Iaşiul în haine de sărbătoare!

Am petrecut două zile şi jumătate cu părinţii mei, la Iaşi, după cum bine ştiţi, chiar înainte de Crăciun. Deşi zăpada este mare şi drumurile sunt grele, nu am avut niciun fel de probleme cu trenurile, dimpotriva. Iar când am ajuns în Iaşi, ningea uşor, cu fulgi mari, ca în poveşti... Zilele petrecute în oraşul meu natal s-au scurs repede, repede, am sărbătorit, ne-am plimbat, am fost la teatru, am îngheţat de frig şi m-am bucurat că Iaşiul îşi recapătă farmecul. Iată detalii...

 

Iaşiul în haine de sărbătoare!


Am ajuns vineri pe la prânz în Iaşi, cu lacrimi de bucurie în ochi. Îmi era foarte dor de părinţii mei, de bunica mea, de oraşul copilăriei mele. Nici nu mai speram să ajung anul acesta pe acolo... 

Zăpadă mare la Iaşi. Străzile sunt îmbrăcate în nea şi în gheaţă, ca în oraşul lui Moş Crăciun. Se merge greu, se respiră şi mai greu. Este o diferenţă uriaşă între aerul de Bucureşti şi cel de Iaşi. Parcă m-aş fi aflat două zile într-o localitate de la munte, cu atmosferă pură şi îngheţată, de basm fără sfârşit.


Ne-am cazat la Hotelul Unirea, ca de obicei, şi am aflat cu multă bucurie că a primit de curând cele 4 stele pe care le merita cu prisosinţă. Prietena mea, Gabriela, ne-a încântat cu poveşti şi cu zâmbetul ei sincer. Te iubesc, Gabriela, eşti minunată! Mulţumesc de găzduire! 

Hotelul arată şi mai bine acum, însă despre acest lucru vă voi povesti într-un articol dedicat. 

Am fugit la părinţii mei, am mâncat... moldoveneşte, iar apoi ne-am grăbit la teatru, unde un mare actor şi un foarte bun prieten ne aştepta în culise. Doru Aftanasiu este pentru mine cel mai bun exemplu de talent sacru şi muncă desăvârşită. Este un simbol al teatrului românesc, cel puţin în inima mea. De la el am învăţat foarte multe şi, după cum v-am mai povestit, în Teatrul din Iaşi a fost adevărata mea şcoală.



Nu vă pot exprima în cuvinte cum m-am simţit să revăd culisele teatrului, actorii mei dragi, scările celebre care duceau cândva spre barul teatrului.. Iar când am ieşit de sub perdeaua de catifea a culiselor şi am pătruns într-o lojă, am rămas uimită de atâta frumuseţe. Teatrul Naţional a fost refăcut şi arată fabulos. Doar fotografiile pot exprima măreţia acestui loc... 

Din păcate nu am putut rămâne până la final şi nu m-am întâlnit cu prietenii la un pahar de vorbă, însă pentru mine acele câteva clipe sunt de nepreţuit.


Noapte magică în Iaşi. Am ieşit de la Teatru şi am parcurs drumul până la Unirea pe jos, printre fulgii imenşi de zăpadă, pe străzi pustii şi luminate feeric. Seara am petrecut-o la Restaurantul Panoramic, de la etajul 13 al Hotelului Unirea, de unde Iaşiul îşi spune povestea în cuvinte blânde şi alese.


A doua zi am stat mai mult cu părinţii mei şi seara am ieşit cu mama să vedem Palas-ul. Eram foarte curioasă ce s-a întâmplat cu dealurile din spatele Palatului Culturii, acolo unde cu mulţi ani în urmă se organiza festivalul berii la un ştrand cam obosit:) Nu am fost dezamăgită. Construcţiile impresionează, clădirile sunt moderne şi bine puse în evidenţă - recunosc, nu am fost deloc interesată să intru în mall, însă m-am plimbat mult prin parcul îmbrăcat în zăpadă. Este superb!



Pe Ştefan cel Mare am admirat Biserica Trei Ierarhi, complet refăcută şi suflată cu aur, târgul de Crăciun, luminiţele calde şi plasa de stele dintre Primărie şi Mitropolie. Căţei şi copii, mici şi mari, cupluri, îndrăgostiţi, bătrânei - toţi ieşiseră pe cele -13 grade la plimbare. Frigul îţi pătrundea în oase, însă frumuseţea oraşului te încălzea sufleteşte. La fel ca şi în seara precedentă, ne-am încheiat periplul la Panoramic, savurând cocteiluri delicioase din fructe.



A treia zi a fost cam jumătate de fapt, însă am petrecut-o admirând SPA-ul şi piscina hotelului, dar şi cu părinţii mei. Hotărârea mea de a mă întoarce acasă a venit nefiresc... plângeam mereu, eram emoţionată şi, pentru prima dată, am hotărât să fac ce îmi spune inima. Să renunţ să mai vreau. Să mă bucur de ce am acum.


Astfel că, înainte de Ajun, am ajuns acasă. Mini vacanţa din Iaşi a fost de vis. Nu voi uita prea curând magia fulgilor şi nici luminile, liniştea, zâmbetul părinţilor mei şi aerul pur, îmbătător. Bine, nu voi uita nici gheaţa, frigul sau lucrurile care s-ar mai putea face. Însă ştiu că oraşul meu natal se va transforma, că se transformă deja. Că va fi din ce în ce mai frumos. Că binele veghează... 



CITEŞTE ŞI:



5 comentarii:

  1. WoW. Superb teatrul si Iasiul in straie de sarbatoare. Acum chiar imi pare rau ca e asa departe de Bucuresti! Dar noroc ca n-a venit Sfarsitul Lumii si o sa mai prind cel putin un Craciun, cand voi putea sa savurez, pe viu, Iasiul stralucitor, vesel, gustos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anda, sa stii ca nu te-am uitat:D Revin cu articol pt tine:) Pupici.

      Ștergere
    2. Nu-mi faceam griji. De-abia astept! Pupici si tie, cat mai caldurosi!

      Ștergere
  2. Te pup de mii de ori!!! Si te imbratisez strans si cald, asa cum esti tu!M-am bucurat de vizita, de povesti, de prezenta vostra! Sunteti doi oameni minunati si aveti un loc in inima mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Arata minunat Iasiul impodobit de sarbatori si asa "glazurat" cu zapada! Chiar o atmosfera de basm...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...