Duna, un restaurant de suflet!

Fulgii albi de nea cad dintr-un cer aproape roz, din acela de iarnă grea şi de poveste frumoasă. Pătrundem pe o alee de lângă Foişorul de Foc şi ne pierdem printre case bătrâne, învelite în straie de zăpadă. Este linişte! O linişte balsamică, de început de lume. Doar câteva porţi sunt luminate, iar într-o grădină un brăduţ îşi scutură coama de nea... La numărul 40, o firmă discretă ne invită în universul bucatelor ungureşti, la Restaurantul Duna. Hmm, sună atât de bine! Hadeţi să deschidem uşa...


Un clopoţel dă de veste stăpânilor casei că am ajuns. O imagine superbă din Budapesta cea frumoasă tronează la loc de cinste şi zău dacă îţi poţi lua ochii de la ea... Trebuie să ajung acolo, îmi spun! Mergem mai departe şi găsim un brad împodobit atât de romantic şi elegant, încât mă face să zâmbesc din suflet. Atmosfera este caldă, plăcută, intimă. O muzică suavă răsună parcă de nicăieri, iar mesele în alb, roşu şi verde te aşteaptă primitoare.


Toate detaliile sunt atât de bine alese, încât ai impresia că aşa s-a născut acest restaurant, gata împodobit. Tacâmurile străluesc, iar paharele îşi aşteaptă discursul bahic. Un meniu elegant, legat cu drapelul Ungariei, te îndeamnă să alegi dintre zecile de preparate tradiţionale: piept de raţă cu sos de ananas, ciolan de porc cu fasole picantă, ficat de gâscă în sos de afine pe pat de pere, gulas, papricas, tocăniţă de ciuperci, muşchi debrecen şi muuulte altele.



Suntem uimiţi de varietatea produselor din meniu şi ne hotărâm cu greu să comandăm papricas de viţel, papricas de pui şi gulas. Un vas mare cu murăturile casei tronează în mijlocul mesei, la loc de cinste, iar pe lângă noi dansează nişte păhărele mici cu palincă de prune naturală, foarte gustoasă.

Mâncarea este incredibilă! Găluştele ungureşti înoată în sosul de papricas cu bucăţele de viţel fragede şi gustoase. Vlad vrea ceva mai picant şi i se aduce imediat un sos natural din ardei iuţi şi gogoşari - bun şi aromat.

Pe lângă mâncarea excelentă, încercăm şi o bere ungurească Soproni de pere şi de portocale. În viaţa mea nu am băut o bere mai bună! Cea de pere este divină!



La desert, patru porţii uriaşe ne fac cu ochiul: clătite alunecoase cu nucă, ciocolată şi frişcă, prăjitură cu mere şi bezea în sos de zmeură, gombout cu brânză (nişte gogoşele cu brânză dulce de vaci, pe pat de cremă de vanilie şi cu sos de fructe de pădure) şi somloi (care, fără să exagerez, cred că e cel mai bun desert pe care l-am gustat vreodată: blaturi de vanilie şi cacao, creme, nucă, frişcă...).



Însă dincolo de decorul elegant, de toate micile detalii care fac diferenţa, de mâncarea fabuloasă, de băuturile tradiţionale şi de servirea ireproşabilă - am întâlnit nişte oameni foarte frumoşi. Pasionaţi. Calzi. Cu o înţelepciune şi o bucurie de viaţă fantastice.

Şi uite aşa am eu norocul să cunosc oameni deosebiţi, care îmi fac viaţa mai frumoasă şi credinţa mai puternică! Vă mulţumesc, Andreea şi Răzvan:) 





CITEŞTE ŞI: 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...