Mijloace de transport - o istorie completă a călătoriilor mele

În afară de balon şi de Unirea lui Brăduţ am călătorit cu toate mijloacele de transport posibile. Cu balonul nu aş avea curaj, că am rău de înălţime. Cu Unirea am avut ocazia, însă n-am vrut s-o inoportunez. În rest, am zburat destul de mult, deşi urăsc avioanele, am călătorit cu trenul prin vreo câteva ţări, am mers cu autobuzele prin Tenerife şi Malaysia, m-am plimbat cu tramvaiul, cu maşina mică, dar voinică, m-am dat cu sania pe Copou şi cu tuk-tuk-ul prin Chiang Mai. Mai jos vei găsi o istorie completă şi romanţată a acestor aventuri şi a mijloacelor de transport, mai mult sau mai puţin moderne, care le-au făcut posibile...


Mijloace de transport - o istorie completă şi romanţată  a călătoriilor mele


1. Avionul

Nu mă simt nici acum confortabil într-un avion, oricât de mult aş fi zburat. Şi numai anul ăsta am făcut vreo 14 drumuri. Mi se pare ameţitor şi zgomotos, dar mai ales foarte plictisitor. În avion nu pot să citesc, nu pot să dorm, nu pot să văd filme, nu pot decât să mă uit pe hartă, atât. Încerc să mă tratez, pentru că nu am altă soluţie. Presupun că pe viitor voi zbura cel puţin la fel de mult ca anul acesta...

Primul meu zbor a fost spre Amsterdam cu KLM. Eram răcită cobză. Mi s-a părut infernal, singurele lucruri plăcute fiind viteza dinainte de decolare şi faptul că am ajuns repede.

Apoi am trecut prin diverse experienţe: am crezut că mor la un zbor dinspre Madrid spre Tenerife, mi s-a părut că s-a rupt avionul la o altă aterizare pe Tenerife Nord, am stat 12 ore în aeroport din cauza unei greve, era să pierd avionul dinspre Barcelona spre casă, am fost extaziată de zborurile cu RyanAir (Tenerife-Paris) şi cu Vueling, n-am avut niciodată niciun fel de probleme cu WizzAir-ul, am zburat 4+8+7+5 ore lungi cu cei de la Qatar, învelită în pătură şi cu ochii pe harta interactivă, am avut un zbor excelent şi cu BlueAir pe rutele Bucureşti-Milano şi Valencia-Bucureşti, iar AirAsia mi s-a părut ingrozitoare.

Sunt pasionată mai mult de găsirea celor mai ieftine soluţii de zbor decât de zborul în sine, însă... după cum am spus, mă tratez. După ultima experienţă - un drum de aproximativ 30 de ore - chiar nimic nu mi se mai pare imposibil.

Poza n-are legătură cu vreun avion, dar îmi place mie - mă face să visez!

2. Autobuzul

Aici experienţele mele se întind pe ani buni... Îmi aduc aminte de autobuzul 28 din Iaşi, care mă purta spre braţele iubitului meu şi apoi, noaptea târziu, spre casă. Îmi aduc aminte de autobuzul infect care m-a dus din Magalia spre graniţa din Vama Veche cu Bulgaria. Hmmm, copilărie frumoasă...

În Tenerife, am fost şocată de viteza şi siguranţa cu care zburau autobuzele locale. Pe un drum spre muntele Teide, aproape mi s-a făcut rău de la serpentine, însă a fost şi cel mai tare traseu pe care îl văzusem în acel moment din viaţa mea. Am călătorit prin nenumărate oraşe ale insulei cu guagua locale, verzi, cu aer condiţionat, şi mi-a plăcut fiecare clipă. Unele experienţe au fost definitorii pentru mine ca om. Aici mai multe detalii.

Am mers cu autobuzul de nevetişti prin Genova, cu un autobuz încălzit prin ploile pariziene, am mers fără bilet cu autobuzul din Braşov spre Poiană, am mers cu toate autobuzele posibile şi imposibile dinspre aeroporturi spre oraşe (niciodată, dar niciodată nu am luat taxiul), am făcut o călătorie placută de vreo 6 ore din Tarragona în Valencia, mi-au plăcut bus-urile din Napoli şi le-am urât definitiv pe cele din Malaysia.

Cel mai frumos traseu de până acum rămâne drumul din Sorrento spre Positano. Am plâns non stop de fericire în autobuzul care separă muntele de mare, creând goluri în spaţiu şi timp, în care aveau loc toate visele mele.

Dacă te chinui, vezi un autobuz în planul îndepărtat!

3. Metroul

Îmi plac metrourile pentru că în ele poţi vedea viaţa în cea mai reală formă a ei. Peste tot pe unde am fost m-am plimbat cu metroul doar ca să văd, să simt, să cunosc, să privesc oamenii în ochi, să-i văd cum se îmbracă, despre ce vrobesc, cât de trişti /fericiţi /plictisiţi sunt.

Am mers mulţi ani cu metroul în Bucureşti şi povesteam zilnic întâmplări ciudate din vagoanele de pe ruta Titan - Gara de Nord sau Unirii - Universitate. Şi acum îmi place, însă merg foarte rar.

Metroul din Barcelona nu mi-a plăcut, mi s-a părut că are un sistem complicat şi că e murdar. În Genova metroul are vreo 8 staţii şi poţi intra fără să plăteşti, însă se închide la 8.30 PM:)) În Valencia este cel mai mişto, elegant şi cool metrou pe care l-am văzut vreodată, dar şi cel mai scump. În Napoli e confortabil.

Însă, fără îndoială, cel mai interesant mi s-a părut metroul din Paris. În afară de faptul că este super simplu să-ţi iei bilete de la automat şi să te descurci cu harta, metroul parizian are un farmec aparte. Merge pe sub pământ, apoi iese la suprafaţă atât cât să îţi permită să vezi Turnul Eiffel şi câteva cartiere boeme, iar oamenii care călătoresc cu el sunt de vis: politicoşi, amabili, zâmbitori, serioşi, reţinuţi, fascinanţi.

Sena View - din metroul parizian

4. Tramvaiul

Este, din punctul meu de vedere, cel mai boem mijloc de transport urban. Are un farmec aparte, este leneş şi melodios, şi de regulă te poartă prin zone pitoreşti, pe care le poţi admira în voie. Ador tramvaiele din Bucureşti, cel mai mult îmi plac cele care merg pe Călăraşi, dar şi spre Herăstrău sau tramvaiul meu zilnic de pe Rahova.

M-am plimbat foarte puţin cu tramvaiul prin Amsterdam şi cred că e şi cel mai cool pe care l-am văzut vreodată. Un drum cât o amintire eternă am făcut şi în Milano, de la stadionul meu preferat, San Siro, până în centru, la Duomo. În Santa Cruz nu am avut timp decât să admir tramvaiele de la distanţă. Iar în Iaşi tramvaiele care merg pe Copou sunt minunate!

Îmi doresc foarte tare să merg cu tramvaiele din Budapesta, Lisabona şi San Francisco şi sper să se întâmple cât mai repede:))

Very soon, I hope!

5. Maşina

Nu am maşină, nu conduc şi nici nu este o prioritate pentru mine. Nu mi-a plăcut niciodată să călătoresc cu maşina. Probabil aş suporta dacă aş fi eu la volan:) Îmi aduc aminte de un drum lung de la Iaşi la Constanţa, cu maşina foştilor mei socri - mai bine nu-mi aduc aminte... Apoi de o experienţă uluitoare de două nopţi petrecute pe drumul Bucureşti-Cluj-Bucureşti, cu un BMW de curse, cu peste 200 km la oră, condus de un tânăr pe care îl cunoscusem în prima seară a aventurii. Nu vă gândiţi la prostii, mergeam la un interviu la Cluj, împreună cu prietena domnului.

Îmi aduc aminte de taxiul care m-a dus de la graniţa din Vama Veche până la Blacic şi de priveliştea uluitoare de deasupra oraşului. Mă gândesc cu drag la taxiurile din  Tenerife. Nici în Asia nu am avut experienţe rele cu taxiurile, mai ales că unele se plăteau înainte, la ghişeu. Cel mai tare a fost drumul dinspre centrul Bangkok-ului spre aeroport, în linişte, în siguranţă şi neaşteptat de ieftin.

Într-un taxi m-a sărutat prima dată iubitul meu:))) Haha, gata, am încheiat acest subiect!

Maşină Malaysia

6. Barca

Ca şi avonul, şi barca îmi dă o stare de nelinişte. Prima dată cred că m-am "dat" cu barca pe Lacul Bicaz, să tot fi avut vreo 17-18 ani. Era linişte şi frig, atât îmi amintesc. Mi-au plăcut întotdeauna vaporaşele din Herăstrău, ăsta a fost lucrul esenţial pentru care m-am mutat în Bucureşti! Glumesc, evident. Însă pescăruşii au jucat un rol important - mă făceau să mă simt mai aproape de mare...

Cea mai interesantă experienţă a fost în Malaysia, când am luat un ferry preţ de două ore şi 65 de kilometri, spre insula Tioman din Marea Chinei. Mi-a fost foarte frică să nu am rău de mare, mai ales că era aglomerat şi îmi era ruşine. Însă iubesc prea mult marea că să mi se facă rău de la ea... Cele două ore au trecut rapid, eu am privit incontinuu valurile uriaşe care acopereau barca şi am ascultat Metallica. A fost mai mult decât bine!

Nu m-aş fi urcat în barca gazdelor noastre de pe insulă şi nici o navă de croazieră nu mă interesează deocamdată. Pe viitor, aş încerca o astfel de călătorie, însă de scurtă durată.



7. Tuk-tuk-ul

Nu ştiu în ce categorie se încadrează - poate cea cu mijloace de transport exotice. Şi aş mai putea adăuga aici: căruţa cu cai, balonul, elicopterul, aeroplanul şi altele. În căruţă m-am urcat când eram mică şi mă aflam în vizită la nişte rude de la ţară. Nu s-a mai repetat experienţa. În restul nu mă văd, sub nicio formă.

Însă tuk-tuk-ul mi-a plăcut mult de tot. M-am dat cu el prin Chiang Mai de vreo câteva ori, de nevoie, şi de fiecare dată m-am simţit bine. Este şi singurul lucru care m-a făcut să mă simt "exotic" în toată aventura mea asiatică:)) Şi clar, îl recomand!



8. Bicicleta

Nu am avut niciodată pentru simplul fapt că nu ştiu să merg pe bicicletă. Mda, ruşine mie, ştiu asta! Am una fixă acasă şi o mai testez uneori, cam câte zile ţine Paştele pe an. Însă nu zic că nu mi-ar plăcea să stau la o casă la ţară (în Provence sau în Toscana), să am o livadă superbă şi să mă dau pe acolo cu bicla... Ce vise, dom'le! 

O bicicletă de pe Tioman


9. Motocicleta / scuterul

Nu am testat şi nu aş face-o ever. Apreciez oamenii pasionaţi şi îmi plac şi mie Hondele arătoase. Am admirat de multe ori călătorii veterani, călare pe Harley-Davidson, străbătând Route 66. Dar pentru mine, toate acestea sunt doar poveşti frumoase...

Scuterele sunt criminale în viziunea mea. Atât cele din Napoli, unde toată familia se înghesuia pe o bucăţică de motor, cât şi cele ucigaşe din Asia - mi-au lăsat un gust amar. O prietenă de-a mea, pe care am cunoscut-o în Kuala Lumpur, îmi povestea că la ea acasă, într-un orăşel din China, au fost interzise scuterele din cauza furturilor parcticate cu ajutorul acestora. Este de înţeles. Been there, felt that!

Motor tenerifian

10. Trenul

Am lăsat la sfârşit povestea trenurilor din viaţa mea, pentru că, aşa cum cred că v-aţi dat seama, trenul este mijlocul meu de transport preferat, cel mai romantic, cel mai confortabil, cel mai aventuros. În trenuri scriu cel mai bine, visez cel mai înalt.

Prima amintire este de când aveam câţiva anişori şi mergeam la mare cu părinţii mei, toată noaptea, pe un tren infect de la Iaşi la Constanţa. Apoi am mers cu bunica mea, cu personalul, la diverse rude de la ţară. Eram în vacanţă, era vară, ce-mi păsa... Apoi am călătorit cu fostul meu soţ, când încă nu-mi era soţ, la fabulosul festival de la Sighişoara. Groaznic a fost! Totul.

Apoi îmi amintesc trenul care m-a adus la Bucureşti, momentul în care mi s-a schimbat viaţa definitiv. Şi trenul în care îmi priveam iubitul pentru prima dată cu adevărat. Şi trenul care m-a dus către Balcicul meu de vis. Toate sunt momente unice, săpate în inima mea, construite cu dor şi iubire.

În 2009 am făcut înconjurul României cu trenul. 11 drumuri, peste 40 de ore petrecute în trenuri şi gări. A fost cea mai frumoasă călătorie pe care am făcut-o vreodată. Nicăieri, în nicio condiţie, n-am mai simţit atâta fericire ca în acele două săptămâni pe drum, prin Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara, Sibiu, Braşov şi Bucureşti.

Am fost cu trenul din Milano în Genova, din Genova în Florenţa, din Florenţa în Scarperia (în inima Toscanei) şi din Scarperia în Pisa. Apoi din Napoli în Sorrento şi înapoi. În afară de peisajele spectaculoase, care te fac să visezi, condiţiile din trenurile Regionale italiene sunt mult mai proaste decât cele din România şi biletele - mult mai scumpe. Punct.
 
Am fost cu trenul din Barcelona în Tarragona şi am fost cu adevărat speriată de vagoanele metalice pentru navetişti şi beţivi, de la prima oră a dimineţii. În Kuala Lumpur şi în Bangkok am mers cu trenurile suspendate, care sunt undeva între tren, tramvai şi metrou. O experienţă pe care trebuie să o încercaţi, vă asigur!

Ce aş mai vrea să încerc? Cred că un tren de lux prin India, Transsiberianul, of course, un tren de navetişti din New York, un tren de viteză din Japonia şi toate regionalele de pe unde voi mai călători în viaţa asta.

Cam asta este povestea romanţată a mijloacelor de transport încercate până acum în călătoriile mele. Sper că nu v-am plictisit, însă zău că iubesc transportul în comun:)  




*Acest articol face parte din campania blogosferei de travel din România, cu scopul de a prezenta mijloacele de transport preferate, pe care ei le-au încercat în călătorii, le îndrăgesc şi le recomandă. Un mare număr de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă şi vă recomand să le citiţi: 

Viajoa - Doua roti si o aventura

Travel Girls - Ghid de calatorie/buna purtare in avion 

Imperator - Amintiri feroviare

Placerea de a calatori - Cu REN-ul

Printre randuri - Printre randuri numai ganduri

1001 Calatorii - Planificarea calatoriei cu avionul

Ciprian Caraba - Calatoria scuza mijloacele

Cristian Francu - Despre calatorii si teleportare

AirlinesTravel - Cum sa-ti imbunatatesti sansele de supravietuire in cazul unui accident cu avionul

TurismMarket - Ce fel de transport recomandam turistilor nostri?

TravelWithASmile - Tu cu ce mergi in vacanta?

Bialog - Cea mai buna calatorie incepe cu o rasucire a cheii de contact

Dianora - Aventuri si amintiri din trenuri

Totul despre hostel - Cum m-au fermecat trenurile 

SlowRide - How do I bike?

Enciclopedia calatorului independent - Top 5 Orase indragite pentru Mijloacele de Transport

Elena Ciric - Despre calatorii si mijloace de transport

Paravion.ro - Care sunt mijloacele voastre de transport preferate în călătorii?

Trans-Ferro.com - Introducere in trenologie 

Skirtbike: Amintiri din calatorie

Hai-Hui Stangaci: Sa calatorim... dar cum?

Imperator Travel - Pleading for the train

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...