact le găsiţi mai jos:

Telefon fix : 021 313 14 11
Fax : 021 312 28 11
Mobil : 0769 075 844
www.hanulluimanuc.ro
cafemanuc@hanulluimanuc.ro


În Hanul lui Manuc găseşti următoarele porţi către bucurie: Manuc Cafe, Manuc Bistro (preferatul meu!), Salonul Levantin (cel mai bun restaurant libanez din Bucureşti în anul 2011), Cerdac, Gradina Hanului (terasa cu flori a hanului), Salonul Voievodal, Restaurantul Manuc (pentru cele mai frumoase baluri din viaţa ta), şi Sala Hanului (pentru nunţi ca-n poveşti). 

Pe fiecare dintre linkurile de mai sus veţi găsi atât o descriere, cât şi fotografiile şi meniurile din saloanele respective - ceea ce demonstrează grija şi atenţia acordate oaspeţilor şi modernizarea absolut normală (şi excelent realizată, după părerea mea!) a metodelor de comunicare.  



Iată ce vă recomand eu din meniul de la Manuc Bistro:

- platourile bio cu mizilicuri şi brânzeturi (aprox. 25 lei)
- mustul la cană (7 lei)
- pastramă de berbecuţ (27 de lei)
- saramură de crap (31 de lei)
- tortul de biscuiţi făcut în casă (14 lei)
- tiramisu de fructe de pădure 
- Cafea Manuc (rom, espresso, frişcă - 13 lei)
- Limonada Manuc 
- berea Ursus la halbă... 
... şi multe, multe altele, pe gustul şi plăcerea fiecăruia. 


Vă recomand Hanul lui Manuc pentru o întâlnire de business, pentru o escapadă romantică, pentru un eveniment important din viaţa voastră, pentru o şuetă cu fetele, pentru o cină cu familia şi prietenii, pentru o seară unică, perfectă, în care să vă aduceţi aminte de bucuria de a fi român.


9 comentarii:

  1. nu am fost acolo , poate ajung ...tot timpul pe fuga cand ajung in capitala !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mergi neaparat, nu vei regreta! Este cu adevarat o experienta!

      Ștergere
  2. Nu am putut sa nu-mi amintesc de melodia asta pe care o iubesc si pe care cu ocazia asta ti-as dedica-o din suflet: http://www.youtube.com/watch?v=c_j5B1NapZc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Bia draga! Si eu iubesc aceasta piesa.

      Ștergere
  3. Foarte frumos ai scris, despre un loc la fel de frumos! Cum spui si tu, Hanul lui Manuc este o comoara pentru Bucuresti, un loc deosebit, elegant, romanesc plin de istorie. Este, cred, si a fost, localul meu preferat din capitala. Stiu ca o perioada destul de lunga a fost inchis, dar nu tot...parca cafeneaua era deschisa nu-mi mai amintesc bine. Iar pentru cine vine in vizita in Bucuresti, eu zic ca e musai sa intre, macar cateva clipe. Oricum ati ales un loc minunat, pentru a sarbatori un eveniment si mai minunat :)!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Larisa. Eu cred ca ar trebui sa promovam cat mai des astfel de locuri minunate, care ne fac sa fim mandri si fericiti! Si tu ai un blog tare fain, este la mine in blogroll de... acum:)

      Ștergere
  4. Frumos - Intai m-a atras titlul, stilul echilibrat, simplu si viu ......relatarea in intregime - totul, de fapt. Dar poate cea mai emotionanta traire este regasirea noastra... ceva ce vine de la radacini spre albie.....
    Mult succes mai departe! cu drag,

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...